Comemorare Ioan Rațiu la 122 de ani de la trecerea sa la cele veșnice

• publicat la: 4 decembrie 2024
Comemorare Ioan Rațiu la 122 de ani de la trecerea sa la cele veșnice

Pe 4 decembrie 1902, a murit memorandistul Ioan Raţiu, român care s-a jertfit pentru neamul său subjugat și oprimat de secole.

Dr Ioan Rațiu (1828 – 1902), nepot de frate al lui Basiliu Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892 și 1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania. În 1850 a început să studieze Dreptul la Viena. Patru ani mai târziu a plecat la Budapesta, unde și-a obținut doctoratul în drept în 1857. A început să profeseze la Budapesta, apoi a activat la Cluj. În 1860 s-a înscris în Baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet.

Pentru lupta dusă pentru drepturile românilor, a fost întemnițat la Seghedin.

.

DOINA LUI RAŢIU ÎNTEMNIȚAT LA SEGHEDIN/SZEGED (UNGARIA)

Doina lui Rațiu

Cade frunza jos în vale

Tot Românul prinde jale,

Prinde jale şi suspin,

De la Raţiu din Seghedin.

Vîntul bate frunza pică

Inima ni-se despică

De durere şi de chin,

După Raţiu din Seghedin

.

De la munte, din vîlcele,

Răsună doina cu jele

Doina sună jeluind,

Raţiu ascultă lacrimînd.

Fraţi Români din neam de frunte

Voi copii ca brazi în munte,

Hai cu toţi să ne jurăm

Lacrimele să-i spălăm,

Că-i păcat de-o rază vie

Să se stingă în robie,

Şi-i păcat de Dumnezeu

S-o stîngă duşmanul greu.

Seghedine Seghedine

Dumnezeu cum te mai ţine;

Mureş, Tisa pînă cînd

Te mai rabdă pe pămînt.

Verde-i bradul şi stejarul

N-a fi tot cum vrea … duşmanul

Pune-om umeri doi cu doi,

Şi-a mai fi cum vrem şi noi

(Ecica română) Vioara Magdu

(Dreptatea, 1895, nr. 6.)

 

Lasati un comentariu