Pagina principala / Opinii / Confiscarea politică a istoriei la Oradea?!

Confiscarea politică a istoriei la Oradea?!

A devenit tradiție ca în fiecare an, la 20 aprilie, populația românească din Oradea și Bihor să marcheze intrarea în oraș a Armatei Române conduse de generalul Traian Moșoiu în chiar ziua de Paște 1919! Data a coincis și în acest an cu sărbătoarea Învierii.

Atunci poporul entuziasmat, sătul de teroarea roșie a trupelor și administrației ungurești – care n-au ținut seama de Declarația de independență de la Oradea, din 12 octombrie 1918 și nici de Hotărârea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 – s-au dedat la atrocități inimaginabile, dincoace de linia de demarcație. Inițial trupele maghiare regulate, al căror comandant s-a autointitulat colonelul Karol Kratochiwil (revenit la Oradea ca și comandant al R. 4 H.), au inițiat acțiuni de nesupunere față de ordinele Consiliul Național Român și Copnsiliul Național Maghiar local și nici de cele ale Comisiei Interaliate de la Budapesta și au declanșat Iadul prin Rugul de la Beliș.

Atunci și acolo, la Beliș, Cluj, pe proprietatea forestieră a lui Urmanskiy un detașament de 200 de soldați veniți de la Budapesta cu un tren blindat au omorât la întâmplare peste 40 de români și i-au arungat în foc!

Cazul a fost semnalat, anchetat și parafat de a comisie mixtă: româno-maghiară fapt pentru care tratativele de împăcare inițiate de ministrul Jatzi, de la Arad, au eșuat!

Asasinatele au continuat ulterior la Huedin (cazul protopopului Aurel Munteanu), Țiganca (atacul unui convoi mortuar), ș.a. iar teroarea a pus stăpânire pe tot Ardealul de la vest de linia de demarcație Sighet-Zalău- Ciucea- Zam (r. Mureș).

După ofensiva din 16 aprilie 1919 Trupele din Transilvania, organizate de generalul Traian Moșoiu, și sub directa lui comandă Armata de Nord, au declanșat ofensiva victorioasă și pe rând Sighet, Baia Mare, Satu Mare, Carei, Oradea, Salonta au fost eliberate. În Oradea temutul general intra în chiar ziua de Înviere, pe 20 aprilie 1919, dată pe care savantul Nicolae Iorga o considera „o zi de glorie”, iar populația a ieșit în întâmpinare cu flori de liliac! Așa sărbătoarea de Învierea devenit și Învierea neamului românesc din Oradea și Bihor.

..

Ungurii, sub Bela Kun – guvern de orientare bolșevică – preluaseră puterea în Martie 1919 și nici gând nu aveau a respecta nici voința de unire a românilor, sârbilor și cehilor și nici dispozițiile Conferinței de la Paris, prezidate de W. Wilson și principiul „autonomiei de determinare a popoarelor”. Indiferent de orientarea lor, guvernele ungurești – Karoly, Kun, Horthy – erau decise în direcția de a continua politica de asuprire și domnie peste celelalte popoare din vechiul imperiu austro-ungar, care se destrămase între timp din 8 noiembrie 1918, până și Împăratul Carol al IV-lea, abdicase și fugise în străinătate.

În atare condiții, trupele române continuară ofensiva biruitoare și pe 1 Mai 1919 ating aliniamentul strategic de supraveghere pe Tisa. La castelul din Carei colonelul Kratochwil predă sabia sa bravului general Traian Moșoiu. Ungurii se considerau îndreptățiți, după ce se inițiase fitilul războiului mondial, să bolșevizeze tot centrul Europei, prin ofensiva declanșată contra românilor, sârbilor și cehilor. Doar că generalul Train Moșoiu și vitejii din subordinea sa declanșează, după patru zile, ofensiva care se soldează cu ocuparea Budapestei la 4 august 1919, pe care n-o mai părăsesc decât la ordinul aliaților pe 11 noiembrie 1919!

Despre victoria românească împotriva armatei maghiare, generalii Prezan, Mărdărescu, Moșoiu, Dabija, Olteanu, ș.a. au descris în memorii acțiunile de luptă, iar istorici de prestigiu, și îi amintesc pe, Dumitru Preda (În apărarea Marii Uniri), Ioan Țepelea (1919- o campanie pentru liniștea Europei) au adus dovezi documentare imbatabile. Noi, în Generalul Traian Moșoiu, arhanghel al bătăliei pentru Ardeal, am prezentat atitudinea autorităților ungare față de armata română de ocupației a Budapestei, și am reprodus 33 de scrisori și adrese semnate și ștampilate de autoritățile ungurești, din care rezultă „purtarea civilizată și plină de grijă și compasiune a armatei române” față de cei în nevoie din teritoriul ocupat.

Lingușire penele stil bojojan

Peste anii de după al doilea război mondial, când ilegaliștii unguri au revenit sau au rămas la putere, această zi a fost uitată (nesocotită) – în special după a doua cucerire a Budapestei din 1945 – și tratată ca o solidaritate „socialist-bolșevică, sub dominația populară, socialistă, dar după 20 aprilie 1991 tradiția a fost reluată la propunerea noastră din inițiativa general Mihai Corneliu Lungu (prima defilare prin Oradea a Poliției Militare și a Regimentului 23 Mecanizat „general Traian Moșoiu” (comandant Lt. col. Marin Curta), apoi dezvelirea bustului generalului eliberator din fața comandamentului de atunci al Diviziei 11 Mecanizate „Carei”, precum și prin reamplasarea (din inițiativa prof. dr. Viorel Faur) a plăcii comemorative, făcută de femeile române în holul central al Primăriei, pe 20 aprilie 1920, sau prin tămâiere mormintelor ostașilor de sub Monumentul Vulturul din Cimitirul Municipal, cum făcuse episcopul Roman Ciorogariu la cererea generalului Șerbescu în acel an. Atunci Consiliul Local la solicitarea Comisiei Române de Istorie Militară, al cărei secretar eram, a hotărât ca ziua de 20 aprilie să devină alături de 12 octombrie Zi a Municipiului Oradea. Acesta este istoricul sărbătorii.

Acum, Ilie Bolojan, ajuns printr-o conjunctură președinte interimar – ca urmare a anulării alegerilor din decembrie 2024 – zi care va fi reținută de istorie ca cea mai tristă amintire a sfârșitului „democrației de tranziție” și „noua dictatură globalistă” – confiscă politic acestă sărbătoare de suflet românesc și încearcă s-o convertească în stil penele – mai făcuse și cu statuia lui Mihai Viteazul, pe 23 mai 2024, – ca un eveniment istoric să fie convertit într-o tribună electorală! Acum n-a ezitat să aducă Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul de la București, cu fanfară și 2 avioane tip Hercules, ca să bată toba electorală în prezența candidatului lor Crin Antonescu! Susținerea o făcea numai peneleul local, căci nici un UDMR-ist n-a fost prin piață.

În intervenția sa de la microfon Bolojan a spus: „E o chestiune de respect ca și în comunitatea noastră să avem borne ale demnității neamului nostru, și în Piața Unirii, ca și acum 100 de ani, sunt statuile celor doi episcopi, Episcopul ortodox Roman Ciorogariu, Episcopul greco-catolic Radu Demetriu, în jurul cărora s-a adunat comunitatea noastră, și, așa cum bine a spus Roman Ciorogariu, venirea Armatei Române în ziua de Paști a fost și un semn al Învierii neamului nostru pe aceste teritorii. De asemenea, statuile lui Iuliu Maniu, Regele Ferdinand, Regina Maria și Ionel Brătianu vin să marcheze respectul acestui oraș, acestor comunități, pentru oamenii care au contribuit decisiv la ceea ce este România astăzi. Și se cuvine deci să ne aducem aminte cu fiecare prilej de meritele acestor oameni, de respectul pentru Armata noastră, și asta facem și astăzi”.

Acelaşi general Traian Moşoiu s-a ocupat de ridicarea unei frumoase statui regelui întregitor Ferdinand I (1924), demolată de autorităţile administraţiei horthyste (1940-1944).  Ştim, cunoaştem şi apreciem deopotrivă faptele din tranşeele unirii ale soldaţilor, generalilor, oamenilor politici şi de cultură ai vremii, pe care le preamărim şi omagiem în manifestările ştiinţifice şi culturale pe care, chiar şi fără susţinerea financiară a organelor locale, le organizăm anual.

Cunoaştem şi apreciem deopotrivă strădania lui I.C. Bratianu de a demonta propaganda delegaţiei maghiare pe parcursul pregătirii Conferinţei de Pace de la Paris (1920). Şi lui, i s-a ridicat o statuie în Oradea, nu de alta dar a crezut cu adevărat că ceea ce se hotărâse aici, pe 12 octombrie 1918, face parte din istoria naţională, este un bun al patrimoniului naţional istoric (Statuie ridicată în 2019 în Parcul Muncitorilor din Oradea).

Și ceilalți menționați de președintele interimar merită respect. Dar trebuie făcut cu justețe și echilibru de către toți, direct nu pe căi electorale. Doar că fostul primar n-a scos nici o vorbă despre celelelalte statui făcute în Oradea sub administrația sa ca simboluri vechi ce amintesc de suferințele românilor și nici despre aliații săi politici de ieri și astăzi, care și de această dată au fost absenți.

Cine decontează acste înscenări electorale? Să nu creadă cineva că bolojan!

Col. dr. Constantin Moșincat

Oradea, 21 aprilie 2025