Profesoarele de la Liceul Teoretic Carei care nu au uitat de Dragobete
• publicat la: 25 februarie 2026
Elevii clasei a VI-a B au marcat apropierea zilei de Dragobete, căruia i se mai spune si Cap de primăvară ori Năvalnicul, printr-o expoziție cu mesaje de iubire si desene. Au câtant cântece din foclorul tematic al iubirii, au deslușit simboluri și arhetipuri din Legendele și basmele românești și au analizat comparativ impactul autohton dintre cele două evenimente ale lunii Făurar dedicate celebrării iubirii.
Legenda lui Dragobete – Zeul tinereții și al iubirii curate
Se spune că demult, pe când codrii României erau mai deși ( adică nu erau defrișate pădurile), iar izvoarele șopteau tainele pământului, trăia un flăcău frumos cum nu mai fusese altul. Îl chema Dragobete.
Era fiul Babei Dochia, dar spre deosebire de asprimea mamei sale, el avea suflet blând și ochi luminoși ca cerul de primăvară. Când pășea prin pădure, mugurii plesneau, iar păsările începeau să cânte mai aprins.
Oamenii spuneau că Dragobete nu era doar un fecior, ci o putere a naturii – un duh al iubirii și al tinereții.
În fiecare an, la sfârșit de februarie, Dragobete cobora din munți și străbătea satele. Atunci, păsările cerului își făceau cuiburi și se „logodeau”. De aici s-a născut credința că ziua lui este ziua îndrăgostiților la români.
Fetele și flăcăii ieșeau la câmp, culegeau flori de primăvară și alergau prin poieni. Dacă un băiat prindea o fată și ea îl plăcea, îl săruta în văzul soarelui – iar sărutul acela era semn de legământ pentru tot anul.
De atunci a rămas vorba:
„Dragobetele sărută fetele.”
Profesorii coordonatori ai activității sunt Mihaela Bota și Carmen Dindelegan care merită tot respectul pentru păstrarea tradițiilor românești.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei