Comemorare. La 10 iulie 1870 eroina Pelaghia Roșu a trecut la cele veșnice
• publicat la: 10 iulie 2025
De ce poveștile extraordinare cu/si despre eroine, precum Pelaghia Roșu, nu sunt predate în școala românească? Oare aceste evenimente nu fac si ele parte din filele de istorie ale României? De ce o Ioana D’Arc, Indira Gandhi, Eleanor Roosevelt sau Amelia Earhart pot inspira o lume întreagă, dar doamnele care au scris istorie pe meleaguri mioritice nu pot fi un model spre care să tindem?
Pelaghia Rosu, pe numele său de fată Dufle, eroina Ardealului, s-a născut la 1800 în satul Mărisel, judetul Cluj. Taranca românăa a iubit cartea, iar părintii săi nu au fost împotrivă ca unicul copil să fie scolit la cele mai bune scoli. Cartea sa de căpătâi a fost întotdeauna cea cu filele scrise în dulcele grai românesc.
A fost şi luptătoare paşoptistă în timpul revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, alături de Avram Iancu.
Ioan Roșu îi devine sot si au împreună un băiat, Andrei Rosu, cel care avea să fie om de nădejde în Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania, condusă de Avram Iancu. Viteazul ofiter va avea un ajutor de nădejde în mama sa, Pelaghia Rosu, cu care va conduce lăncierii români în lupta de la Mărisel împotriva trupelor ungare.
Potrivit istoricilor, Pelaghia, această dîrză ardeleanca a condus femeile satului în luptă. In inferioritate numerică în fața dusmanului, fii, sotii, tatii au primit ajutor de la mamele, fiicele si sotiile lor. Atacul călare, imprevizibil a reusit să pună pe fugă inamicul, si astfel, femeile din Mărisel să scrie istorie.
„Eroină română, născută în anul 1800 în Mărişel, în munţii Apuseni, a fost o ţărancă foarte inteligentă şi foarte însufleţită pentru cauza naţională, pentru care şi-a închinat viaţa cu devotament şi curaj.
A luat parte la luptele sângeroase împotriva armatelor maghiare din 1849. Prima dată în fruntea a 80 de femei, toate călări, a luptat împreună cu glotaşii comandaţi de fiul ei, Indrei, la muntele „Grohot”. Comanda supremă o avuse dânsa. Lupta s-a terminat prin înfrângerea honvezilor.
A doua oară s-a alăturat la „Fântânele” la oastea Iancului, împotriva armatei maghiare şi s-a încheiat cu înfrângerea ei şi omorârea căpeteniei lor Vasvari. Moare la 10 iunie 1870”……din Enciclopedia Română de C. Diaconovich, Tom III, 1904, pag. 847
Fapta bravă, din timpul Revolutiei pasoptiste, a Pelaghiei Rosu nu a trecut neobservată. Guvernatorul de la acea vreme al Transilvaniei, generalul Wolgemuth o recompensează cu 100 de florini.
,,Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Rosu, mama lui Andreiu Rosu din Mărisel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstratia săvârsită cu istetime în contra insurgentilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”
La 10 iulie 1870 Pelaghia Roșu a trecut în lumea drepților, fiind înmormântată în cimitirul satului Mărișel.
“Comisia Femeilor Române din Abrud a decis să înlocuiască crucea de lemn de la mormântul Pelaghiei Roșu cu o troiță de piatră. Într-o noapte din anul 1900, pe ascuns, pentru a scăpa de eventuala intervenție nedorită a autorităților de atunci, la mormântul eroinei a fost amplasată noua troiță din piatră.” (Șandor, Teodor – Mărișel și Fântânele, istorie vie, Făclia, ziar independent de Cluj,)
Un bust al său se află și în satul Marna Nouă de lângă Carei.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei