Meditaţia sacră

• publicat la: 22 April 2011
Meditaţia sacră

Invierea Domnului este precedata de o stare de meditatie, de mare gravitate, imprimata de biserica, de religia catolica, de slujbele si manifestarile ei.Va vom  prezenta un concert de muzica sacra, de fapt o slujba speciala, numai pe baza de poezie si cor, cu scopul de a transmite in credinciosi aceasta stare de meditatie si sobrietate sfanta. Biserica “The All Souls” (Toate sufletele) este unitariana si practica o religie liberala, universalista, iar pastorul ei, corul si enoriasii sunt nemti. Unde se afla biserica, pe Lexington Avenue, colt cu 80 St., sunt foarte multi germani, dovada ca 86 St. este supranumita Broadway-ul german. Nemtii s-au stabilit aici incepand din 1819, aducand cu ei de acasa si aceasta credinta non-dogamtica, in sensul ca aplica un program social, caritabil, constand in prmul rand din grija pentru homeless-i si copiii abandonati. Dar la origine ei sunt protestanti, ajungad insa la deviza “Un singur Dumnezeu” printr-o reforma antitrinitara, adica impotriva credintei in Sfanta Treime. Si la noi, in Romania, exista unitarieni, inca din sec. al XVI-lea, cand a avut loc o puternica miscare unitariana. Acest lucru s-a intamplat in Transilvania si atunci aceasta biserica a fost pentru prima oara recunoscuta oficial in lume.
In Saptamana Patimilor, cand il vedem pe Iisus cum isi poarta Crucea, cum este biciuit si batjocorit de calaii Sai, biserica “The All Souls” a oferit un concert de Pasti tipic acestei perioade.
Cum s-a obtinut starea de meditatie sacra, care inseamna in primul rand gandul la Patimile Mantuitorului, la soarta Omului, la conditia de a suferi pe nedrept si de a-ti asuma pacatele omenirii? Meditatia sacra insemana, in aceasta perioada, sa te substitui macar si in gand, macar si pentru o clipa, Patimilor reale pe care le-a suferit Hristos.
Rev. Galen Guengerich, Senior Minister al acestei biserici, cel care a conceput programul, a ales un poem scris de marele poet Mark Strand, castigator al Premiului Pulitzer, un fel de Oscar pentru literatura, poemul “After the Seven last Words”, din volumul “Man and Camel”, in care se mediteaza asupra ideii de Sfarsit, dupa ultimele sapte cuvinte care ar marca povestea lui, care incepe astfel: “The story of the end, of the last word / of the end, when told, is a story that never ends”.
Cuvintele lui Iisus nu sunt sapte cuvinte, sunt sapte idei, sapte mari intrebari, invocatii sau meditatii adresate lumii. Sunt sapte trepte ale scarii fara de sfarsit a sfarsitului: “Forgive them, for they know not what they do” (Iarta-i, ca nu stiu ce fac”); “You will be with me in paradise” (Vei fi cu Mine in rai); “Behold your son; behold your mother” (iata fiul tau, iata mama ta); “Why have you forsaken me?” (cum este tradusa invocatia: “Eli, Eli, lama sabahtani?”); “I thirst!” (Mi-e sete); “It is finished” (S-a sfarsit); “Into your hands I commit my spirit” (In mainile tale imi incredintez duhul meu).
Avem aici o forma pur crestina de identificare cu Patimile cele de pe urma ale Mantuitorului, implicit o recunoastere a lui Iisus si a Duhului Sfant si de carte unitarieni.
Concertul a fost ca o slujba cantata. Dupa fiecare moment poetic, dupa ce pastorul Guengerich citea cate o parte din poem, corul, 26 de solisti albi si negri, femei si barbati, purtand robe visinii, cu panglici negre, insirati de-a lungul salii, cor dirijat din mijlocul ei de catre Walter Klauss, canta o rugaciune scurta, compusa de mari compozitori ai lumii.
Astfel, Galen Guengerich recita “After the first word”, apoi corul canta “O nata lux”, o rugaciune compusa de Thomas Tallis (c.1505-1585). Se canta si in latina. Trebuie spus ca s-a cantat numai muzica veche bisericeasca. In afara de Tallis, au mai fost cantate piese compuse de Josquin des Préz (c. 1450-1521), Richard Farrant (c.1530-1580) si Adrian Batten (c. 1591-1637). Ca finalul sa fie covarsitor. S-a cantat postludiul “Tu es Petrus” de Giovanni Palestrina (1525-1594), cel mai important compozitor de muzica sacra inainte de Bach.

Toate piesele imprimau o stare de meditatie sacra. Fiindca trebuie spus ca exista si o meditatie profana, in care lucreaza in sangele si gandurile omului diavolul. Dar meditatia sacra e ca un lamento. Cautati sa vedeti tabloul “Lamentatia mortii lui Hristos” de Giotto. Cum sa redai aceasta lamentatie? Prin cantece apasatoare, grave, fara nici o nota senina, de parca ai sta in intuneric si doar gandul te lumineaza. Ca sa mareasca aceasta stare de meditatie sacra, intre momentele duale, poezie si cantec, se pastra tacere, iar dupa “After the fourth word” s-a pastrat un moment numit chiar “Meditation and Prayer”, adica Meditatie si Rugaciune. A urmat “Silence”, apoi s-a intrat in partea a doua a concertului, ca finalul sa se termine cu “Benediction”, urmata de Postludiul lui Palestrina, cand accentele grave au capatat o ascutime de neimaginat, ca niste sfasieri launtrice, ca acele biciuiri groaznice ale unui trup nevinovat, asa cum vedem in filmul “Partimile lui Isus Christos” de Mel Gibson.
Evident, e foarte greu sa pastrezi aceasta stare continua, e aparoape insuportabila. Vocea umana, in lamento, in ipostaza “a capella”, nu poate fi concurata, mai ales cand este invocativa, ca un cor de tragedie antica. De aceea, asteptam marea eliberare, Invierea. Deja duminica, de Pasti, este anuntata predica “Unimaginable Promises”, urmata de un concert de Pasti cu totul deosebit, care va cuprinde lucrari de Edvard Grieg, Bruce Saylor, McNeil Robinson si Hendrik Andriessen, cu piese pascale inaltatoare, interpretate de acelasi cor al bisericii, in care vor apare si sunetele de orga, ce vor acompania vocile umane.

sursa Ziare.ro

Lasati un comentariu