Ce sărbătoresc românii de azi la 1 Mai?

• publicat la: 30 April 2012
Ce sărbătoresc românii de azi la 1 Mai?

Altădată, la 1 Mai, se sărbătorea Ziua Muncii.

De cu noapte, muncitori, ţărani, intelectuali, elevi erau dusi in grupuri mari, undeva, in afara orasului, de unde apoi, dupa câteva ore, obositi de atâta stat in picioare, trebuiau  să treacă, radiind de fericire si scandand lozinci de viaţă bună  si recunostinţă, prin faţa tribunelor in care autorităţile, ferite de intemperiile zilei, soare, ploaie sau vânt, stăteau comod in fotolii si salutau manifestantii, cu mâna fluturând ca-n gară.

De fapt, ceea ce se arăta in plin centru ca fiind explozie de bucurie spontană, era pregătit, regizat, cu mult timp in urmă. A doua jumătate a lunii aprilie era de sacrificiu. In fabrici si in scoli inceta orice activitate si zilnic muncitorii si elevii făceau repetitie pentru defilare, pentru ca totul să iasă perfect.

Cui folosea si dacă folosea tot acel spectacol hidos, toată acea regie ridicola in care poporul scos in strada trebuia sa-si arate multumirea si recunostinta fata de conducatorul iubit pentru viata buna si realizarile marete, e greu de spus. Oricum, oamenilor li se dadea o ocupatie ca să nu aiba timp liber să gândească si să le vină vreo idee ostilă partidului ori conducerii de atunci.

Dupa demonstratia care, de obicei, se termina in jurul orei 12, grupuri de oameni, colegi, mai ales, mergeau in parc la o bere si un mic. In functie de cat aveau in buzunar, oamenii isi puteau lungi iesirea si pana seara. Ziua urmatoare era libera asa că exista timp de odihna.

Unul dintre marile avantaje ale acestei sarbatori era, si ma refer aici, mai ales, la perioada anilor ’80, ani grei, de austeritate, ca autoritatile erau mai darnice si astfel magazinele erau mai bine aprovizionate pentru ca omul sa simta sarbatoarea si in casa, in familie.

1 Mai era momentul cand se putea face o aprovizionare buna, cand iti puteai umple camara si frigiderul cu cele necesare, pe o perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, in functie de banii de care dispuneai si de norocul de a putea cumpara mai mult.

Poate ca o traditie sau ca o amintire din acele vremuri, 1 Mai se sarbatoreste si astazi, fara insa ca cineva sa mai pomeneasca de munca. Astazi putini romani mai muncesc, pentru ca fabrici si uzine nu mai exista demult, au fost vandute bucata cu bucata la fier vechi. Agricultura nu se mai face, deoarece taranul nu are bani de unelte moderne si nici nu vrea sa riste, deoarece inca nu a auzit ca numai cine risca poate sa castige.

Sa vorbesti astazi despre munca e un risc asumat. Munca a ajuns o rusine de sorginte comunista. Asa isi motiveaza cei mai multi romani lipsa apetitului pentru activitate, in conditiile in care unii au realizat ca se poate trai din ajutorul social si din mici ciupeli, pe ici, pe colo, care nu presupun nici condica de prezenta si nici ore fixe.

Si, totusi, romanii sarbatoresc 1 Mai, la munte, la mare, la tara, la neamuri sau in mica lor comunitate, cu familia, colegii ori prietenii, cu mici, bere si muzica data la maxim si asta pentru ca, chiar daca nu munceste, romanul se descurca, inca se mai descurca.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu