Pagina principala / Istoric / Marşul spre Budapesta: Căderea capitalei bolşevice (I)

Marşul spre Budapesta: Căderea capitalei bolşevice (I)

Dictatura lui Bela Kuhn dura de jumatate de an. Jumatate de an in care politicile oranduirii bolsevice au adus la năruirea tarii. Intr-o ultima incercare de a recapata sprijinul popular, dictatorul isi struneste armatele impotriva cehoslovacilor si romanilor, vrând să reintregeasca Ungariei provinciile pierdute dupa Primul Razboi Mondial.

In vara lui 1919, dupa o campanie de numai trei saptamani, cehoslovacii sunt infranti. Cu ei subjugati, intreaga putere militara a Ungariei a putut fi apoi dezlantuita impotriva armatei române ce se apara de-a lungul Tisei.

Reprezentantii celor patru mari puteri de la Conferinta de Pace de la Paris se dovedesc ingaduitori fata de Bela Khun, fiind dispusi chiar sa reduca din pretentiile teritoriale ale României, in schimbul cooperării conducătorului bolşevic, incalcand astfel conventia semnată cu ţara noastră in 1916.

In acest fel, hotarul dorit pe Tisa, cel făgăduit prin Tratatul de la Bucuresti, ne era luat. Insa, când guvernul român primeşte instrucţiuni de la Paris ca trupele să fie retrase de pe Tisa si să fie aduse pe noile granite, el raspunde ca o va face, dar numai dupa demobilizarea armatei unguresti.

O provocare ingenioasa ce-l punea pe Bela Khun in situatia dificila de a-si lăsa la vatra fortele militare la indemnul inamicului, un lucru de neconceput in vreme de război.

Reluarea ostilităţilor de armata ungara

Incălcând vointa Conferintei de Pace, dorind să transeze definitiv conflictul cu românii, Bela Khun ordona trupelor pe 20 iulie sa reinceapa luptele, dându-se atacuri aupra pozitiilor armatei române de pe Tisa.

Succesele initiale au fost de-a dreptul surprinzatoare. Bela Khun a fost atat de increzător intr-o mare victorie incât trimite o telegrama prim-ministrului francez Georges Clemenceau, spunând că i-a zdrobit pe români.

Insa, aparentele sunt deseori inselatoare. Dupa trei zile de confruntari, nu doar că diviziile unguresti nu reusesc să obţină victoria mult sperata, dar sfârsesc invăluite, fiind apoi devastate de „loviturile de ciocan” date in flancuri de armata română.

In acest fel, in doar o săptămână trupele noastre  se instăpânesc pe malul stâng al Tisei, cu diferenta ca, de aceasta data nu se vor mai opri aici. Oamenii frânti ai lui Bela Khun fugeau pe unde vedeau cu ochii, lăsând deschis drumul spre Budapesta.

Dincolo de apele involburate ale Tisei

S-a creat o debandada extraordinara in rândurile armatei unguresti, mai ales după fortarea Tisei. Mii de oameni au fost facuti prizonieri si captura de razboi a fost una impresionanta.

In conditiile inaintarii trupelor românesti către Budapesta, Bela Kuhn degeaba cere ajutorul Aliatilor pentru a ne opri, care s-au aratat nemultumiti nu doar fata de conducatorul ungar, dar si fata de armata română, care a trecut Tisa in ciuda ordinelor date.

Campania este continuata, Bela Khun văzându-se nevoit să-si paraseasca tara pe 1 august.

Taranii oropsiti au iesit sa intâmpine trupele române, nutrind speranta că vor fi scapati in sfarsit de bolsevici. Până si nobilii i-au primit cu vădită fericire, in timpul terorii roşii fiind lipsiti de privilegiile si titlurile ancestrale.

Ostaşii români la Budapesta

In noaptea de 3 august, pătrund in capitala primele unitati, ca in ziua urmatoare, grosul oastei românesti sa intre in Budapesta. Locuitorii ii primesc cu rezerva, in timpul defilarii de pe bulevardul Andrassy unii incepând să plângă in faţa acestei nemaipomenite tragedii.

Dupa ce au fost infometati si terorizati de conducerea bolsevica, acum li s-a dat să vadă cum tara lor intra sub ocupatia celui mai neasteptat dintre adversari.
In acelasi timp, ostasii nostri erau contrariati cum de, intr-un oraş atât de impresionant ca Budapesta, locuitorii abia trăiau de pe o zi pe alta.

După declaratiile maiorului Nancovici, detasatul comisiei române la Budapesta, in lipsa interventiei românesti, oamenii ar fi fost răpusi de foamete in doar cateva zile.

Regimul violent al lui Khun ii indepartase pe ţăranii unguri. Decât sa le fie luata de bolsevici, ei au preferat sa-si ascunda recolta, ruptura facand ca aproape orice aprovizionare a oraselor sa inceteze. Pietele se golesc, iar magazinele sunt inchise.

In lipsa de altceva, oamenii incepusera sa se hraneasca cu nutreturi.
Locuitorii Budapestei erau intr-atat de slabiti ca generalul Mardarescu, comandantul trupelor din Transilvania, i-a asemuit „unui roiu de muste cazut in amorteala din cauza suferintelor.”

Lupte pentru putere in capitala ungară

In primele zile ale ocupatiei, trupele române au avut de infruntat nu doar penuria de alimente, dar si haosul institutional cauzat de regimul Bela Khun si vidul de putere lasat in urma plecarii sale.

După colapsul bolsevic, este creat un nou guvern sub Gyula Peidl, alaturi de care s-au hotarat termenii armistitiului. El ramane la putere doar pana pe 6 august, cand este rasturnat de arhiducele Joseph si numeste ca prim-ministru pe Istvan Friedrich, un industrias binecunoscut.

Insa, miscarea arhiducelui nu este vazuta cu ochi buni de Aliati. El sprijinea pretentiile fostului imparat austro-ungar Carol I de resturare al imperiului, in conditiile in care intoarcerea lui pe tron, fie in Ungaria, fie in Austria, ar fi declansat un nou razboi.

Arhiducele Joseph va fi fortat deci să renunte la sefia statului ungar pe 23 august, tragand cu sine intregul guvern.

De altfel, nici prezenta româneasca in capitala ungara nu este agreată de Aliati, cererile lor de a ne opri mai intâi din trecerea Tisei, iar apoi de a ocupa Budapesta fiind nesocotite rând pe rând.

continuare  pe ziare.com