Pagina principala / Timp Liber / Pastorala Prea Sfinţiei Sale Virgil Bercea la Sărbătoarea Naşterii Domnului – 2012

Pastorala Prea Sfinţiei Sale Virgil Bercea la Sărbătoarea Naşterii Domnului – 2012

„Astăzi vi s-a născut, în cetatea lui David, un Mântuitor care este Hristos Domnul” (Lc. 2, 11).
Dragi credincioşi,Îngerii ne vestesc şi nouă, precum păstorilor odinioară, această veste minunată: s-a născut Hristos, Mântuitorul! Domnul coboară, Domnul este în mijlocul nostru, Domnul se face prunc pentru a ne dărui viaţa Sa şi pentru a ne aduce mântuirea noastră. În această noapte luminoasă, Biserica mărturiseşte lumii credinţa sa: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţinătorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”.Dumnezeu intră în istoria lumii într-o noapte luminată de o stea: steaua sus răsare şi îl vesteşte pe Hristos – lumina lumii.

Naşterea lui Isus la Bethleem este un fapt întâmplat aievea, un eveniment istoric şi în acelaşi timp un mister: copilul născut în ieslea săracă se va manifesta în timp ca om adevărat şi ca Dumnezeu adevărat. Eternul Dumnezeu vine, ni se dăruie şi ne cheamă la mântuire. Astăzi este din nou Crăciunul, dar Crăciunul este în fiecare zi dacă îl primim pe Domnul în viaţa noastră cu iubire şi-I pregătim o grotă, o iesle în suflet, unde să I ne închinăm precum păstorii şi magii. Da, astăzi ni s-a născut un Mântuitor! Iubiţi credincioşi,Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a decretat anul 2012-2013 ”An al Credinţei” la aniversarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea şi la 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice.

În acest an tot creştinul este chemat de Biserică să se convertească „la Domnul, unicul Mântuitor al lumii”; fiecare creştin este îndemnat să trăiască în „credinţa care lucrează prin iubire” (Gal. 5,6); fiecare creştin este invitat să recite, să mediteze şi să aprofundeze Crezul, sinteza credinţei noastre (cf. Porta Fidei 6).Tot în anul care intrăm se împlinesc 1700 de ani de când Împăratul Constantin cel Mare a încetat persecuţiile creştine prin Edictul din Milano, de la 313. Prin acest edict Împăratul a dat libertate creştinilor să-l propovăduiască pe Hristos, a eliberat sclavii şi i-a  ocrotit pe cei săraci, a consfinţit duminica în zi de odihnă, a construit o nouă capitală a imperiului – Constantinopolul – şi a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Putem spune că prin Edictul din Milano creştinismul a renăscut, a ieşit din catacombe la lumina zilei şi a început propovăduirea liberă a Evangheliei, Vestea cea Bună.Precum odinioară Apostolii, şi noi, creştinii de astăzi, „suntem chemaţi şi trimişi pe drumurile lumii pentru a vesti aceeaşi Evanghelie tuturor popoarelor de pe pământ (cf. Mt. 28,19)” (Porta Fidei, 7). Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa (cf. Io. 14, 6) ne cheamă să devenim Lumina lumii şi sarea pământului (cf. Mt. 5,13-16). Odată, samariteana, la fântâna lui Iacob, îl asculta pe Isus şi se minuna de ce-i spunea, astăzi noi putem să mergem la Bethleem pentru a-l preamări, pentru a ne întări credinţa, pentru a-L asculta şi pentru a putea mărturisi lumii că Domnul s-a născut.

Noi, cei care credem în Hristos, trebuie să fim sare, lumină şi speranţă în societatea zilelor noastre, trebuie să regăsim dorinţa de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu şi din pâinea vieţii (cf. Porta Fidei, 3). De acum „peştera cea străină şi rece” ne vorbeşte şi ne spune: ”lucraţi … pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică” (In. 6, 27); ”credeţi în cel trimis” (cf. In. 6, 29); în Bethleem s-a născut Hristos, vestiţi lumii această minune, cântaţi cu îngerii, bucuraţi-vă cu păstorii, aduceţi-i daruri împreună cu magii! Dragii mei,Totul începe la Bethleem, pentru că acolo s-a născut Hristos, izvorul credinţei noastre.„Prin credinţă, Maria a primit vestea îngerului, a crezut că va deveni Maica Domnului (cf. Lc. 1, 38) şi l-a născut cu bucurie pe Fiul său unic în mod feciorelnic (cf. Lc. 2, 6-7).Prin credinţă, apostolii le-au părăsit pe toate pentru a-l urma pe Învăţătorul (cf. Mc. 10, 28).Prin credinţă, învăţăceii au format prima comunitate adunată în rugăciune, în celebrarea Euharistiei, care au pus în comun tot ce aveau (cf. Fap. 2, 42-47). Prin credinţă, martirii şi-au dat viaţa pentru a mărturisi „vestea cea bună”, iertându-i pe cei care-i persecutau. Prin credinţă, călugării şi călugăriţele şi-au consacrat viaţa lui Hristos”. (cf. Porta Fidei, 13).

Prin credinţă şi la apariţia pe cer a semnului sfintei cruci Împăratul Constantin a dat libertate creştinilor.Prin credinţă şi speranţă au trecut înaintaşii încercările şi suferinţele persecuţiei Bisericii noastre.Prin credinţă, atâţia creştini au luat drumul Europei pentru un codru de pâine mai bun şi tot prin credinţă nu-şi uită de cei rămaşi acasă.Prin credinţă, noi, astăzi, suntem convinşi că Domnul vine şi se naşte în viaţa fiecăruia.Prin credinţă vin şi eu la poarta sufletului să vă mângâi cu un ”colind bun şi sfânt” să vă urez sănătate şi haruri de la Domnul, iar Anul care vine să ne aducă pace şi bunăstare, bună înţelegere şi binecuvântare!

Sărbători fericite şi La Mulţi Ani!

† Virgil  BERCEA         
 
  

comentarii