Liceul Tehnologic nu l-a uitat pe Eminescu

• publicat la: 22 January 2013
Liceul Tehnologic nu l-a uitat pe Eminescu

 

În  data  de 21.01.2013, a avut loc la Liceul Tehnologic Simion Bărnuţiu din Carei un frumos eveniment cultural dedicat aniversării a 163 de ani de la naşterea poetului nepereche.Profesorii de limba română şi elevii ai acestei unităţi de învăţământ au organizat spectacolul “Luceafărul poeziei româneşti”.

Momentele artistice prezentate au fost coordonate de profesorii de limba română ..Nica Mirela, Chis Lorena, Mariana Galea şi Valentin Sorian. Acestea au cuprins recitări de poezii pe un fundal muzical  şi prezentări de referate despre viaţa şi activitatea marelui poet.

La  realizarea spectacolului omagial au fost implicaţi elevii din clasele a IX-a  a X-a şi a XI-a dintre care amintim pe Podina Tania, Mezei Marcel, Sovari Sabin, Szabo Gyula, Kertes  Mariana, Lingurar Sergiu si altii.

 

consilier Mihaela Achim

comentarii

de poeta la 23 January 2013 - 10:32

Unde ne sant visatorii !!?

de cenzor la 23 January 2013 - 11:16

la directia de invatamantsi sanatatedin primarie

de nuvorbi la 23 January 2013 - 12:11

Si stiu meserie?

de visa torii la 23 January 2013 - 12:29

visatorii sunt in tara. realistii au plecat in strainatate. cat mai departe de FSN.

de paduraru la 23 January 2013 - 13:10

nici la croati nu a trebuit codrul careian…nimeni nu il vrea…ce trist sa te vestejesti cu un singur tulipan langa tine

de cenzor la 23 January 2013 - 13:47

Ce o fi avind tulipa
cu Eminescu ?

de carpatii la 23 January 2013 - 14:04

oare risca sa devina istorie daca nu actiona???
http://mihai-eminescu.ro/dosarul-eminescu/68-cum-a-fost-ucis-eminescu

de Horia Mărieș la 23 January 2013 - 15:36

@carpatii la 23 January 2013 – 14:04

In ultima perioada a vietii, M. Eminescu a fost bolnav. Si eu, si d-ta putem fi (f.) bolnavi înainte de moarte.

Se pare ca a murit ca un oarecare. “Si a inceput sa cante Desteapta-te, Romane, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: “Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc… Asta m-a omorat!” L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!”

O fi adevarata sau nu aceasta versiune, chiar ca nu ma mai intereseaza.

Mă interesează să știu doar faptul că indiferent cum a murit, M. Eminescu a fost, incontestabil, unul din marile genii ale neamului românesc. Dacă nu cumva, cel mai mare. Pentru mine unul, el a fost (sigur) cel mai mare!

Lasati un comentariu