Din legendele negre ale crişenilor. Şi steagul alb ucide

• publicat la: 7 July 2015
Din legendele negre ale crişenilor. Şi steagul alb ucide

Sub titulatura „Bătălia de la Târnava”, istoricul Ioachim Lazăr ne propune o seamă din evenimentele anului revoluţionar 1848 privind Transilvania, studiu titrat de Domnia Sa „Tragedia din  Zarand din Toamna anului 1848, Bătălia de la Târnava (jud. Hunedoara) din 8 noiembrie 1848.” Intrăm în subiectul ce ne-am propus  citând din acest studiu, „pagina 17: În anii 1848-1849 Zarandul şi Munţii Apuseni au fost martorii unor furtuni dezlănţuite de lupta  dintre robie şi libertate, dintre întuneric şi lumină, dintre viaţă şi moarte. Dieta de la Cluj, sub deviza „Unio vagy halal” (unire sau moarte), a votat la 30 mai 1848, unirea proiectată, fără a lua în considerare doleanţele românilor. … Împăratul … a răspuns, la 10 iunie, petiţiei de la Blaj că -rugarea supuşilor săi de origine română s-a rezolvat prin „unirea Ardealului cu Ungaria, care va asigura tuturor locuitorilor aceleaşi libertăţi şi aceleaşi îndreptăţiri”…/”.

În continuare Studiul semnat de către istoricul Ioachim Lazăr spune că ungurii au înţeles unirea în sensul „că în Ungaria nu există decât o singură naţiune, cea maghiară, şi o singură limbă de stat; cea a naţiunii”. În consecinţă în 11 iulie 1848 apare (cităm din pagina 18) „Legea recrutării propusă de Lajos Kossuth (n.n. care) prevedea mobilizarea unui contingent de 200.000 ostaşi, destinaţi a înfrânge aspiraţiile de eliberare naţională a sârbo-croaţilor şi a celorlalte naţionalităţi nemaghiare şi apărarea noilor frontiere lărgite prin înghiţirea  Transilvaniei.

Legea avea şi un puternic rol deznaţionalizator, (n.n. întrucât) în temeiul ei toată activitatea (n.n. din problematica determinată de această campanie)… urmând a se desfăşura în limba maghiară.” Aşa cum se ştie anul revoluţionar 1848 a cuprins întreagă Europa şi a avut caracteristica luptei popoarelor asuprite de varii entităţi etnice, cum s-a întâmplat odată cu destrămarea imperiului Austro-Ungar când mărunta Ungarie, marcată de ifose  imperialiste a pus talpa pe părţi consistente ale continentului locuite de majoritari sârbi, croaţi, români şi alte etnii cu caracteristici ale unor populaţii nemaghiare.

În ce îi priveşte pe români  aceştia s-au manifestat revoluţionar încercând şi în bună parte reuşind prin manifestările publice cu gir organizatoric cunoscute  sub denumirea de  Adunările de la Blaj** să-şi facă simţite aspiraţiile şi să dovedească că există. În cadrul dezbaterilor de la Blaj, Simion Bărnuţiu  (Ioachim Lazăr –Studii şi Articolul-citat- pagina 17) spunea: „Naţia română nu mai poate fi roaba ungurilor, secuilor şi saşilor ***, limba noastră trebuie să aibă cinste cuviincioasă înaintea statului şi a legilor (n.n. pe) care le-am apărat şi le vom apăra cu sângele nostru”. Legea lui Kossuth  nu este bine primită de către români, care opun o rezistenţă dârză faţă de recrutări. Administraţia maghiară socotindu-se abilitată să treacă la represiuni din cele mai grave. „La 2 iunie 1848 (cităm din studiul citat )– pag. 17  „… s-a produs măcelul de la Mihalţ unde sunt ucişi 14 ţărani români şi 50 sunt răniţi din rândul cărora mulţi au murit ulterior.”  În continuare la pag. 18  autorul arată : „Violenţele împotriva populaţiei româneşti au atins cote insuportabile, cum au fost cele de la Abrud (mai), Mihalţ (2 iunie), Marghita (iunie), Bara, Năbab şi Luna (septembrie)”  Văzând această rezistenţă societatea maghiară consternată de nesupunerea românilor reacţionează. „Ziarul Ellenor pretindea deschis, că în caz de necesitate să se „omoare o mie din bărbaţii inteligenţei române, ca poporul să nu mai poată avea conducători”. Iar „un funcţionar ungur spunea: Poporul acesta valah, este un popor foarte, foarte ciudat. Abia i-au crescut fulgii şi ar vrea să se înalţe cu aripi de vultur”. (Citate  din studiul Bătălia de la Târnava semnat de către Ioachim Lazăr, pagina 18.).

În cadrul celei de a treia Adunare de la Blaj desfăşurată între 15-28 septembrie 1848 se adoptă „Petiţia poporului adunat la Blaj”, din care  desprindem, (a se vedea pagina 19 a studiului ) „românii şi-au părăsit casele, copii şi soţiile ca să se adune acolo pentru a scăpa de legea recrutării, de prădăciuni, jafuri, nedreptăţi şi asupriri pe faţă făcute de dregătorii comitatelor şi de mulţi nobili particulari, care calcă sfidător în picioare drepturile lor omeneşti”. Cea de a treia „Adunare de la Blaj” mai elaborează şi alte două documente, respectiv „Memoriul către Împărat” şi „Petiţie către Parlamentul Austriei”.  În Ardeal  se pune în circulaţie aşa numita foaie volantă întitulată „Spre cunoştinţă”. În care „se dă de ştire tuturor că poporul prezent la Blaj, … a hotărât a lua armele în mâini şi a forma o gardă naţională. S-au ales prefecţi, tribuni, centurioni, etc. şi s-a schiţat planul militar al Transilvaniei, împărţită în 15 prefecturi fiecare dispunând de legiunea ei. Satele din Zarand au format o prefectură având în frunte pe Ioan Buteanu.” …„Zarandul era uşor de atacat, atât dinspre Deva, cât mai ales dinspre Ungaria” (n.n. pe Crişul Alb , înspre izvoare)”.

Neliniştea creată, pe de o parte de  unirea la Ungaria, pe de altă parte de legea recrutărilor a lui Kossuth, şi nu în ultimul rând de  asuprirea şi dispreţul manifestat faţă de românii de rând de către nobilimea maghiară, a determinat autoritatea aflată sub îndrumarea şi conducerea  comisarului maghiar Boczko să opereze represalii  „La 10 octombrie 1848 (n.n. reţinem din studiu), la Brad 9 bărbaţi, 3 femei şi un copil au fost ucişi în casele lor. Aceasta dezlănţui furia locuitorilor satelor din jurul Bradului” (pag. 20), iar consecinţa, ce a atras atenţia se produce „În dimineaţa zilei de 26 octombrie 1848 (n.n. când) mulţimea de ţărani, măcelări între Brad şi Mesteacăn, toată familia Brady, proprietari unguri care i-au împilat în modul cel mai odios.” Conducerea mişcării revoluţionare stabilită la Câmpeni a luat aminte şi cu îngrijorare „…trimit în grabă în Zarand pe tribunul Aviron Telechi, cancelist la trezauriat, Alexandru Chendi, asesor la comitat şi cancelist şi pe Ioan Nemeş-Nobili, învăţător  în Abrud…” Cei numiţi restabilesc ordinea şi i-au sub ocrotire familiile proprietarilor maghiari din zonă.

„Din iniţiativa comisarului guvernamental maghiar Boczko, se organizează o trupă ungurească (n.n. ne spune studiul la pag. 20) de soldaţi instruiţi, cam de vreo 250 de oameni, cu un tun, la care sunt ataşaţi vreo 100 de husari şi alţi 300 de gardişti din Bihor bine înarmaţi. Această armată de represiune împotriva românilor se îndreaptă spre Zarand. Tabăra de la Gura Văii nu a reuşit să-i oprească, aceştia îndreptându-se …spre Hălmagiu unde le ieşi în întâmpinare  tribunul Chendi cu vreo 300 de moţi.”

Armata maghiară aflată sub conducerea maiorilor Gaal şi Ritzko primeşte întăriri completându-se cu 400 de husari sosiţi din Bihor precum şi 55 de cavalerişti, astfel că efectivul ce se opunea  ţăranilor zărăndeni se ridica la peste 1000 de luptători. Efectivele, de ţărani componenţi  ai detaşamentului Prefecturii Zarand de sub conducerea lui Ioan Buteanu,  cuprindea ţărani din satele aflate pe aliniamentul Crişului Alb, persoane, fără educaţie militară, înarmaţi cu coase reciclate în lăncii motiv pentru care li se spunea lăncieri, şi alte unelte gospodăreşti cu capacitatea de a lovi şi crea temeri. Nu ne sfiim să spunem, deşi esteţii întru patriotism ne vor condamna, era o adunătură „don-quijote-ască” de mămăligari, lipsiţi de instrucţie militară, a căror forţă de asalt era legitimată, doar, de număr, şi de capacitatea de a vrea şi a forţa ieşirea de sub robia nobiliară şi a dura un stat naţional român.

Armata maiorilor Gaal şi Ritzko, au trecut prin foc şi sabie, tot ce au întâlnit în cale: În Gura-Văii au incendiat 38 de case; în Răstoci 10 case; în Târnăviţa 22 sălaşe şi case; în Hălmagiu 161 de case; în Brotuna 10 case; în Baldovini 82 de case. Au confiscat inventarul viu din gospodării, bovine, cabaline, ovine, etc., le-au organizat în coloane şi le-au „Mânat”, cum zice ţăranul, spre Ungaria.

Pagina 23 a studiului ne atrage atenţia. Integral aici   DIN LEGENDELE CRIsENILOR XXII -TÂRNAVA DE CRIs_

Lasati un comentariu