Proces pentru încălcarea dreptului la onoare

• publicat la: 30 January 2017
Proces pentru încălcarea dreptului la onoare

 

JUDECĂTORIA CAREI

-

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 840/2016

Şedinţa publică de la 28 Iunie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE: ADOMNIŢEI COSMIN

Grefier: POPA MARGARETA

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul pârât reconvenţional MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, C.N.P. 1471022400123, domiciliat în mun. Bucureşti, Şos. Iancului, nr. 8, bloc 114A, scara A, etaj 6, ap. 27, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT P.F.A., cu sediul în sat Căpleni, comuna Căpleni, nr. 397, judeţ Satu Mare, cu nr. de înmatriculare în Registrul Comerţului F30/878/2012, având C.U.I. 30469913, pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT, C.N.P. 1791030054685, domiciliat în sat Căpleni, comuna Căpleni, nr. 397, judeţ Satu Mare şi pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L., cu sediul în mun. Carei, str. Ady Endre, nr. 6, judeţ Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J30/1142/2004, având C.U.I. 16871680, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală.

Procedura este legal îndeplinită în condiţiile art. 396 Cod de procedură civilă.

Mersul dezbaterilor şi concluziile de fond au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14.06.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, precum şi pentru a acorda părţilor posibilitatea de a depune  concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 28.06.2016.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.07.2015 sub dosar nr. 1971/218/2015, reclamantul MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, în contradictoriu cu pârâţii MEGYERI TAMAS ROBERT şi MEGYERI TAMAS ROBERT P.F.A., a solicitat instanţei de judecată să dispună: 1. obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 (zecemii) lei cu titlu de daune morale; 2. obligarea pârâtului la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.anziksz.ro a celor 3 (trei) articole incriminate de către reclamant şi menţionate mai jos, publicate în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”; 3. Obligarea pârâtului la publicarea pe cheltuiala proprie a hotărârii irevocabile a instanţei în două publicaţii tipărite ce apar în judeţul Satu Mare, una de limba română şi una de limba maghiară (de exemplu în ziarele tipărite “Informaţia Zilei” din Satu Mare şi “Friss Ujsag” din Satu Mare). Cere, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor pe care le va face cu judecarea acestei cauze.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în zilele de 31 mai 2015, 27 iunie 2015, respectiv 23 iulie 2015 pe pagina de web “Mit hazudnak mar megint?” (“Ce se minte din nou?”) a ziarului online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepiink is hoza”, de pe site-ul http://www.anziksz.ro au apărut sub semnătura “Megyeri Tamas Râbert maganember”, una şi aceeaşi persoană cu MEGYERI TAMAS ROBERT PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ (vezi Anexa 1), trei articole jignitoare, calomniatoare, defăimătoare şi denigratoare, scrise la adresa sa (Anexele 2, 3 şi 4). 2 Cuvintele (expresiile) jignitoare, calomniatoare, defăimătoare scrise la adresa sa de numitul Megyeri Tamâs Robert în cele trei articole menţionate sunt: “a bukaresti oregemberuk”, “a ven szekus”, “oszemosa valami abberalt baromsaggal”, “igy mukodik a szelsojob: hazudik, csal vagy “dicser” (ez az utobbi a legveszelyesebb)”, “a jofajta kis karomkodasra es logikai bukfencekre mindig vevo kommenthuszar bukaresti oregur”, “veresszaju”, “Gondolkodja el, ott a Dâmboviţa-partjan, megeri onnek, hogy ezek rauszitjak a fel varosra, amihez azt allitja, hogy kotodik, es kozben kutyâba se veszik”, “mindegyre badarsagot cimez nekem”, “nem szalomkepes”.

Deşi cunoaşte destul de bine limba maghiară, nu vrea să traducă aceste expresii din limba maghiară în limba română pentru ca să nu fie apoi acuzat de subiectivism. Roagă instanţa să solicite unui translator autorizat (maghiară – română), aflat la dispoziţia Judecătoriei Carei să facă traducerea corectă a acestor cuvinte/expresii scrise în original în limba maghiară şi, dacă consideră că este necesar, să traducă integral cele trei articole incriminate. Şi mai potrivit ar fi ca onorata instanţă să solicite pârâtului să facă chiar dânsul respectivele traduceri, pentru a se lua în considerare toate sensurile posibile avute în vedere de către acesta atunci când a scris respectivele texte în limba maghiară şi în final să le depună la dosar.

Menţionează de la început faptul că după cele cunoscute la data redactării prezentei cereri, numitul Megyeri Tamas Robert are discernământ şi, în consecinţă, va trebui să se supună prevederilor art. 1349 alin. (2) Cod Civil în sensul că: “cel care încalcă îndatorirea – prevăzută în art. 1349 alin. (1) – răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”.

Pârâtul Megyeri Tamas Robert are calitate procesual activă deoarece dânsul, ca şi fondator şi deţinător al domeniului www.ankziszk.ro. răspunde pentru ziarul online (blogul) pe care îl conduce şi îl reprezintă, chiar dacă se autointitulează, glumeţ, “maganember” (persoană fizică, eventual şi autorizată), iar, pe de altă parte, în calitatea sa de editor, redactor şi autor, ocupându-se inclusiv de pagina web intitulată tendenţios “Mit hazudnak mar megint?” (“Ce se minte din nou?”) a ziarului online (blogului) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” de pe site-ul http://www.anziksz.ro – în care au apărut articolele calomnioase şi denigratoare. Consideră că pârâtul, ca autor, răspunde personal pentru afirmaţiile făcute în cuprinsul articolelor, pentru conţinutul defăimător şi jignitor al acestor articole.

Paragraful 2 din art. 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului protejează libertatea de exprimare, permiţând restrângerea exercitării acesteia în ipoteza în care folosirea dreptului la exprimare este îndreptat împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, unul din scopurile prevăzute în mod limitativ fiind şt ocrotirea reputaţiei persoanei. Consideră că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare al jurnalistului Megyeri Tamas Robert, pentru următoarele motive: – limitele unei critici admisibile pot fi mai largi în privinţa unui om politic, a unui funcţionar public, vizaţi în această calitate, decât în privinţa unui om obişnuit, iar ziariştilor le revine obligaţia de a răspândi informaţii şi idei în legătură cu domenii de interes public. Presa nu trebuie să depăşească limitele stabilite, printre altele, în vederea protecţiei dreptului la reputaţie a persoanei vizate, care, ca element al vieţii private, este protejat de art. 8 al Convenţiei; – reclamantul este un om obişnuit, un pensionar oarecare, nu este o persoană publică, dar aceasta nu poate duce la concluzia că nu se află în sfera de protecţie a art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, conform Codului deontologic (scris sau nescris) al jurnalistului, jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile, în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

Jurnalistul este dator să exprime opinii pe bază factuală, iar în relatarea faptelor şi a opiniilor jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă.

Presa are datoria primordială de a respecta drepturile omului, jurnalistul fiind dator să respecte viaţa privată a persoanei, ori, din păcate, pârâtul în cauză nu a respectat vreuna din regulile enunţate mai sus.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în repetate rânduri (spre ex. în cauza Nilsen şi Johnsen contra Norvegiei) că afirmaţiile referitoare la fapte determinate, care sunt deci susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină şi care nu sunt susţinute chiar de afirmaţiile părţii vătămate, nu se bucură de protecţia articolului 10. De 3 asemenea, în cauza Pedersen şi Baadsgard contra Danemarcei, Curtea arată că va verifica „dacă ziariştii au acţionat cu bună credinţă şi s-au conformat obligaţiei obişnuite care le incumbă de a verifica o declaraţie factuală. Această obligaţie semnifică faptul că trebuiau să se bazeze pe o bază factuală suficient de precisă şi fiabilă care să poată fi considerată ca proporţională cu natura şi forţa afirmaţiei lor, având în vedere că, cu cât afirmaţia este mai serioasă, cu atât baza factuală trebuie să fie mai solidă”.

Curtea a statuat cu caracter de principiu (ex. cauza Bladet Tromso şi Stensaas contra Norvegiei), că ziariştii nu trebuie să fie obligaţi să dovedească întotdeauna adevărul afirmaţiilor publicate atunci când acţionează cu bună credinţă, bazându-se pe informaţii credibile. De asemenea, în cauza Lingens c. Austriei, Curtea a subliniat faptul că atunci când afirmaţiile unui ziarist au caracterul unor judecăţi de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art. 10 cu condiţia ca ele să se bazeze pe nişte fapte adevărate sau să fie susţinute de o argumentare logică – a autorului lor, chiar şi o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lipsită de o bază factuală (cauza Cumpănă şi Mazăre contra României, Pedersen şi Baadsgard contra Danemarcei).

Pentru a se bucura de protecţia art. 10 din CEDO, trebuie să existe o verificare corespunzătoare realizată de către ziarist înaintea redactării materialului, să existe fapte reale pe care s-au bazat acuzaţiile aduse de acesta, să existe buna-credinţă a ziaristului şi acesta să respecte regulile de etică jurnalistică (cauza Gaudio contra Italiei).

Din analiza textelor (articolelor) incriminate rezultă că ele nu emit judecăţi de valoare, ele nu vizează protejarea unui interes public, ele nu pot fi calificate ca fiind pamflet.

Textele articolelor conţin referiri directe la reclamant dar ele nu cuprind date cu caracter general prin care să se înfiereze aspecte morale sau aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter cu intenţii moralizatoare, ci cuprind referinţe jignitoare, mincinoase, concrete făcute la adresa reclamantului, prin adresarea gratuită a unor cuvinte jignitoare, calomnioase şi defăimătoare. Textele conţin expresii şi comparaţii insultătoare, jignitoare la adresa reclamantului şi au fost publicate în mod special cu scopul de a-l înjosi pe reclamant într-un mod incompatibil cu dispoziţiile art. 3 din CEDO.

Din discuţiile purtate de reclamant cu diverşi cunoscuţi careieni a rezultat că percepţia publică după publicare a fost aceea că articolele respective au vizat în mod evident pe reclamant şi că acesta a avut de suferit un prejudiciu de imagine pe plan local, lucru care este echivalent de fapt cu un prejudiciu moral.

În cauza Irlanda contra Regatului Unit (1978) Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu că un tratament aplicat unei persoane este calificat „degradant” atunci când creează acesteia un sentiment de teamă, de nelinişte, de inferioritate, de natură de a o umili şi de a o înjosi, eventual de a-i înfrânge acesteia rezistenţa fizică şi morală. Deşi în cele mai multe speţe Curtea Europeană a analizat încălcarea art. 3 din Convenţie din perspectiva tratamentelor degradante pentru cazul în care victimele se aflau într-o situaţie privativă de libertate şi vizau comportamentul agenţilor statului, în jurisprudenţa Curţii s-a statuat şi asupra încălcării art. 3 în cazul comportamentului unui particular faţă de altul, cum este cazul speţei de faţă.

Conform art. 10 alin. 2 din CEDO, exercitarea libertăţii de opinie poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru protecţia reputaţiei sau drepturilor altora.

Exercitarea libertăţii ziariştilor este subordonată principiului ca aceştia să acţioneze cu bună credinţă astfel încât să ofere informaţii exacte cu respectarea deontologiei profesionale.

Faţă de cele expuse mai sus, sunt convins că în prezenta cauză pârâtul nu se bucură de protecţia art. 10 din CEDO, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de acest articol.

De asemenea, consider că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: a) – există fapta ilicită (publicarea în paginile ziarului online “Nagykarolyi Anziksz” a celor trei articole jignitoare, calomnioase, defăimătoare despre care s-a făcut deja vorbire), b) – există un prejudiciu moral, c) – există vinovăţia pârâtului care a publicat în mod intenţionat (deci cu intenţie) în paginile ziarului său online cele trei articole, d) – există legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. 4 În lipsa unei reglementări speciale privind răspunderea ziariştilor pentru cele menţionate în articolele de presă, în România, în conformitate cu practica judiciară, temeiul juridic al acţiunilor formulate de cei se pretind a fi vătămaţi în drepturile lor este art. 1349 al Codului Civil şi în conformitate cu care, pentru angajarea răspunderii unei persoane, este necesar a fi reţinută o faptă ilicită, vinovăţia, prejudiciul material sau moral precum şi legătura de cauzalitate între fapta săvârşită cu vinovăţie şi prejudiciu.

În ceea ce priveşte caracterul ilicit al faptei expuse anterior.

Pentru a observa dacă o faptă are caracter licit sau ilicit trebuie stabilit dacă făptuitorul era sau nu îndreptăţit să acţioneze în modalitatea în care a făcut-o. Fiind vorba de libertate de exprimare, trebuie văzut care este interesul public ce ar fi permis publicare unor anumite articole. Din lecturarea celor trei articolele incriminate reţin că nu s-a pus în discuţie un anumit aspect care ar fi interesat comunitatea careiană ci doar că se fac anumite “constatări” jignitoare, răuvoitoare, tendenţioase, calomniatoare, defăimătoare, denigratoare, mincinoase.

Drept esenţial într-o societate democratică, libertatea de exprimare nu poate fi exercitată dincolo de orice limite. Ca orice libertate socială, ea presupune luarea în considerare a unor interese de ordin general, cum sunt siguranţa naţională, integritatea teritorială a statelor, siguranţa publică, apărarea acesteia şi prevenirea săvârşirii unor infracţiuni, protecţia sănătăţii şi a moralei publice, garantarea autorităţii şi imparţialităţii puterii judiciare, precum şi a unor interese de ordin personal şi anume reputaţia şi drepturile ce aparţin altor persoane, împiedicarea de a divulga informaţii confidenţiale. Aceste limitări sunt expuse în art. 10 parag. 2 din C.E.D.O.

Faţă de acestea, pentru a intra sub protecţia art. 10 parag. 1 din C.E.D.O., jurnalistul, însemnând aici şi cel ce prin atribuţiile sale încuviinţează sau decide apariţia într-o publicaţie a unui anumit articol, deci inclusiv numitul jurnalist numit Megyeri Tamâs Robert, trebuie să pună în discuţie aspecte de interes public.

Jurnalistul nu trebuie să depăşească limitele stabilite, printre altele, în vederea protecţiei dreptului la reputaţie a persoanei vizate, care, ca element al vieţii private, este protejat de art. 8 al Convenţiei. Articolele incriminate se situează în sfera ce ţine de intimitatea persoanei, sferă ce trebuie protejată de orice intruziune.

Mai mult, faţă de cele menţionate de localnicii careieni sub aspectul consecinţelor articolelor respective asupra vieţii private a reclamantului, este de menţionat faptul că a suferit un prejudiciu moral constând în aceea că ar fi putut fi perceput de către careieni ca un fost colaborator al Securităţii comuniste de tristă amintire, datorită apelativului complet fals, mincinos şi calomniator folosit de Megyeri şi anume cel de “ven szekus” (securist boşorog), apelativ contrazis fără nici un drept de apel de adeverinţa prezentată de reclamant în Anexa 5: Adresa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S) nr. P 2190/13 din 26 februarie 2014. Este de părere că o astfel de afirmaţie mincinoasă a unui jurnalist, o astfel de calomnie este una deosebit de gravă, de josnică şi de neiertat.

În nenumărate cauze Curtea E.D.O. (vz. Leempoel şi S.A, ED. Cine Revue contra Belgique, parag. 68 Tamer contra Estonie, Recueil 2009-1, paragr. 64) a pus accentul pe necesitatea ca publicarea de informaţii, de documente ori fotografii în presă să servească interesul public şi să contribuie la dezbaterea unor probleme de ordin general.

Faţă de toate aceste motive, apreciază că în mod întemeiat instanţa trebuie să reţină că se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului Megyeri Tamas Robert.

În ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor pentru restrângerea libertăţii de exprimare faţă de toate cele arătate mai sus, apreciază că legea română este accesibilă şi previzibilă, că dispoziţia prevăzută în art. 1349 Cod Civil trebuia să fie cunoscută uşor de către pârât iar din cuprinsul articolului 1349 Cod Civil se desprinde şi sancţiunea la care ar fi expus pârâtul în cazul încălcării dreptului altei persoane. Măsurile solicitate de reclamant a fi hotărâte de instanţă prin prezenta cerere sunt necesare într-o societate democratică întrucât se impune protecţia drepturilor persoanelor fizice, garantat şi de Constituţia României în cazul unor astfel de, extrem de evidente, “delicte de presă”.

În speţă, pârâtului i se pot lua în considerare şi anumite circumstanţe agravante, printre altele – şi mai ales – împrejurarea că acesta este de fapt un funcţionar public, este plătit din bani

publici şi în consecinţă trebuie să respecte prevederile (drepturi şi obligaţii) din legea specifică, referitoare la statutul funcţionarului public.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) Cod Civil raportat la art. 70 – 76 Cod Civil.

Aceasta fiind starea de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului Megyeri Tamas Robert la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale; la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.anziksz.ro a celor 3 (trei) articole incriminate, menţionate mai jos în Anexele 2-4, articole publicate în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”; la publicarea pe cheltuiala pârâtului a hotărârii irevocabile a instanţei în două publicaţii tipărite ce apar în judeţul Satu Mare, una de limba română şi una de limba maghiară (de exemplu în ziarele tipărite “Informaţia Zilei” din Satu Mare şi în “Friss Ujsag” din Satu Mare); la plata cheltuielilor pe care le va face cu judecarea acestei cauze.

În dovedirea acţiunii înţelege să se servească de interogatoriul pârâtului care urmează a fi citat cu această menţiune, de proba cu acte, de traducerile autorizate ce urmează a fi dispuse de către instanţă, de expertiză tehnică, de cercetare locală şi de orice alte probe dispuse a se aduce în cauză de către instanţă.

Depune prezenta acţiune în dublu exemplar, însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei (cf. art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013).

În susţinerea cererii au fost depuse în copie, sub forma unor anexe, următoarele înscrisuri: Anexa 1 – extras M.F.P. privind pe agentul economic Megyeri Tamas Robert Persoană Fizică Autorizată (f.6); Anexa 2 – Articolul “Nem Keltak az avasiak”, data de 31 mai 2015, autor “Magyeri Tamas Robert maganember”, apărut în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”, înregistrat pe domeniul http://www.anziksz.com (f.8); Anexa 3 – Articolul “Bolond lyukbol bolond szel fuj”, data 27 iunie 2015 autor „Magyeri Tamas Robert maganember”, apărut în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”, înregistrat pe domeniul http/www. anziksz.com (f.9-11); Anexa 4 – Articolul “Jo tanacsok a Karolyi Hamis Szo szerkesztojenek” data 23.07.2015 autor “Magyeri Tamas Robert maganember”, apărut în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”, înregistrat pe domeniul http://www.anziksz.com (f.12-13); Anexa 5 – Adresa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S) nr. P 2190/13 din 26 februarie 2014 (f.14).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 140 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 7 şi art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanţe nr. 52568/29.07.2015 (f.2) şi nr. 39727/ 24.08.2015 (f.21).

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare (f.31-43), pârâtul a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Megyeri Tamas-Robert Persoană Fizică Autorizată şi, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii civile formulate ca fiind nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate prin intentarea prezentului proces, având în vedere următoarele motive:

1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Megyeri Tamas-Robert Persoana Fizică Autorizată.

Prin acţiunea civilă formulată reclamantul solicită obligarea pârâtului atât în calitate de persoana fizică cât şi în calitate de persoană fizică autorizată, la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, la obligarea sa prin hotărâre judecătorească la îndepărtarea articolelor reclamate de pe site-ul http ://www.anziksz.com, precum şi la publicarea hotărârii judecătoreşti ce urmează să fie pronunţată în prezenta cauza în două cotidiene ce apar în judeţul Satu Mare.

În susţinerea acţiunii sale, reclamantul invocă o serie de cuvinte care în aprecierea acestuia ar fi fost adresate acestuia şi care ar avea caracter jignitor, calomnios şi defăimător.

Observând faptul că articolele care constituie obiectul prezentei cauze au fost publicate pe site-ul http://www.anziksz.ro – blogul personal al pârâtului – aşa cum acest lucru este recunoscut însăşi de către reclamant în cuprinsul acţiunii sale, deci necontestat, precum şi faptul că aceste articole au fost semnate de către pârât, în calitate de persoană fizică,

Astfel, având în vedere faptul că aceste publicaţii nu au fost redactate şi publicate în activitatea profesională desfăşurată în calitate de persoană fizică autorizată, raportat la petitele acţiunii civile formulate, prin care reclamantul solicită obligarea sa la răspundere civilă delictuală, 6 pentru fapta proprie, prin prezenta înţelege să invoce lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Megyeri Tamas-Robert Persoana Fizică Autorizată, pentru motivul că presupusele fapte ilicite reclamate prin acţiunea civilă formulată nu au nicio legătură cu activitatea profesională a acestei entităţi juridice, astfel încât nu există identitate între persoana chemată în judecată ca parte – pârâtul Megyeri Tamas Robert PFA şi subiectele raportului juridic litigios.

În acest sens a se avea în vedere faptul că prin pronunţarea Deciziei nr. 1072/31.03.2009 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat în mod clar asupra faptului că – potrivit prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, persoana fizică autorizată (PFA) are un statut de entitate juridică diferit de cel al persoanei fizice, astfel încât aceasta răspunde exclusiv pentru faptele ilicite săvârşite în activitatea profesională specifică acestei entităţi juridice, nicidecum pentru presupusele fapte ilicite săvârşite de către persoana fizică, în nume propriu.

În aceste condiţii apreciază că nu pot fi primite susţinerile reclamantului potrivit cărora pârâtul persoană fizică este una şi aceeaşi persoană cu pârâtul persoană fizică autorizată, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestuia din urmă.

2. Pe fondul cauzei.

Prin acţiunea civilă formulată reclamantul susţine faptul că în zilele de 31.05.2015, 27.06.2015, respectiv 23.07.2015 pe pagina de web a ologului “Nagykarolyi Anziksz” publicat pe site-ul http://www.anziksz.com, la secţiunea „Mit hazudnak mar megint?”, au apărut trei publicaţii jignitoare la adresa acestuia, intitulate „Nem keltak az avasiok”, „Bolond lyukbol bolond szel fuj” şi „Jo tanacsok a Karolyi Hamis Szo szerkesztojenek”, semnate de către pârât în calitate de persoană fizică.

Astfel, reclamantul critică anumite cuvinte, respectiv expresii utilizate în cuprinsul acestor publicaţii, anexate cererii de chemare în judecată în limba maghiară, susţinând ca acestea i-ar fi fost adresate şi că acestea i-ar fi adus atingere reputaţiei sale.

Solicită depunerea înscrisurilor propuse în probaţiune în traducere în limba română.

Conform art.18 alin.4 C.proc.civ., cererile şi actele procedurale se întocmesc în limba română.

Art. 150 alin.4 C.proc.civ. prevede că atunci când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 150 alin.4 C.proc.civ., coroborat cu art.249 C.proc.civ., în ceea ce priveşte înscrisurile – publicaţiile reclamate depuse la dosarul cauzei în limba maghiară, solicită instanţei de judecată să pună în vederea reclamantului să le depună în traducere legalizată efectuată de către un traducător autorizat, conform dispoziţiilor procedurale mai sus arătate.

Scurt istoric cu privire la expresiile adresate pârâtului de către reclamant prin forurile electronice.

Fără pretenţia unei enumerări exhaustive a jignirilor adresate de către reclamant la adresa pârâtului prin presa locală, înţelegem să redăm următoarele menţiuni referitoare la persoana acestuia:

În data de 29.11.2013 reclamantul aminteşte de întâlnirea sa personala cu pârâtul într-un comentariu lăsat sub articolul intitulat „Simulare de seism la Carei”, publicat în data de 24.11.2013 pe site-ul www.buletindecarei.ro, urmând ca în data de 30.11.2013, cu ocazia publicării unui nou comentariu sub acelaşi articol să îl caracterizeze ca şi „un puţoi necopt la minte” care nu merită nici măcar să îi scrie nimic.

În data de 01.12.2013 reclamantul îl titulează drept nesimţit pe pârât în comentariul lăsat sub articolul intitulat „Primăria Carei nu are steaguri tricolore de Ziua Naţională”, publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în aceeaşi dată.

În data de 31.05.2015 – data apariţiei publicaţiei intitulate „Nem keltak az avasiak” pe site-ul „Anziksz”, reclamantul a ales să uzeze dreptul său la replică prin postarea pe marginea articolului intitulat „Primăria Carei ataca contribuabilii incomozi pe pagina oficiala a primăriei Carei”, publicat în data de 26.02.2015 în ziarul online „Buletin de Carei” de pe site-ul

www.buletindecarei.ro, exprimându-şi părerile şi nemulţumirile sale atât cu privire la publicaţia

exprimându-şi părerile şi nemulţumirile sale atât cu privire la publicaţia pârâtului, cât şi cu privire la persoana acestuia, adresându-i expresii jignitoare, denigratoare de cea mai josnică speţă, folosind următoarele apelative: „rahat cu ochi şi ochelari semidoct”, „puşti necopt la minte, care nici mucii nu ştie să şi-i şteargă singur ca lumea”, „este un tip total lipsit de caracter şi de cei 7 ani de acasă”, „o sulă înaltă dar bleagă, nu dai nici doi bani pe el”, „nesimţit împuţit iredentist şovin”, „pupincurist”, „îl mai bag şi direct şi de-a dreptul în …. mă-sii”.

În data de 28.06.2015, referitor la publicaţia intitulată „Bolond lyukboi bolond szel fuj”, reclamantul postează un comentariu sub articolul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în data de 19.06.2015, cu următorul titlu: „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 2015”, cuprinzând următoarele expresii jignitoare adresate pârâtului: „expeditorul nu este în stare să scrie un text mai lung”, „complexat”, „cu caş încă la gură”, „lipsa celor 7 ani de acasă”, „parasztsag a’la Kaplony, de nesimţire, de neobrăzare crasă”, „gadzso (expresie folosită de rromi atunci când se adresează maghiarilor şi având înţelesul de ţăran”, „necopt la minte”, reclamantul ajungând – din nou – să îi înjure inclusiv pe părinţii pârâtului, în limba maghiară şi într-o manieră pe care nu doresc să o redea în cuprinsul prezentei întâmpinări.

În data de 01.07.2015, continuă denigrarea imaginii pârâtului prin menţiuni cuprinse în comentariul lăsat sub acelaşi articol, cum ar fi: „rahatul cu perje lipsit atât de şcoală cât şi de valoare, barză foarte înaltă şi chioara cu ochelari puşi pe ochi”, „puştiul necopt la minte, maganemberul pripăşit prin Kaplony, gadzso”, „chinuit de vise erotice”.

În data de 05.06.2015 reclamantul menţionează numele pârâtului într-un comentariu postat pe forul aferent articolului intitulat „Premieră la Carei: Pentru prima dată după 2008, Primăria face public raportul Curţii de Conturi. Peste 550 mii lei imputaţi” publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro , arătând că acesta „n-are de fel timp să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pentru care se pare ca a fost angajat şi pentru care se pare plătit din banii contribuabililor careieni, el are timp, în timpul serviciului şi ca „maganember”, doar să-mi aducă injurii gratuite mie (…) pe jegul de „vlog” online pe care-l păstoreşte”.

În data de 20.06.2015 reclamantul consacră un întreg articol semnat personal de către acesta, publicat în ziarul online „Buletin de Carei” despre „Însemnări aflate pe cărţi poştale careiene”.

În data de 27.06.2015, reclamantul trimite scrisoare electronică către pârât, prin care îl ameninţă ca urmare a apariţiei publicaţiei intitulate „Bolond lyukbol bolond szel fuj” pe blogul personal al pârâtului intitulat „Anziksz”, cum că pârâtul „o să-şi rupă gâtul” şi „o sa umble în patru labe prin şanţurile din Căpleni”.

În data de 02.07.2015, îl numeşte pe pârât “escrocul de MTR” în cuprinsul comentariului lăsat pe marginea articolului intitulat „Bani publici pentru denigrarea adversarilor politici. Naşul-primar şi-a angajat finul ca administrator pagina Facebook Primăria Carei” publicată în data de 01.07.2015 pe www.buletindecarei.ro. în data de 03.07.2015 publică alt comentariu în care îl aminteşte pe pârât ca fiind „mâzgălitorul de cărţi poştale ilustrate”. în data de 07.07.2015, sub acelaşi articol din ziarul online „Buletin de Carei” apare întrebarea retorică, dar jignitoare adresată pârâtului „Se doarme bine în cizme la Căpleni, domnule funcţionar public, (…) maganember ur Megyeri Tamas Robert?”.

În data de 14.08.2015, reclamantul adresează expresii jignitoare la adresa pârâtului, prin postarea unui comentariu pe marginea articolului intitulat „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” apărut în ziarul online „Buletin de Cărei”, respectiv: „ce pretenţii vestimentare puteţi să aveţi de la un căplenar, decât să-şi arate ouăle prin nişte chiloţaşi albaştri?”, „escros mincinos”,

Având în vedere această întreagă tiradă de jigniri adresată pârâtului în mod direct şi public de către reclamant, respectiv menţiunile înjositoare, denigratoare şi profund tulburătoare, fără ca acestea să aibă vreun temei faptic, apreciază că acest comportament al reclamantului poate fi considerat de-a dreptul provocator, iar reacţia pârâtului la aceste provocări şi jigniri, cuprinsă în publicaţiile sale, reclamate prin prezenta acţiune ca fiind „evident jignitoare”, poate fi calificată mai mult decât civilizată în raport cu stilul pe care a înţeles să îl adopte reclamantul faţă de pârât. 8 Mai mult decât atât, reclamantul nu s-a rezumat doar la referiri generice cu privire la un blogger sau un jurist oarecare, ci a utilizat numele său în mod expres, şi în legătură cu care a publicat expresiile mai sus enumerate.

Cu privire la caracterul publicaţiilor incriminate.

Prin acţiunea civilă formulată se critică trei publicaţii redactate de către pârât, în calitate de persoană fizică, pe blogul sau personal intitulat „Anziksz”.

Aceasta pagina web, intitulat „Anziksz”, publicat pe site-ul http://www.anziksz.ro, aşa cum reiese din cuprinsul prezentării generale a paginii, nu are caracterul unui ziar online în sensul obişnuit al termenului, ci este un site administrat de către pârât, în calitate de persoana fizică, cu mai multe secţiuni destinate publicării fie a ştirilor şi evenimentelor de actualitate din viaţa cotidiană a municipiului Carei, fie a unor reportaje sau interviuri realizate de către acesta cu diferite personaje din această localitate, existând în acelaşi timp şi secţiuni diferite consacrate pentru publicarea pozelor, reclamelor şi nu în ultimul rând pentru publicarea povestirilor şi opiniilor personale ale pârâtului, căpătând astfel un pronunţat caracter personal, specific publicaţiilor de blog.

Ziarele online se focusează în special asupra publicării ştirilor, de interes local sau naţional, redau în principal fapte sau date de interes public, articolele de presă cuprinse în acestea fiind în general redactate de către jurnalişti, iar în ceea ce priveşte modul de redactare a relatărilor, acesta este supus codului deontologic al ziariştilor şi regulilor generale de jurnalistică.

În schimb blogul, constituie un spaţiu virtual destinat publicării opiniilor, părerilor, trăirilor autorului (bloggerului), presupune publicaţii mult mai subiective şi personale, care pot viza absolut orice subiect de interes public sau privat şi care nu sunt supuse regulilor generale de jurnalistică.

Raportat la caracterul publicaţiilor incriminate prin cererea de chemare în judecată, solicită a se observa că acestea au fost publicate în secţiunea „Mit hazudnak mar megint?” consacrată redării ideilor personale şi opiniilor pârâtului cu privire la anumite articole publicate în cotidienele locale, astfel că aceste publicaţii nu au caracterul unor ştiri, nu comunică fapte şi date concrete, fiind pur subiective, astfel încât nu pot fi verificate sub aspectul temeiniciei şi realităţii datelor comunicate şi pe cale de consecinţă nu sunt supuse codului deontologic al jurnalistului aşa cum susţine în repetate rânduri reclamantul prin acţiunea civilă formulată.

Cu privire Ia expresiile şi cuvintele incriminate de către reclamant

Analizând punctual conţinutul articolelor considerate defăimătoare la adresa reclamantului, se poate observa faptul că pârâtul îşi exprimă ideile sale referitoare fie la veridicitatea celor publicate într-un ziar local, fie la discuţiile purtate pe marginea unor astfel de articole la secţiunea consacrată comentariilor aferente, fără ca aceste publicaţii să facă trimitere directă la persoana şi identitatea reclamantului.

Solicită a se observa faptul că pârâtul nu menţionează în mod expres numele reclamantului în publicaţiile incriminate.

Astfel, nu se poate susţine faptul că publicaţiile care constituie obiectul prezentei cauze „conţin referiri directe” la adresa reclamantului sau că acestea „cuprind referinţe jignitoare, mincinoase, concrete” făcute la adresa reclamantului „prin adresarea gratuită a unor cuvinte jignitoare, calomnioase şi defăimătoare”.

Cu toate acestea, reclamantul se simte jignit prin cuvintele şi expresiile cuprinse în publicaţiile pârâtului, prin simplul fapt că în cuprinsul publicaţiei intitulat „Bolond lyukbol boiond szel fuj” este redat un comentariu postat de către acesta pe site-ul www.buletindecarei.ro, acesta idenficându-se astfel cu una dintre personajele tratate prin aceasta publicaţie.

În ceea ce priveşte publicaţia întitulată „Nem keltak az avasiak”, aceasta reprezintă o apreciere personală a pârâtului cu privire la reacţia reclamantului referitor la apariţia blogului intitulat „Anziksz”, în care pârâtul face referiri generice la o altă discuţie purtată pe site-ul www.buletindecarei.ro, între reclamant şi redactorul cotidianului „Buletin de Carei”, prin comentariile lăsate, care au ca şi subiect principal persoana pârâtului.

Raportat la publicaţia „Jo tanacsok a Karolyi Hamis Szo szerkesztojenek”, nu vedem care ar fi motivul pentru a o include în lista publicaţiilor jignitoare la adresa reclamantului, având în vedere ca aceasta priveşte în mod exclusiv un articol publicat în ediţia online a ziarului local 9 intitulat „Buletin de Cărei” şi face referiri exclusive la modul de prezentare a unor aspecte neadevărate în aprecierea pârâtului de către redactorul acestui cotidian.

Apreciază că cele publicate de către pârât, precum şi efectul injurios şi denigrator al acestor publicaţii, se impun a fi analizate din perspectiva percepţiei publicului care urmăreşte şi vizitează acest blog personal al pârâtului, respectiv din perspectiva cititorului, în concret. Se impune o analiză atentă a unei eventuale posibilităţi ca în opinia publicului aceste noţiuni puteau sau nu fi corelate cu identitatea reclamantului, în lipsa unei asemenea legături prejudiciul moral pe care reclamantul consideră că l-a suferit, fiind practic inexistent.

În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că, din moment ce în cuprinsul publicaţiilor nu se menţionează în mod expres numele reclamantului, în percepţia publicului menţiunile cuprinse în aceste publicaţii nu îi puteau şi nici nu i-au fost atribuite, astfel încât, consideră că identitatea acestuia, dreptul la demnitate şi la imagine personala au rămas neatinse.

Mai mult, reclamantul nu a solicitat cuvântul la replică cu privire la aceste publicaţii sau acordarea posibilităţii de a-şi exprima părerea cu privire la presupusele atingeri aduse demnităţii acestuia în cadrul blog-ului administrat de către pârât.

Cu toate acestea, în data de 31.05.2015 – data apariţiei publicaţiei intitulate „Nem keltak ai avasiak” pe site-ul „Anziksz”, reclamantul a ales să uzeze de dreptul său la replica prin postarea pe marginea articolului intitulat „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, publicat în data de 26.02.2015 în ziarul online „Buletin de Care/” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, exprimându-şi părerile şi nemulţumirile sale atât cu privire la publicaţia intitulată „Nem keltak az avastak”, cât şi cu privire la persoana pârâtului, adresându-i expresii jignitoare, denigratoare de cea mal josnică speţă, folosind următoarele apelative: „rahat cu ochi si ochelari semidoct”, „puşti necopt la minte, care nici mucii nu ştie să şi-i şteargă singur ca lumea”, „este un tip total lipsit de caracter şi de cei 7 ani de acasă”, „o sulă haltă dar bleaga, nu dai nici doi bani pe el”, „nesimţit împuţit iredentist şovin”, „pupincurist”, „îl mai bag şi direct şi de-a dreptul în …. mă-sii”.

În ceea ce priveşte replica formulată de către reclamant cu privire la publicaţia intitulată „Bolond lyukbol bolond szel fuj”, aceasta se găseşte printre comentariile lăsate sub articolul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în data de 19.06.2015, cu următorul titlu: „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vară 2015″, concretizată prin comentariul din data de 28.06.2015, în care reclamantul şi-a expus pe larg părerea despre această publicare, nescutindu-l nici de data aceasta pe pârât de apelativele jignitoare, cum ar fi: „expeditorul nu este în stare să scrie un text mai lung”, „complexat”, „cu caş încă la gură”, „lipsa celor 7 ani de acasă”, „parasztsag a’la Kaplony, de nesimţire, de neobrăzare crasă”, „gadzso (expresie folosită de rromi atunci când se adresează maghiarilor şi având înţelesul de ţăran)”, „necopt la minte”, reclamantul ajungând – din nou – să îi înjure inclusiv părinţii pârâtului, în limba maghiară şi într-o manieră sub orice critică.

În data de 01.07.2015, continuă denigrarea imaginii pârâtului, fără vreo legătură cu dreptul sau la replică faţă de publicaţiile pârâtului, prin menţiuni cuprinse în comentariul lăsat sub acelaşi articol, cum ar fi: „rahatul cu perje lipsit atât de şcoală cât şi de valoare, barza foarte înaltă şi chioară cu ochelari puşi pe ochi”, „puştiul necopt la minte, maganemberul pripăşit prin Kaplony, gadzso”, „chinuit de vise erotice”, în aceste condiţii, rămâne la latitudinea instanţei de a stabili dacă presupusul prejudiciu moral – în eventualitatea în care instanţa de judecată va considera că raportat la aceste circumstanţe acesta există – a fost sau nu acoperit prin utilizarea “dreptului la replică” – aşa cum susţine reclamantul, respectiv prin postarea, publicarea pe site-ul cotidianului ales de către reclamant a părerilor şi nemulţumirilor sale în legătură cu publicaţiile criticate.

Presupusa faptă ilicită

Relatările reclamantului nu se pot încadra în definiţia faptei ilicite prevăzute de art.1349 C.civ., respectiv ca reprezentând o încălcare a normelor dreptului obiectiv care să aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, deoarece – aşa cum reiese în mod evident din cuprinsul publicaţiilor reclamate – acestea, apreciate în ansamblul lor nu constituie un atac personal şi direct al pârâtului la adresa reclamantului. 10 Se poate lesne observa faptul că aceste publicaţii conţin doar aprecieri generale cu privire la publicarea în ziarul online intitulat Buletin de Carei a unor articole, respectiv cu privire la comentariile purtate pe marginea acestora – care deseori privesc în mod direct persoana pârâtului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în cauza Bladet Tromso şi Stensaas c. Norvegiei că nu revine nici instanţei europene nici jurisdicţiilor naţionale rolul de a se substitui presei pentru a indica tehnica de redactare pe care jurnaliştii o vor adopta.

Astfel, modul în care pârâtul a înţeles să relateze cu privire la anumite aspecte şi reacţii din presa locală a municipiului Carei nu poate constitui obiectul vreunei cenzuri, în virtutea libertăţii de exprimare consacrată prin paragraful 2 din art. 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, atâta timp cât prin acestea nu a fost vizată şi nici atacată în mod direct persoana reclamantului.

Cu privire la prejudiciul moral presupus cauzat.

Reclamantul susţine că prin publicarea celor trei articole i s-ar fi produs un prejudiciu de natură morală.

Faţă de acest aspect, solicită a se observa că practica judecătorească şi doctrina au acceptat posibilitatea acordării unor despăgubiri materiale, în bani, pentru prejudiciul moral dovedit a fi cauzat, fără ca acesta să devină însă un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză a părţii vătămate.

Astfel, solicită a se observa faptul că în prezenta cauză, din lista cuvintelor şi expresiilor enumerate ca fiind jignitoare, defăimătoare, reclamantul invocă doar o singură expresie în susţinerea existenţei prejudiciului moral suferit, pe care o consideră drept încălcare a vieţii private a acestuia, respectiv aceea de „ven szekus”, care în aprecierea sa trimite la ideea ca reclamantul să fi fost colaborator al Securităţii comuniste – deşi nici acest apelativ nu poate fi asociat în mod direct şi concret cu persoana reclamantului.

Restul menţiunilor enumerate nu sunt privite nici măcar de acesta ca fiind „deosebit de grave, josnice, de neiertat”, astfel cum rezultă din motivarea cererii sale.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit, reclamantul susţine doar în mod generic că din anumite discuţii purtate cu anumiţi locuitori careieni a dedus că aceste articole ar viza propria sa persoană şi în consecinţă consideră că acest prejudiciu adus imaginii sale personale – atât în ceea ce priveşte existenţa cât şi cuantumul – ar avea caracter evident în prezenta cauză.

Totodată, raportat la acest aspect solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul a omis să arate probele invocate cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, în condiţiile art. 254 alin. 1 C.proc.civ., respectiv cu ocazia formulării acţiunii civile în răspundere delictuală, iar nerespectarea acestei obligaţii procedurale se sancţionează cu decăderea reclamantului din dreptul de a mai propune probe în cursul judecaţii pentru dovedirea pretenţiilor sale.

Cu toate acestea, în aprecierea existentei şi întinderii prejudiciului moral suferit, în eventualitatea în care instanţa de judecată va stabili că în prezenta cauză există o oarecare daună morală cauzată reclamantului, apreciază că în ceea ce priveşte repararea acestui prejudiciu presupus suferit va trebui ţinut cont în mod deosebit de principiul proporţionalităţii între această reparaţie şi încălcarea drepturilor personale în cauză, care în aprecierea sa ar putea fi acoperită prin publicarea unui articol prin care să îi prezinte în mod public scuze pentru afirmaţiile găsite ca fiind denigratoare la adresa reclamantului, pe site-ul intitulat „Anziksz” deci în faţa aceloraşi cititori care – conform susţinerilor reclamantului – au sesizat că publicaţiile reclamate „au vizat în mod evident pe reclamant”. Menţionează faptul că este de acord cu o astfel de reparare în natură a prejudiciului cauzat, aşa cum a solicitat acest lucru însuşi reclamantul prin somaţia transmisa pe cale electronică la adresa de email a pârâtului.

Însă, raportat la gravitatea menţiunilor reclamate, la numărul publicaţiilor incriminate, la numărul vizitatorilor paginii web intitulat „Anziksz”, precum şi la faptul ca aceste expresii nu s-au adresat în mod direct persoanei reclamantului, apreciază că orice despăgubire în echivalent, cu titlu de daune morale apare ca fiind exagerată şi vădit disproporţionată raportat la eventualul prejudiciu moral suferit.

Cu privire la calitatea reclamantului.

Reclamantul susţine prin acţiunea civilă formulată faptul că limitele unei critici se stabilesc inclusiv prin raportare la calitatea persoanei vizate de om public sau om obişnuit, iar presei îi revine obligaţia de a răspândi informaţii şi idei în legătură cu domenii de interes public. 11 Astfel, reclamantul susţine faptul că este un om obişnuit, un pensionar oarecare, nu o persoană publică.

Cu privire la acest aspect, solicită a se observa faptul că reclamantul este un postac fidel al articolelor publicate în ziarul online „Buletin de Carei”, deţinut de către S.C. Diverti Media S.R.L., publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, publicând şi articole în nume propriu, deci nu numai că este familiarizat cu jurnalismul careian, dar este un personaj deosebit de activ şi implicat în acest domeniu, comentând şi publicând articole în principal cu privire la aspectele care privesc activitatea Primăriei Municipiului Carei, nereţinându-se de multe ori de utilizarea unor expresii deosebit de jignitoare, înjositoare şi denigrante cu privire la diferitele persoane din viaţa publică, educaţională şi culturală a municipiului Carei.

În aceste condiţii, având în vedere implicarea şi interesul deosebit manifestat faţă de viaţa cotidiană din municipiul Carei precum şi frecvenţa şi caracterul publicaţiilor sale realizate online, apreciază că această susţinere de a fi un pensionar obişnuit care a căzut victimă a unor publicaţii jignitoare nu poate fi primită de către instanţa de judecată, reclamantul punându-se de bună voie în ipostaza de a fi ţinta unor replici sau publicaţii, datorită în special provocărilor directe la replici cuprinse în publicaţiile sale.

Cu privire la calitatea pârâtului.

Reclamantul susţine că în prezenta cauză ar exista anumite „circumstanţe agravante” în ceea ce priveşte persoana pârâtului, deoarece acesta este un funcţionar public, plătit din bani publici şi în consecinţă trebuie să respecte prevederile din legea specifică, referitoare la statutul funcţionarului public.

În ceea ce priveşte calitatea pârâtului, având în vedere faptul că articolele criticate au fost redactate şi publicate pe blogul personal al acestuia, precum şi faptul că aceste articole nu au nici o legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, precum şi faptul că circumstanţele agravante sunt specifice dreptului penal, iar prezenta cauza are caracter pronunţat civil.

Apreciază că aceste susţineri nu pot fi primite de către instanţa de judecată, neavând nicio legătură cu obiectul cauzei.

Cu privire la libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare se aplică nu numai informaţiilor sau ideilor publicate privite ca inofensive, sau indiferente, ci şi pentru cele care contrariază, şochează sau neliniştesc. Acestea sunt imperativele pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere fără de care nu există societate democratică. Posibilitatea recunoscută ziaristului de a exagera chiar, într-o anumită măsură în prezentarea informaţiilor se justifica, pe de o parte prin caracterul perisabil al informaţiei, iar pe de altă parte, prin necesitatea ziaristului să poată folosi o modalitate de a atrage atenţia publicului asupra chestiunii de interes la care se referă.

Reclamantul invoca jurisprudenţa CEDO, respectiv cauza Nilsen şi Johnsen c. Norvegiei în susţinerea cererii sale, apreciind că afirmaţiile referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină nu se bucură de protecţia articolului 10 din Convenţie. Raportat la aceasta susţinere, solicită a se observa faptul că publicaţiile nu au caracterul unor ştiri, nu vizează informaţii cu privire la fapte determinate, nu conţin date care să fie susceptibile a fi probate, ci cuprind exclusiv aprecieri personale, relatări cu privire la articolele din presa locală şi reacţia stârnită de acestea conform comentariilor aferente. În aceste condiţii, apreciază că această practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este relevantă în prezenta cauză.

Reclamantul mai invocă cauzele Ungens c. Austrie/, Cumpăna şi Mazăre c. României, Pedersen şi Baadsgard c. Danemarcei pentru a susţine faptul că în cazul în care afirmaţiile unui ziarist au caracterul unor judecăţi de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat sunt protejate de art. 10 din Convenţie, cu excepţia celor totalmente lipsite de bază factuală.

Cu privire la aceasta susţinere solicită a se avea în vedere faptul că la baza celor trei publicaţii există o bază factuală, respectiv articolul intitulat „Canicula face victime la Carei. Prima victima – Punctul de prim ajutor” publicat în ziarul on-line „Buletin de Carei” în data de 22.07.2015, comentariul formulat de către reclamant în data de 27.06.2015, postat sub articolul intitulat „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 2015” publicat în data de 19.06.2015 pe www.buletindecarei.ro, referitor la modificarea/ştergerea parţială a unui comentariu al său

către redacţia ziarului online, precum şi mesajul de felicitare pentru înfiinţarea site-ului „Anziksz” şi scrisoarea adresată unei doamne din municipiul Carei, prin care reclamantul îşi exprima dorinţa de a se întâlni cu domnul arheolog Nemeti.

Toate aceste înscrisuri sunt ataşate prezentei.

Având în vedere motivele larg expuse mai sus, solicită respingerea acţiunii civilă în răspundere delictuală formulată, ca fiind nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate subsemnatului pârât cu acest demers.

În drept, art. 18, art. 150, art. 205, art. 249, art. 254 C.proc.civ., art. 1349 C.civ., în probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate, administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, precum şi administrarea oricărei alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri, conform art. 254 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ.

În temeiul art. 223 alin.3 C.proc.civ, solicită instanţei judecarea cauzei şi în situaţia lipsei acestora de la termenele fixate pentru judecarea cauzei. De asemenea, solicită ca dezbaterea fondului să se desfăşoare în şedinţă publică.

Prin cererea reconvenţională (f.44-54), pârâtul a înţeles să cheme în judecată în calitate de pârâţi atât pe reclamant cât şi pe societatea S.C. Diverti Media S.R.L., deţinător şi administrator al ziarului online intitulat „Buletin de Carei” publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, şi prin care solicită instanţei să constate încălcarea în mod repetat şi sistematic a dreptului la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată al pârâtului reclamant reconvenţional prin articolele şi comentariile denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare publicate de către pârâtă şi reclamantul – pârât reconvenţional pe site-ul www.buletindecarei.ro, indicate mai jos, la pct. l din prezenta cerere reconvenţională; să oblige pârâta la îndepărtarea în întregime a articolelor şi comentariilor reclamate, cuprinse la pct. l din prezenta cerere reconvenţională, să oblige pârâta şi reclamantul – pârât reconvenţional la publicarea în ziarul online www.buletindecarei.ro, precum şi în cotidienele ..Gazeta de Nord-Vest” şi „Szatmari Friss Ujsag”, pe cheltuiala lor proprie, a hotărârii pronunţate în prezenta cauză, să oblige pârâta şi reclamantul – pârât reconvenţional să prezinte în mod public scuze pentru articolele 51 comentariile reclamate, în ziarul online www.buletindecarei.ro şi în cotidienele „Gazeta de Nord-Vest” şi „Szatmari Friss Ujsag”, pe cheltuiala lor proprie, să oblige pârâta şi reclamantul – pârât reconvenţional, în mod solidar la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat următoarele:

1. Articolele şi comentariile denigratoare, jignitoare publicate de către pârâtă şi reclamantul pârât reconvenţional – încălcare flagrantă a drepturilor personale ale reclamantului reconvenţional.

Articolele defăimătoare la adresa reclamantului reconvenţional publicate de către pârâtă

„Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a Primăriei Carei” – publicat în ziarul online intitulat „Buletin de Carei” la data de 26.02.2015, pe site-ul www.buletindecarei.ro.

În cuprinsul acestei publicaţii pârâta, menţionând în mod expres numele pârâtului – reclamant reconvenţional în repetate rânduri, insinuează ideea că acesta şi-ar desfăşura activităţile sale profesionale în cadrul Primăriei Carei în mod nelegal, totodată prin articolul susmenţionat se fac referiri batjocoritoare, jignitoare cu privire la inteligenţa acestuia, prin menţiunile: ..exprimarea greoaie în limba română a ziaristului Megyeri are corespondent şi în gândirea acestuia..”

„Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei, Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” – publicat în ziarul online intitulat „Buletin de Carei” la data de 14.08.2015, pe sife-ul www.buletindecarei.ro.

În cuprinsul acestui articol se fac menţiuni cu privire la persoana acestuia ca „băiatul plătit de primarul Kovacs din bani publici nu are reţineri în a confunda instituţia primăriei Carei cu locuinţa sa personală”, „posfează scrieri mincinoase în timpul programului”, ,,personaj incapabil de a promova un examen la primărie”, „corigent şi la capitolul cunoaşterii codului vestimentar”, publicând totodată Contractul de prestări servicii administrare şi întreţinere pagina web a Primăriei nr. 16973/30.12.2014, într-o asemenea manieră încât să insinueze ideea că a fost plătit – pe nedrept, în aprecierea pârâtei – cu aceeaşi sumă lunară pe întreaga perioadă a colaborării sale cu Primăria Carei, începuta din 2013, cu toate că în realitate această sumă acordată pentru serviciile 13 prestate în calitate de persoană fizică autorizată a cunoscut schimbări pe timpul colaborării, stârnind astfel un maxim interes şi totodată nemulţumire în rândul cititorilor săi.

„Primăria Carei plăteşte din banii careienilor articole mincinoase scrise de consilierul primarului. Plăţi de 3.000 lei lunar” – publicat în ziarul online intitulat „Buletin de Carei” la data de 25.08.2015, pe site-ul www.buletindecarei.ro

Articolul cuprinde relatări exprese şi neadevărate cu privire la sumele plătite de către Primăria Carei în schimbul serviciilor de administrare şi întreţinere pagină web, menţionând că „Consilierul personal al primarului Kovacs are încă din data de 30 aprilie 2013″ contract de colaborare cu primăria, însă în cuprinsul articolului publicat apare doar ultimul contract de prestări servicii încheiat în data de 30.12.2014 din care rezultă faptul că valoarea contractului este de 3.000 lei lunar, pârâta omiţând cu intenţie şi cu rea-credinţă faptul că această suma a suferit schimbări de la data începerii prestării serviciilor şi până în prezent.

În cuprinsul publicaţiei se fac menţiuni cu privire la persoana sa ca fiind „o persoană imberbă, care nu face diferenţa între o activitate culturală (…) şi una de genul celor specifice unui ştrand de agrement”, ,,consilier… mait tânăr” care „intoxică careienii cu mincituni” şi care – în aprecierea autorului articolului – ar fi plătit pentru acest fapt din banii publici. Toate aceste relatări neadevărate se fac la adresa sa, deşi la începutul publicaţiei însăşi acestuia face referire la faptul că o anumită publicaţie de pe blogul pârâtului – reclamant reconvenţional este sursa nemulţumirilor sale, pentru care evident, nu este plătit din bani publici.

Comentarii jignitoare la adresa reclamantului – reconvenţional, publicate de către reclamantul – pârât reconvenţional, redate în mod necenzurat de către pârâtă

În data de 29.11.2013 reclamantul pârât-reconvenţional aminteşte de întâlnirea sa personala cu pârâtul reclamant-reconvenţional într-un comentariu lăsat sub articolul intitulat „Simulare de seism la Carei”, publicat în data de 24.11.2013 pe site-ul www.buletindecarei.ro, urmând ca în data de 30.11.2013, cu ocazia publicării unui nou comentariu sub acelaşi articol să îl caracterizeze ca şi „un puţoi necopt la minte” care nu merită nici măcar să îi scrie nimic.

În data de 01.12.2013 reclamantul pârât-reconvenţional îl tituleaza drept nesimţit pe pârâtul reclamant-reconvenţional în comentariul lăsat sub articolul intitulat „Primăria Carei nu are steaguri tricolore de Ziua Naţională”, publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în aceeaşi dată.

În data de 31.05.2015 – data apariţiei publicaţiei intitulate „Nem keltak az avasiak” pe site-ul „Anziksz”, reclamantul pârât-reconvenţional a ales să uzeze dreptul său la replică prin postarea pe marginea articolului intitulat „Primăria Carei ataca contribuabilii incomozi pe pagina oficiala a primăriei Carei”, publicat în data de 26.02.2015 în ziarul online „Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, exprimându-şi părerile şi nemulţumirile sale atât cu privire la publicaţia pârâtului reclamant-reconvenţional, cât şi cu privire la persoana acestuia, adresându-i expresii jignitoare, denigratoare de cea mai josnică speţă, folosind următoarele apelative: „rahat cu ochi şi ochelari semidoct”, „puşti necopt la minte, care nici mucii nu ştie să şi-i şteargă singur ca lumea”, „este un tip total lipsit de caracter şi de cei 7 ani de acasă”, „o sulă înaltă dar bleagă, nu dai nici doi bani pe el”, „nesimţit împuţit iredentist şovin”, „pupincurist”, „îl mai bag şi direct şi de-a dreptul în …. mă-sii”.

În data de 28.06.2015, referitor la publicaţia intitulată „Bolond lyukboi bolond szel fuj”, reclamantul pârât-reconvenţional postează un comentariu sub articolul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în data de 19.06.2015, cu următorul titlu: „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 2015”, cuprinzând următoarele expresii jignitoare adresate pârâtului reclamant-reconvenţional: „expeditorul nu este în stare să scrie un text mai lung”, „complexat”, „cu caş încă la gură”, „lipsa celor 7 ani de acasă”, „parasztsag a’la Kaplony, de nesimţire, de neobrăzare crasă”, „gadzso (expresie folosită de rromi atunci când se adresează maghiarilor şi având înţelesul de ţăran”, „necopt la minte”, reclamantul pârât-reconvenţional ajungând – din nou – să îi înjure inclusiv pe părinţii pârâtului reclamant-reconvenţional, în limba maghiară şi într-o manieră pe care nu doresc să o redea în cuprinsul prezentei cereri reconvenţionale.

În data de 01.07.2015, continuă denigrarea imaginii pârâtului reclamant-reconvenţional prin menţiuni cuprinse în comentariul lăsat sub acelaşi articol, cum ar fi: „rahatul cu perje lipsit atât de şcoală cât şi de valoare, barză foarte înaltă şi chioara cu ochelari puşi pe ochi”, „puştiul necopt la minte, maganemberul pripăşit prin Kaplony, gadzso”, „chinuit de vise erotice”. 14 În data de 05.06.2015 reclamantul pârât-reconvenţional menţionează numele pârâtului reclamant-reconvenţional într-un comentariu postat pe forul aferent articolului intitulat „Premieră la Carei: Pentru prima dată după 2008, Primăria face public raportul Curţii de Conturi. Peste 550 mii lei imputaţi” publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro , arătând că acesta „n-are de fel timp să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pentru care se pare ca a fost angajat şi pentru care se pare plătit din banii contribuabililor careieni, el are timp, în timpul serviciului şi ca „maganember”, doar să-mi aducă injurii gratuite mie (…) pe jegul de „vlog” online pe care-l păstoreşte”.

În data de 02.07.2015, îl numeşte pe pârât “escrocul de MTR” în cuprinsul comentariului lăsat pe marginea articolului intitulat „Bani publici pentru denigrarea adversarilor politici. Naşul-primar şi-a angajat finul ca administrator pagina Facebook Primăria Carei” publicată în data de 01.07.2015 pe www.buletindecarei.ro. În data de 03.07.2015 publică alt comentariu în care îl aminteşte pe pârât ca fiind „mâzgălitorul de cărţi poştale ilustrate”. În data de 07.07.2015, sub acelaşi articol din ziarul online „Buletin de Carei” apare întrebarea retorică, dar jignitoare adresată pârâtului „Se doarme bine în cizme la Căpleni, domnule funcţionar public, (…) maganember ur Megyeri Tamas Robert?”.

În data de 20.07.2015, pe marginea articolului publicat în ziarul online ,,Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, din data de 14.07.2015, intitulat „Bustul Regelui Ferdinand al României, amplasat ilegal îşi aşteaptă locul de merit” reclamantul – pârât reconvenţional asociază numele pârâtului reclamant-reconvenţional cu noţiunea de „şovini notorii”.

În data de 22.07.2015, pe marginea articolului publicat în ziarul online „.Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, din data de 22.07.2015, intitulat ‚Canicula face victime la Carei. Prima victimă – punctul de Prim-ajutor”, reclamantul – pârât reconvenţional îl caracterizează pe pârâtul – reclamant reconvenţional drept escroc, menţinând că „cei trei escroci (ESCROC, -OACA, escroci -oace, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine, pungaş, şarlatan – Din fr. Escroc. Sursa: DEX 2009) Megyeri, Szasz şi Kovacs s-au sfătuit şi au pus astfel ţara la cale”.

În data de 14.08.2015, reclamantul adresează expresii jignitoare la adresa pârâtului, prin postarea unui comentariu pe marginea articolului intitulat „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” apărut în ziarul online „Buletin de Cărei”, respectiv: „ce pretenţii vestimentare puteţi să aveţi de la un căplenar, decât să-şi arate ouăle prin nişte chilotaşi albaştri?”, „escros mincinos”,

2. Prejudiciul moral suferit

Pornind de la natura acuzaţiilor aduse la adresa sa, atât de către pârâtă, cât şi de către reclamantul pârât-reconvenţional, adesea cu caracter penal, precum şi întreaga campanie de denigrare pornită şi purtată pe o perioadă lungă în timp, prin publicarea frecventă şi periodică a articolelor şi a comentariilor referitoare la persoana, caracterul, viaţa privată şi profesională a acestuia, observând faptul că menţiunile reclamate, arătate pe larg la pct. l din prezenta cerere reconvenţională se formulează atacuri personale la adresa sa cu rea-credinţă. prin prezentarea unor aspecte neadevărate, denaturate sau batjocoritoare cu privire la persoana pârâtului – reclamant reconvenţional, solicită să se constate în prezenta cauză încălcarea flagrantă şi repetată a drepturilor personale, respectiv dreptul la demnitate şi la imaginea proprie.

Menţionează faptul că are calitatea de consilier personal din cadrul Primăriei Municipiului Carei, iar prezentarea unor astfel de menţiuni defăimătoare la adresa sa, făcută în mod public, respectiv în faţa cititorilor ziarului chemat în judecată în calitate de pârât – cetăţeni ai municipiului Carei cu preponderenţă, acordă faptelor ilicite săvârşite de către pârâtă şi reclamantul – pârât reconvenţional un caracter accentuat.

Prin menţiunile reclamate se insinuează ideea că ar fi autorul unor înşelăciuni sau infracţiuni de altă natură, respectiv că nu şi-a îndeplinit întocmai atribuţiile de serviciu pentru care este şi a fost angajat.

Toate aceste aspecte sunt neadevărate, prezentate cu rea-credinţă, specific strategiei pârâţilor de deformare a realităţii obiective prin prezentarea unor aspecte neadevărate sau prin prezentarea parţială a unor informaţii, care însă conduc la concluzii şi opinii eronate în ochii publicului. 15 De exemplu, reclamantul – pârât reconvenţional critică faptul că nu a publicat articole cu despre sărbătoarea naţională din data de 1 decembrie însă omite din vedere faptul că la acea dată a fost în imposibilitate obiectiva de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, fiind bolnav, astfel cum rezultă din adeverinţa medicală depusă la dosarul cauzei. Totodată menţionează faptul că în data de 01.12.2013 nu a desfăşurat activităţi profesionale în cadrul Primăriei Carei.

Cu altă ocazie, au fost preluate de către ziarul chemat în judecată în calitate de pârât imagini, poze realizate de către acesta fără acordul său în acest sens, iar îndepărtarea acestor imagini s-a realizat abia după somarea redacţiei ziarului în această privinţă.

Denaturarea adevărului rezultă şi din modul de prezentare a contractului de prestări servicii încheiat cu Primăria Carei, respectiv prin prezentarea parţială a acestora – fiind vorba de mai multe contracte intervenite în timp – în scopul de stârni mai multă atenţie din partea cititorilor cu privire la veniturile realizate de către acesta.

Prin comentariile postate se susţine – fără nici un temei – faptul că ar fi „şovin”, idee care de altfel este insinuată şi prin articolele publicate de către pârâtă, însă, raportat la acest aspect, solicită a se observa faptul că din cuprinsul unui comentariu publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro. expresia „bozgor” – expresie deosebit de insultătoare cu privire la locuitorii de limbă maghiară -, nu ar fi fost înlăturată de către redacţie în lipsa unei sesizări în acest sens.

Mai mult, solicită a se observa atitudinea reclamantului – pârât reconvenţional avută faţă de acesta, care, pe lângă atacuri personale făcute publice pe site-ul www.buletindecarei.ro. i-a transmis şi o scrisoare de ameninţare, ca reacţie la publicaţia intitulată „Boond lyukbol bolond szel fuj” postat pe blogul său personal intitulat .Anziksz”, prin care îi dă de înţeles că „o să-şi rupă gâtul” şi „o să umble în patru labe prin şanţurile din Căpleni”.

Răspunderea delictuală pentru fapta proprie a pârâtei şi a reclamantului-pârât reconvenţional în ceea ce priveşte fapta ilicită a reclamantului – pârât reconvenţional, aceasta constă în publicarea repetată pe forurile electronice a unor menţiuni sau expresii înjositoare, denigratoare şi jignitoare, de o gravitate deosebită la adresa sa, prin care se lezează în mod grav imaginea publică.

În ceea ce priveşte fapta ilicită a pârâtei, în primul rând solicită obligarea acesteia la răspundere civilă delictual pentru publicarea articolelor defăimătoare la adresa sa, cu referire directă la persoana pârâtului – reclamant reconvenţional, arătate la pct. 1 din prezenta cerere, cu caracter insultător, batjocoritor, acestea cuprinzând nu doar acuzaţii şi critici referitoare la modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, dar inclusiv menţiuni cu privire la persoana sa, la nivelul de educaţie şi inteligenţă sau stilul vestimentar – aspecte care nu au caracter de informaţii de interes public şi nici legătură cu dreptul publicului de a fi informaţi cu privire la informaţii de genul celor antemenţionate, şi care au fost publicate cu scopul evident de a-l discredita. În al doilea rând solicită obligarea pârâtei la răspundere civilă delictuală şi în ceea ce priveşte publicarea comentariilor jignitoare formulate de către reclamantul – pârât reconvenţional, în calitate de deţinător şi administrator al ziarului online „Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, deoarece în ceea ce priveşte comentariile publicate pe acest site, apreciază că verificarea şi eventual, cenzurarea celor publicate reprezintă obligaţia deţinătorului site-ului, acesta răspunzând în solidar cu autorul comentariului prejudiciabil pentru consecinţele publicării acestora.

În acest sens s-a pronunţat CEDO prin hotărârea pronunţată în cauza Delfi AS c. Estnoniei, prin care statuează faptul că deţinătorul portalului este obligat să ia măsurile necesare pentru protejarea terţelor persoane. Astfel, Curtea arată că în ceea ce priveşte comentariile injurioase, este obligaţia deţinătorului portalului de ştiri ştergerea acestora, în calitatea sa de profesionist, ale cărui venituri depind în mare parte de numărul comentariilor postate pe website. Prin urmare, el se află în situaţia de a şti ce articol urmează să fie publicat şi de a anticipa natura comentariilor pe care articolul urmează să le genereze şi de a lua măsuri în acest sens, în condiţiile în care acesta dispune de proceduri de a cenzura comentariile şi de un sistem de ştergere a acestora.

Ori, solicită a se observa faptul că în prezenta cauză societatea chemată în judecată în calitate de deţinătoare a site-lui www.buletindecarei.ro, deţine controlul comentariilor publicate, acest aspect rezultând din comentariul formulat de către reclamantul – pârât reconvenţional în data de 27.06.2015, postat sub articolul intitulat „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 16 2015″ publicat în data de 19.06.2015 pe www.buletindecarei.ro, referitor la modificarea/ştergerea parţială a unui comentariu de al său de către redacţia ziarului online.

Deci nu numai că pârâta deţine un sistem de control asupra comentariilor publicate, aceasta s-a şi folosit de acesta în trecut, însă a omis să îndeplinească aceeaşi obligaţie de cenzurare a comentariilor deosebit de injurioase adresate pârâtului reclamant-reconvenţional.

Îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în prezenta cauză

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâtul – reclamant reconvenţional a solicitat instanţei să oblige pârâţii la publicarea hotărârii pronunţate în prezenta cauza atât în cotidianul pârât, cât şi în alte două cotidiene, la îndepărtarea articolelor şi comentariilor denigratoare, injurioase prin care s-au adus prejudicii imaginii publice, precum şi obligarea acestora să îşi prezinte scuze pentru articolele şi comentariile reclamate, solicitând totodată obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale, în vederea reparării integrale a prejudiciului moral cauzat.

Astfel, având în vedere cererea reconvenţională, astfel cum a fost formulată, precum şi capetele de cerere privind solicitarea acordării daunelor morale, prin prezenta arată că îşi întemeiază prezenta cerere reconvenţională în răspundere civilă delictuală pe prevederile art. 1349 C.civ. şi art. 1382 C.civ.

Raportat la obiectul prezentei cauze, respectiv pretenţiile solicitate, consideră că în prezenta cauză sunt întrunite pe deplin elementele răspunderii civile delictuale, respectiv există fapta ilicită a pârâţilor, prejudiciul moral al reclamantului reconvenţional, iar între fapta ilicită şi prejudiciul produs există legătură de cauzalitate. În ceea ce priveşte vinovăţia pârâţilor, aceasta constă în publicarea – cu intenţie – a unor date neadevărate, în vederea insinuării ideii în ochii cititorului că reclamantul reconvenţional nu şi-ar desfăşura activităţile sale profesionale în mod legal, precum şi a unor opinii deosebit de jignitoare exprimate la adresa acestuia prin comentariile postate pe site-ul www.buletindecarei.ro.

Fapta ilicită constând în publicarea unor articole de presa şi a unor comentarii, cu rea – credinţă, care încalcă în mod flagrant dreptul reclamantului la demnitate, onoare, viaţă privată şi imagine personală.

Solicită a se observa faptul că articolele reclamate tratează pe larg aspecte ce ţin de persoana reclamantului reconvenţional care nu au nici o legătura cu problemele de interes general care ar trebui tratate de către pârâtă, în exercitarea funcţiei sale de informare a publicului.

Raportat la comentariile publicate de către reclamant – pârât reconvenţional, acestea încalcă în mod grav drepturile personale ale reclamantului reconvenţional, respectiv acestea sunt de o asemenea manieră încât nu pot fi acoperite prin dreptul la liberă exprimare – fiind publicate în mod vădit cu scopul de a-l discredita pe reclamantul reconvenţional.

Aceste fapte au produs reclamantului reconvenţional un prejudiciu moral deosebit, constând din denigrarea imaginii sale în raport cu opinia publică. Este fără putinţă de tăgadă legătura de cauzalitate care există între fapta ilicită şi prejudiciul moral suferit.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâţilor, privită prin prisma îndatoririlor şi responsabilităţilor inerente exerciţiului libertăţii de exprimare, garanţia pe care art. 10 din CEDO o conferă ziariştilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca cel interesat să acţioneze cu bună-credinţă, în aşa fel încât să ofere informaţii exacte şi demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliştilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine prin Decizia nr.5807/16.12.2013 faptul că „prin articolele publicate la adresa reclamantului nu s-a dorit să se prezinte vreo informaţie credibilă şi dovedită, ci dimpotrivă, discreditarea reclamantului, iar termenii utilizaţi în articolele publicate pentru desemnarea reclamantului sunt tendenţioşi şi ofensatori, neputându-se reţine că s-ar încadra în doza de exagerare a limbajului artistic, nefiind în niciun caz necesari pentru transmiterea mesajului chiar critic al jurnalistului, depăşind astfel limitele admisibile ale exerciţiului la liberă exprimare, consacrat prin art. 10 din Convenţia europeană”.

Consideră că în prezenta cauza nu se poate reţine în favoarea pârâţilor reconvenţionali că au acţionat cu bună credinţă, avându-se în vedere împrejurarea că subiectul a fost tratat în repetate rânduri şi a fost exploatat şi dezvoltat în mai multe numere ale cotidianului, amplificând astfel efectul iniţial, dar şi prejudiciul produs reclamantului reconvenţional. Practic prin maniera în care 17 s-a acţionat s-a urmărit stârnirea unui maxim interes din partea opiniei publice, astfel cum acest efect atins rezultă din comentariile publicate pe marginea articolelor defăimate, drept dovada a prejudicierii grave a imaginii reclamantului – reconvenţional în ochii publicului.

Astfel, având în vedere faptul că autorul faptei ilicite răspunde pentru culpa cea mai uşoara – culpa levissima, solicită acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate drepturilor personal-nepatrimoniale ocrotite de lege, prin articolele de presă publicate de către pârâtă şi prin comentariile redate de către aceasta, formulate de către reclamantul – pârât reconvenţional.

Un asemenea drept este recunoscut atât de practica instanţelor române, cât şi de cea a majorităţii statelor europene, în virtutea funcţiei reparatorii a răspunderii civile delictuale.

Astfel, raportat la scopul urmărit, respectiv protejarea reputaţiei persoanei reclamantului reconvenţional, apreciază că prin reţinerea vinovăţiei civile a pârâtei şi a reclamantului – pârât reconvenţional şi obligarea acestora la acoperirea prejudiciului moral cauzat reclamantului, nu se produce o încălcare a libertăţii de exprimare, ci apare ca fiind o măsură justificată, proporţională cu prejudiciul moral constând din atingerea adusă personalităţii reclamantului reconvenţional şi a reputaţiei sale profesionale prin afirmaţiile cuprinse în articolele şi comentariile reclamate.

Totodată, având în vedere modul în care s-au săvârşit aceste fapte ilicite reclamate, respectiv denigrarea imaginii publice prin publicarea, în presă, a unor afirmaţii profund jignitoare, batjocoritoare şi defăimătoare, apreciază că în vederea unei reparaţii integrale a prejudiciului suferit este imperios necesară obligarea pârâtei şi a reclamantului – pârât reconvenţional la prezentarea scuzelor faţă de pârât, la fel, în mod public, în presa de interes local şi judeţean, precum şi obligarea acestora la publicarea hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză, în vederea cenzurării într-o oarecare măsură a efectelor negative cauzate prestigiului şi persoanei pârâtului, având în vedere faptul că anihilarea acestor efecte este imposibilă.

Având în vedere motivele mai sus arătate, solicită admiterea prezentei cereri reconvenţionale, astfel cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, art. 70-75 C.civ. privind respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, art. 26 alin. l şi art. 30 alin. 8 din Constituţie, art. 8 alin. l şi art. 10 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Codul deontologic al ziaristului, art. l349, art. 1357, art. 1359, art. 1382 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală, art. 209 şi urm., art. 254, art. 223, C.proc.civ.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate, administrarea probei cu interogatoriul reclamantului – pârât reconvenţional şi a pârâtei S.C. Diverti Media S.R.L. în calitate de deţinător şi administrator al site-ului www.buletindecarei.ro, precum şi administrarea oricărei alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri, conform art.254 alin.2 pct.2 C.proc.civ.

În temeiul art. 223 alin. 3 C.proc.civ, solicită instanţei judecarea cauzei şi în situaţia lipsei sale de la termenele fixate pentru judecarea cauzei. De asemenea, solicită ca dezbaterea fondului să se desfăşoare în şedinţă publică.

Anexează prezentei: împuternicire avocaţială (f.56); interogatoriul formulat pentru pârâta S.C. Diverti Media S.R.L. (f.58-59); dovada achitării taxei judiciare de timbru (f.55); dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f.57); înscrisurile de care înţelege să se folosească în probaţiune (f.60-184).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu suma de 180 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 7 şi art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanţe nr. 0910003111/ 09.10.2015 (f.55) şi nr. 2610003248/26.10.2015 (f.199).

Prin răspunsul la întâmpinare (f.201-206), reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe a solicitat instanţei să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Megyeri Tamas-Robert P.F.A. ca neîntemeiată.

În cele ce urmează va face referire la “pârâtul” Megyeri Tamas-Robert (MTR) ca persoană fizică şi la “pârâta” Megyeri Tamas-Robert Persoana Fizică Autorizată (MTR PFA) fiindcă aici este vorba de o persoană juridică.

În fapt:

1) Prin procedura în primă instanţă a Judecătoriei Carei, C2 Civil din data de 03.09.2015 şi Rezoluţia preşedintelui de complet privind comunicarea cererii de chemare în judecată, cu menţiunea de a îndeplini obligaţia pârâtului şi pârâtei de a depune întâmpinare în termen de 25 zile 18 de la data comunicării cererii de chemare în judecată sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, preşedintele de complet a stabilit ca dată limită de verificare a îndeplinirii obligaţiilor paratului şi pârâtei ziua de 01.10.2015.

Fiindcă întâmpinarea a fost depusă la dosar, în comun, de către pârât şi pârâtă la data de 09.10.2015, solicită instanţei să constate nerespectarea termenului impus de către preşedintele completului prin rezoluţia datată 03.09.2015, lucru ce impune aplicarea sancţiunii decăderii, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) Cod proc. civilă şi anume “decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”

Pe de altă parte, în art. 208 alin. (2) Cod proc. civilă se prevede că “Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.”

În consecinţă, invocă excepţia de procedură peremptorie şi absolută de decădere datorită depăşirii termenului legal în care era obligatorie depunerea întâmpinării, solicită instanţei să constate excepţia de decădere, să o admită printr-o încheiere şi să sancţioneze pârâtul şi pârâta prin decăderea dreptului de a mai depune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

2) În conformitate cu prevederile art. 209 alin. (4) Cod proc. civilă, “cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.”

Pârâtul şi pârâta au depus împreună cu întâmpinarea în data de 09.10.2015 o cerere reconvenţională comună faţă de acţiunea civilă în răspundere delictuală formulată de către reclamant.

În cazul în care instanţa admite ca îndreptăţită invocarea excepţiei de decădere datorită depăşirii termenului legal de depunere a întâmpinării de către pârât şi pârâtă invocată de la pct. 1) de mai sus, atunci este valabilă implicit şi teza depăşirii de către pârât şi pârâtă a termenului limită în care puteau formula cererea reconvenţională, fiindcă pârâtul şi pârâta aveau obligativitatea depunerii întâmpinării, în conformitate cu rezoluţia preşedintelui de complet datată 03.09.2015.

În consecinţă, invoc excepţia de procedură peremptorie şi absolută de decădere precum şi excepţia de nulitate a actului de procedură datorită depăşirii termenului legal în care era permisă depunerea la dosar a cererii reconvenţionale, solicită instanţei să constate excepţia de decădere şi pe cea de nulitate, să admită aceste excepţii printr-o încheiere şi să sancţioneze pârâtul şi pârâta prin respingerea cererii reconvenţionale, depusă tardiv în ziua de 09.10.2015.

În conformitate cu comunicarea adresei emise de Judecătoria Carei la 15.10.2015 în dosarul 1971/218/2015, îi revine obligaţia ca în calitate de reclamant să depun întâmpinare urmare înregistrării în data de 09.10.2015 de către pârât şi pârâtă a cererii reconvenţionale, în termenul legal de 25 de zile de la primirea comunicării (21.10.2015), sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe şi de a invoca excepţii, în conformitate cu Rezoluţia din data de 15.10.2016 a preşedintelui de complet privind comunicarea cererii reconvenţionale, data limită de verificare a îndeplinirii obligaţiilor reclamantului fiind 19.11.2015. Se va achita de această obligaţie în termenul legal.

3.) Arăt că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Megyeri Tamas-Robert Persoană Fizică Autorizată (MTR PFA) invocată în întâmpinare de partea adversă este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Se afirmă în întâmpinare, citează (din pag. 2 paragr. 7, cel cu litere îngroşate, “bold”) : “presupusele fapte ilicite reclamate prin acţiunea civilă formulată nu au nici o legătură cu activitatea acestei entităţi juridice (MTR PFA), astfel încât nu există identitate între persoana chemată în judecată ca parte – pârâtul Megyeri Tamas Robert PFA şi subiectele raportului juridic litigios”.

Această exprimare este ceva mai dificil de înţeles şi din acest motiv preferă să citeze cele afirmate în paragrafele anterioare precum şi la finalul solicitării şi anume: “Observând că articolele care constituie obiectul prezentei cauze au fost publicate pe (…) blogul personal (Anziksz) al subsemnatului pârât (…) faptul că aceste articole au fost semnate de către subsemnatul, în calitate de persoană fizică (…) că aceste publicaţii nu au fost redactate şi publicate în activitatea profesională desfăşurată în calitate de persoană fizică autorizată (…) apreciem că nu pot fi primite 19 susţinerile reclamantului potrivit cărora pârâtul, persoana fizică este una şi aceeaşi persoană cu pârâta persoană fizică autorizată”. Pârâta a solicitat în întâmpinare “admiterea (de către instanţă) a excepţiei lipsei calităţii procesuale a acesteia din urmă.”

Persoana Fizică Autorizată este – o persoană fizică – autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă. Pe scurt, PFA este o persoană fizică + activitate economică. Sfera de cuprindere (“mulţimea PFA” ca noţiune din matematică a noţiunii de PFA include sfera noţiunii persoană fizică (“mulţimea persoană fizică”). Astfel, persoanele fizice au obligaţia de a se înregistra şi de a autoriza funcţionarea înainte de începerea activităţii economice. Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru desfăşurarea de activităţi economice ca persoana fizică autorizată sunt: să fi împlinit vârsta de 18 ani; să aibă calificarea – pregătirea profesională sau, după caz, experienţă profesională, necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru care se solicită autorizaţia; să aibă un sediu profesional; să nu fi fost condamnată penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea de fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal.

Solicită instanţei să constate din piesele aflate la dosar şi referitoare la blogul intitulat “Nagykarolyi Anziksz Van kepunk is hoza” evidenţa faptului că acest site găzduieşte reclame (publicitate comercială) [urmare invitaţiei adresate eventualilor beneficiari de astfel de servicii de publicitate chiar pe pagina "Impresszum" a blogului, pagină care încearcă să definească rolul şi scopul acestui blog, citează: "Amenyibel szeretne hirdetni az Anzikszon, szemelyre szabot ajanlatokert, keiem irjon a (...) drotpostacimre." adică: "în cazul în care doriţi să publicaţi anunţuri (publicitare), anunţuri (publicitare) personalizate, vă rog să-mi scrieţi pe adresa de poştă electronică (...)"] Pe blog se face publicitate pentru diferite societăţi comerciale dintre care amintim doar: Farmacia Digitalis Gyogyszertar Carei; Alibaba – Restaurant fastfood & pizza Carei; S.C. Polipol Mobilă S.R.L. – Menschen & Mobel Foieni; Farmacia Gold-T-Farm Gyogyszertar Carei; Art. Home, magazin comercializare obiecte decorative Carei; Szent Laszlo Kozossegi Haz – Casă Comunitară, Sală de întruniri, Carei; Bodybuilder Gym, Carei; I.F. Nemeti Alexandru Tinichigerie de Construcţii, Carei, etc.

Nu este chiar atât de naiv încât să creadă, chiar dacă s-ar afirma aşa ceva de către partea pârâtă, că aceste servicii de publicitate prestate pe blogul online “Anziksz” sunt oferite de pârâtul MTR ca blogher autointitulat “maganember” (persoană fizică, persoană privată) “free of charge”, adică degeaba, doar aşa de pomană, pro bono, adică gratuit.

Are suspiciunea rezonabilă pe care nu ezită să o exprim în prezentul răspuns la întâmpinare că aceste servicii de publicitate oferite şi efectuate pe site-ul “Anziksz”, sunt în fond o activitate comercială în toată regula, o afacere în purul sens şi înţeles al cuvântului, şi ele se pot desfăşura doar sub umbrela, sub egida persoanei juridice MTR PFA fiindcă altfel, dacă veniturile încasate din această activitate comercială ar fi plătite de către beneficiari direct persoanei fizice (maganember) MTR, ar fi vorba pur şi simplu de o infracţiune împotriva legilor fiscale aflate în vigoare, adică ar fi vorba de fapt de infracţiunea de evaziune fiscală, pedepsită ca atare de legea penală. Nu poate să creadă că numitul Megyeri Tamas-Robert este atât de iresponsabil încât să rişte, doar aşa, ca să se distreze atunci când se plictiseşte, din hobby, o condamnare la închisoare, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pedepsită de legea penală.

Este de notorietate publică faptul că pârâta MTR PFA a încasat în cursul anului 2014 precum şi în anii anteriori, în 2012 şi în 2013, importante sume de bani, urmare desfăşurării activităţii profesionale de jurnalist şi urmare unor contracte de colaborare de prestări servicii semnate cu primarul ing. Eugen Kovacs ca reprezentant legal al Primăriei Municipiului Carei (a se vedea Procesul Verbal de inventariere al Comisiei de inventariere numită de primarul ing. Eugen Kovacs prin Dispoziţia nr. 991/02.12.2015, înregistrat la Primăria Municipiului Carei cu nr. 17980/30.12.2014, aprobat de primarul ing. Eugen Kovacs din care rezultă că la sfârşitul anului 2014 Primăria Municipiului Carei datora suma de 6.000 lei pârâtei MTR PFA; a se vedea copia contractelor de prestări servicii depuse de pârât la dosar şi anume Contractul de prestări servicii internet nr. 9707/31.07.2012, Contractul de prestări servicii întreţinere site web a Primăriei (Carei) nr. 5606/30.04.2013 precum şi Actul adiţional nr. 1 la acesta datat 29.04.2014 înregistrat la Primăria Municipiului Carei cu nr. 5378/29.04.2014, a se vedea Contractul de prestări servicii

administrare şi întreţinere site web a Primăriei (Carei) nr. 16973/30.12.2014 cu valabilitate de 12 luni, dar se pare reziliat în luna mai 2015, cu puţin timp înainte ca pârâtul MTR să fie angajat funcţionar public Ia Primăria Municipiului Carei, în scopul evitării formale a infracţiunii de conflict de interese; deşi în acea perioadă (22.11.2010 – 02.12.2014), aşa cum rezultă din documentul ataşat de pârât la dosar (Adeverinţa nr. 462/09.10.2015 emisă de S.C. Network Systems S.R.L. Satu Mare, str. Fragilor nr. 1, CUI R026165628) “domnul Megyeri Tamas Robert a fost angajat în funcţia de reporter, cu contract de muncă nr. 21/19.11.2010 la S.C. Network Systems S.R.L. cu sediul în Satu Mare, str. Fagilor nr. 1.” deţinător probabil (n-am verificat) al ziarului online “nagykaroIy.ro” unde MTR îşi publica reportajele.

Ce rezultă din fraza de mai sus, este adevărat, una cam lungă?

Se poate constata cu relativă uşurinţă faptul că pârâtul MTR pare să fie un om de afaceri versat, cu oarecare “vechime în muncă”, care, ca reprezentant legal al pârâtei MTR PFA este obişnuit, cel puţin cu începere de la data de 31.07.2012, să recurgă la diverse soluţii ingenioase de “sifonare” a banilor publici proveniţi din bugetul Primăriei Municipiului Carei, cu complicitatea, interesată sau nu, a primarului aflat încă în funcţie, a numitului Eugen Kovacs chiar dacă în prezent pârâtul MTR are statut de funcţionar public, fiindcă este salariat al Primăriei Municipiului Carei în funcţia de consilier personal al primarului Eugen Kovacs, plătit din bani publici, dar fiind însărcinat de fapt, ca “sarcini de serviciu” cu activităţi preponderent jurnalistice, de propagandă cu iz politic, specifice unui reporter “de casă” al primarului şi al organizaţiei locale UDMR (RDMSz) Carei.

În consecinţă, având în vedere motivele enumerate mai sus, solicită instanţei să respingă ca nefundamentată excepţia lipsei calităţii procesuale invocată în întâmpinare de pârâta MTR PFA.

De asemenea, susţine că apărările invocate de pârât şi pârâtă cu privire Ia fondul cauzei (pag. 3 şi următoarele din întâmpinare) sunt în mod similar neîntemeiate pentru următoarele motive:

4) Cu privire la pretenţia părţii pârâte de “a se depune de către reclamant înscrisurile propuse în probaţiune în traducere în limba română” (pag. 3, paragr. 6-8 din întâmpinare),

Apreciază pozitiv faptul că pârâtul şi avocatul său, doi cetăţeni români de naţionalitate maghiară şi având limba maternă maghiară, îmi atrag mie atenţia, adică unui cetăţean român de naţionalitate română, despre conţinutul art. 18 alin. (4) şi art. 150 alin. (4) din Codul procedură civilă, adică despre faptul că limba oficială folosită în instanţele judecătoreşti din ţara sa, adică din România, este limba română. Apreciază în mod deosebit pretenţia părţii adverse şi anume aceea de a încerca să-i impună “să depun înscrisurile – publicaţiile reclamate depuse la dosarul cauzei în limba maghiară în traducere legalizată efectuată de către un traducător autorizat, conform dispoziţiilor procedurale arătate.”

Asigură şi pe această cale atât pârâtul cât şi pe distinsul său avocat, că nu a uitat nici o clipă şi că nu va uita niciodată faptul că în instanţele judecătoreşti din ţara sa, adică din România, limba oficială este limba română, deci nu este de loc cazul ca dânşii să-şi facă nici un fel de griji sau probleme din această cauză.

Clarifică mult mai bine cele scrise mai sus şi le întăreşte: apreciază “în mod deosebit” pretenţia exprimată de pârât, adică pe cea de a-i face traducerea legalizată, din limba maghiară în limba română, a celor trei articole incriminate, o apreciază exact ca pe o culme nemărginită a tupeului, a obrăzniciei şi a neruşinării, atribute ce se pare că-l caracterizează (uneori) plenar.

Informează pe această cale pârâtul că cel puţin în municipiul în care domiciliază, traducătorii autorizaţi de către Ministerul Justiţiei nu legalizează niciun fel de înscrisuri ce intră în categoria “mizeriilor abjecte”, aşa cum sunt de fapt cele trei articole incriminate şi publicate pe blogul “Anziksz”, fiindcă, citează: “În general, nu pot fi legalizate decât traducerile documentelor cu caracter oficial şi anume acelea care poartă o semnătură şi / sau o ştampilă a unei persoane sau a instituţiilor emitente, timbru sec, sigilii. În cazul copiilor legalizate, legalizarea se face numai după documentul original.”.

Pe de altă parte, conform art. 150 alin. (4) Cod procedură civilă : “Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba 21 în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.”

Din aceste motive, este evident că nu este în niciun caz în măsură să satisfacă pretenţia absurdă a părţii pârâte. Şi chiar dacă ar presupune, prin absurd, că s-ar găsi pe undeva un traducător autorizat care să facă rabat de la rigorile prevederilor legale şi care să reuşească, eventual cu concursul unui notar incompetent, să legalizeze traducerea unor astfel de texte-maculatură cum sunt cele trei articole incriminate, el ar fi cel care ar refuza categoric şi cu orice risc să satisfacă orice astfel de pretenţii total deplasate şi ilegale venite din partea pârâtului.

Singura concesie posibilă, singurul lucru aflat la îndemâna sa pe care poate să-1 facă, dar doar dintr-un sentiment de adâncă compasiune faţă de pârât şi pârâtă, este să traducă el însuşi din limba maghiară în limba română (ca “persoană de încredere, cunoscătoare a respectivei limbi”) expresiile incriminate, menţionate în cererea de chemare în judecată. Atât şi nimic mai mult! Nici vorbă să vrea să traducă cele trei articole încriminate în întregime. Consideră că acest lucru, adică traducerea din limba maghiară în limba română a celor trei articole incriminate, este sarcina firească a autorului acelor articole, adică sarcina pârâtului MTR, ca parte obligatorie a apărării sale de fond, fiindcă doar dânsul cunoaşte sensurile şi subtilităţile limbii maghiare pe care le-a avut în vedere şi pe care le-a folosit insinuant pentru a îmbrăca în cuvinte, în propoziţii şi în fraze, invectivele adresate reclamantului şi incriminate de către acesta.

Iată şi traducerea în limba română a expresiilor folosite de pârât la adresa sa în articolele incriminate, scrise în limba maghiară în cererea sa de chemare în judecată (pag. 1, paragr. 2):

- a bukaresti oregemberunk – bătrânul nostru bucureştean;

- a ven szekus – securistul boşorog.

Cuvântul din limba maghiară “ven” are origină incertă, probabil proto-fino-ugrică. În limba maghiară ven are ca sinonime agg (foarte bătrân), agglegeny, idos (om în vârstă), oreg (bătrân). Expresii exemplificative în limba maghiară: ven mint az orszagut (bătrân ca şoseaua naţională), ven tengeri medve (bătrânul urs de mare). Sinonime pentru boşorog în limba română: om bătrân, ramolit, surpat, vătămat, babalâc, decrepit, neputincios şi urât, vătămat la intestine, bolnav de boaşe, beşleagă, păcătos, bleg, etc. Nu ştiu la care dintre aceste “subtilităţi” a dorit să se refere pârâtul şi tocmai pentru clarificarea acestei “dileme”, consideră că se impune ca însăşi autorul să-şi traducă în întregime “opera”, adică cele trei articole incriminate.

- oszemosa valami abberalt baromsagal – le spală împreună cu ceva bovinisme aberante

- igy mukodik a szelsojobb: hazudik, csal vagy “dicser” (es az utobbi legveszelyesebb) – aşa funcţionează extrema dreaptă, minte, înşeală sau “laudă” (asta de la urmă este acţiunea cea mai periculoasă)

- a jofajtab kis karomkodasra es logikai bukfencekre mindig vevo komenthuszar bukaresti oregur – bătrânul domn bucureştean comentator – husar mereu gata de mici înjurături de soi şi de tumbe logice

- veresszaju – având gura însângerată (vampir, cu trimitere la Dracula)

- Gondolja el, ott a Dâmboviţa-partjan, megeri onnek, hogy ezek rauszitjak a fel varosra, amihez aszt alliţja hogy kotodik, es kozben kutyaba se veszik – Meditează acolo pe malul Dâmboviţei, se plătie oare pentru dumneata ca aceştia să te asmută pe o jumătate din oraş, fiindcă susţii că se leagă şi între timp ei te consideră drept un câine

- mindegyre badarsagot cimez nekem – la orice mi se adresează cu tâmpenii (prostii)

- nem szalonkepes – nu este (băiat) salon (bun, cumsecade, înţelegător; pe care se poate conta; băiat salon / solvabil – expresie: persoană dispusă să dea mită pentru a-şi rezolva problemele).

5) Cu privire la caracterul publicaţiilor incriminate (pag. 6, paragr. 3 din întâmpinare).

Consideră că pârâtul şi pârâta au dorit să se refere de fapt la articolele, adică la “cărţile poştale ilustrate” (cuvântul Anziksz cu care a fost botezat blogul pârâtului MTR provine din maghiarizarea cuvântului de origină germană Ansichtkarte = carte poştală ilustrată) redactate de către pârât, în calitate de persoană fizică, pe blogul personal intitulat “Anziksz”, fiindcă cuvântul “publicaţie” are un alt sens cel puţin în limba română vorbită, uzuală, adică în limba oficială folosită în instanţele din ţara sa, din România şi anume are sensul (în special) de ceea ce este tipărit 22 (carte, revistă, ziar etc); de tipăritură. [Gen. -iei, var. publicaţiune s.f. / cf. fr. publication, it. pubblicazione], de tipăritură cu apariţie periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio. (DEX ’09).

Oricum, trecând peste “lecţia” care i se predă doct în întâmpinare cu referire la ce sunt, cu ce se ocupă şi ce vor de fapt blogurile personale cum este şi acest “Anziksz”, reţine din toate acele alegaţii doar faptul că în opinia părţii pârâte, cele trei articole incriminate care au fost publicate sub semnătura pârâtului MTR pe blog “au fost publicate în secţiunea (…) consacrată redării ideilor personale şi opiniilor pârâtului (…) nu au caracterul de ştiri, nu comunică fapte şi date concrete, fiind pur subiective, astfel încât nu pot fi verificate sub aspectul temeiniciei şi realităţilor comunicate şi pe cale de consecinţă nu sunt supuse codului deontologic al jurnalistului.”

Citind aceste afirmaţii ale pârâtului realizează că acesta recunoaşte de fapt în mod implicit lipsa totală de valoare a articolelor incriminate (“nu comunică fapte şi date concrete”… “nu sunt supuse codului deontologic al jurnalistului”, etc.). Se întreabă, dar doar retoric: dacă articolele respective sunt atât de lipsite de orice fel de calităţi, de ce mai pierde autorul energie şi timp cu redactarea şi publicarea lor; cum de se poate dedubla într-un hal atât de jalnic un jurnalist care se consideră a fi profesionist, încât pe blogul lui personal, care este de fapt o oglindire a personalităţii lui intime, private, de “maganember”, articolele pe care le publică “nu sunt supuse codului deontologic al jurnalistului? întrebările acestea sunt oricum retorice, nu aşteaptă răspuns la ele în cursul interogatoriului la care va fi supus pârâtul de către instanţă.

De remarcat şi de notat totuşi de către instanţă mai ales denumirea paginii, adică a secţiunii de pe blogul “Anziksz” în care au apărut articolele incriminate şi anume “Mit hazudnak mar megint” (traducere : “Ce mai mint -ăia- din nou”).

Fără a fi nevoit să filosofeze prea mult pe această temă, este cât se poate de evident faptul că articolele pe care MTR le publică in această secţiune sunt scrise, fără doar şi poate, la adresa unora pe care MTR îi consideră a fi “mincinoşi” (o jignire, o denigrare adusă din start de către MTR tuturor persoanelor care sunt subiect al articolelor respective) şi în niciun caz secţiunea respectivă nu este consacrată, aşa cum încearcă să convingă pârâtul în întâmpinare: “redării ideilor personale şi opiniilor pârâtului cu privire la anumite articole publicate în cotidienele locale”.

De fapt, secţiunea “Mit hazudnak mar megint” este una de can-can, de scandal, una de sfadă, una de ceartă, una în care MTR îşi permite, uneori chiar şi sub acoperirea anonimatului, fiindcă nu-şi semnează mereu “operele”, să certe, să jignească, să înjosească, să calomnieze, fără a aduce de fapt nici o dovadă palpabilă în sprijinul afirmaţiilor făcute, pe cei care nu sunt de acord cu cele pe care pârâtul MTR le scrie pe aiurea, pe diverse medii online (pagini web, pagini facebook), o secţiune ce găzduieşte de fapt opiniile acestuia, opţiunile sale de simplu cetăţean sau opţiunile sale politice, etc., dar este îndeosebi o secţiune în care “maganember” MTR, adică funcţionarul public, din poziţia declarată făţiş de “membru al Biroului Permanent al UDMR Cărei” (vezi documentul intitulat “În atenţia conducerii SC D1VERTI MEDIS SRL CĂREI!” depus în copie ca probă la dosar de pârâtul MTR şi ataşat cererii reconvenţionale înregistrată în ziua de 09.10.2015) îşi atacă pe faţă, fără nicio jenă şi fără nicio reţinere, adversarii politici locali, adversarii politici ai partidului UDMR-RDMSz din care MTR face parte, adică pe liberalii careieni, pe membri ai PNL Carei (de data asta nu este vorba în niciun caz despre reclamant, fiindcă eu domiciliază în Carei, fiindcă nu este membru al nici unui fel de partid înregistrat în această ţară).

Este suficient de menţionat în context că toate cele 12 articole apărute până în prezent, de la apariţia online a blogului “Anziksz” la secţiunea “Mit hazudnak mar megint” (traducere: “Ce mai mint -ăia- din nou”) nu sunt în niciun caz doar rezultatul “povestirilor şi opinii personale ale pârâtului, căpătând astfel un pronunţat caracter personal nu redau doar „trăirile autorului (bloggerului)”, ci sunt atacuri certe, ferme (unele suburbane) la adresa unor instituţii, organizaţii, ziare, societăţi comerciale care nu-i sunt de loc pe plac, care nu-i sunt “simpatice” pârâtului MTR şi care sunt mereu “clientela lui preferenţială”, ţinta predilectă a jignirilor şi a injuriilor proferate de acesta, ca de exemplu: PNL organizaţia din Carei, ziarul online Buletin de Carei, S.C. Diverti Media S.R.L., membri Consiliului Local Carei provenind din PNL, sau, care ţintesc, care iau în cătare, în colimator, atât persoane fizice declarate ca fiind “principalii duşmani de moarte” ai organizaţiei UDMR (RDMSz) din Caret, persoane declarate făţiş şi în mod public ca fiind persoane non-grata, vinituri, de către primarul în funcţie al municipiului Carei şi anume soţii Ilie şi 23 Daniela Ciută, precum şi persoane fizice care îşi exprimă în mod democratic opiniile, prin comentariile sau prin articolele pe care le publică in ziarul online de limbă română numit Buletin de Carei, cum ar fi de exemplu Tiberiu Vanca, Sorin Floruţ, Dan Tanasa şi… ultimul pe listă, cu voia dvs., reclamantul.

6) Cu privire la expresiile şi cuvintele incriminate de către reclamant (pag. 7 din întâmpinare).

Se susţine în această secţiune a întâmpinării, citează: “pârâtul (MTR) nu menţionează în mod expres numele reclamantului în publicaţiile (articolele) incriminate (…) din moment ce în cuprinsul publicaţiilor (articolelor) nu se menţionează în mod expres numele reclamantului, în percepţia publicului menţiunile cuprinse în aceste publicaţii nu i-au fost atribuite, astfel încât, consideră că identitatea acestuia, dreptul la demnitate şi la imagine personală au rămas neatinse.”

Sigur că da, aşa o fi precum atât de frumos şi de nevinovat îşi zice snoava mincinoasă pârâtul în întâmpinare. Le zice tendenţios, exact ca un jurnalist sau ca un reporter mincinos.

Dânsul nu s-a referit de loc la persoana sa fiindcă nu i-a “menţionat în mod expres numele în articolele incriminate”, dânsul nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase, dânsul s-a referit mai mult decât probabil doar Ia vampirul transilvan, la “veresszaju” Dracula. Păcat însă pentru pârât că de acesta dată n-are de loc timp să-1 creadă, mai ales atunci când încearcă să se joace cu de-a alba-neagra, adică atunci când încearcă să transforme evidenţele, probele ce sunt în mod cert de culoare albă, în unele de culoare neagră.

Pârâtul se face că uită că în articolul incriminat şi intitulat “Bolond lyukbal bolond szel fuj” publicat în “anziksz/2015.06. 27″, a înserat o copie ecran (print screen) în care apare clar numele reclamantului adică “Horia Mărieş”; https://anziksz.files.wordpress.com/2015/06/a-nagy47.jpg.

Pârâtul vrea să-l facă să creadă că deşi în articol nu se pomeneşte numele său, deşi în articol se proferează injurii ca cele pe care s-a străduit să le traducă mai sus, articolul respectiv de fapt nu îi este adresat lui, ci unui cu totul alt “Horia Mărieş”.

Îi mulţumeşte pârâtului pentru toate strădaniile făcute în întâmpinare cu ajutorul neprecupeţit al avocatului său, dar el unul nu-l poate crede. Rămâne de văzut dacă magistratul însărcinat cu judecarea acestei speţei îl va crede sau nu.

Solicită respectuos instanţei ca în cadrul interogatoriului la care va fi supus pârâtul în timpul judecăţii pe fond, să i se solicite pârâtului ca acesta să clarifice, să numească, să specifice, fără echivoc, la care anume persoană s-a referit, care este identitatea reală a “subiectului” din cele trei articole incriminate.

7) Cu privire la presupusa faptă ilicită (pag. 9, parag. 3 din întâmpinare)

Pârâtul susţine în întâmpinare că, citează: “cuprinsul publicaţiilor (articolelor) reclamate (…) apreciate în ansamblul lor nu constituie un atac personal şi direct al pârâtului la adresa reclamantului (…) “că aceste publicaţii conţin doar aprecieri generale” (…) că “modul în care pârâtul a înţeles să relateze cu privire la anumite aspecte şi reacţii din presa locală a municipiului Carei nu poate constitui obiectul unei cenzuri în virtutea libertăţii la exprimare (…) atâta timp cât prin acestea nu a fost vizată şi nici atacată direct persoana reclamantului.”

Toate aceste afirmaţii mincinoase cuprinse în întâmpinare sunt contrazise sec şi fără drept de apel de proba deja prezentată mai sus la punctul 6 din care rezultă că cel puţin în articolul intitulat “Bolond lyukbol bolond szel fuj” publicat în “anziksz / 2015.06.27″, pârâtul “a vizat şi a atacat direct persoana reclamantului” fiindcă a înserat o copie ecran (print screen) în care apare în clar numele “Horia Mărieş”.

Avem din păcate în România şi jurnalişti hărţuiţi, daţi afară, izgoniţi, care stau acasă, care nu au unde lucra, pentru că nu au vrut să îşi încalce principiile, pentru că nu au vrut să îşi asculte şefii. Câţiva scriu pe bloguri personale, ca de altfel şi pârâtul MTR, ceea ce este foarte bine, pentru că măcar unii dintre noi suntem astfel mai bine informaţi.

Libertatea de exprimare este însă cea a jurnalistului care trebuie să respecte obligatoriu regula sfântă a jurnalismului – “faptele sunt adevărate, opiniile sunt libere”. Pârâtul MTR a încălcat în mod cert această regulă, minţind cu rea credinţă asupra unor fapte.

Deşi prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul şi pârâta susţin că publicarea celor trei articole nu are caracter ilicit, întrucât nu a existat intenţia de a-l defăima pe reclamant, din lecturarea acestor trei articole rezultă cu totul altceva. Apelativele jignitoare, tinzând spre 24 trivialitate şi cu conotaţii scandaloase din articolele incriminate au fost în mod cert destinate reclamantului. Folosind expresii jignitoare, calomnioase şi vexatorii la adresa reclamantului, pârâtul i-a creat un prejudiciu moral, expresiile folosite fiind de natură a îi afecta demnitatea, onoarea şi reputaţia, fiindcă deşi reclamantul este un cetăţean oarecare, un pensionar oarecare, dar un nativ crescut la Carei până la vârsta de 18 ani, este totuşi cunoscut în municipiul Carei, nu de multe, dar de diverse persoane, din toate categoriile sociale.

8) Cu privire la prejudiciul moral presupus cauzat (pag. 10 din întâmpinare)

A susţinut în cererea de chemare în judecată că prin publicarea celor trei articole incriminate pârâtul MTR şi pârâta MTR PFA i-au produs un prejudiciu de natură morală şi a solicitat onoratei instanţe să dispună ca acest prejudiciu să fie reparat.

Pârâtul MTR şi pârâta MTR PFA “apreciază că în ceea ce priveşte repararea acestui prejudiciu presupus suferit (în cazul în care instanţa de judecată va stabili că în prezenta cauză există o oarecare daună morală cauzată reclamatului) va trebui să se ţină cont in mod deosebit de principiul proporţionalităţii între această reparaţie şi încălcarea drepturilor personale în cauză, care în aprecierea noastră ar putea fi acoperită prin publicarea unui articol prin care subsemnatul (MTR) să îmi prezint în mod public scuze pentru afirmaţiile găsite ca fiind denigratoare la adresa reclamantului, pe sîte-ul intitulat “Anziksz” deci în faţa aceloraşi cititori (…) Menţionăm faptul că suntem de acord cu o astfel de reparare in natură a prejudiciului cauzat (…) dar “apreciem că orice despăgubire in echivalent, cu titlu de daune morale apare ca fiind exagerată şi vădit disproporţionată raportat la eventualul prejudiciu moral suferit.”

A luat notă de timida tentativă de “împăcare” iniţiată de pârât şi de pârâtă în întâmpinare.

Este de acord cu propunerea pârâtului şi a pârâtei în sensul de a-i prezenta public scuze într-un articol ce urmează a fi publicat în “Anziksz”, în cazul în care hotărârea ce va fi pronunţată de instanţă îi va fi favorabilă.

Insistă însă ca pârâtul şi pârâta să dea curs, în cazul în care sentinţa îi va fi favorabilă şi celorlalte „reparaţii în natură ale prejudiciului cauzat” menţionate în cererea de chemare în judecată, şi anume: îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.anziksz.ro a celor 3 (trei) articole incriminate de către reclamant şi publicate de pârâtul MTR în ziarul online (blog) “Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza”; publicarea pe cheltuiala pârâtului şi a pârâtei a hotărârii irevocabile a instanţei în două publicaţii tipărite ce apar în judeţul Satu Mare, una de limba română şi una de limba maghiară (de exemplu în ziarele tipărite “Informaţia Zilei” din Satu Mare şi în “Friss Ujsag” din Satu Mare)

În ce priveşte comentariile făcute în întâmpinare cu privire la cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale, nu comentează în detaliu acest subiect în această fază a procesului fiindcă, oricum, dacă va fi cazul, stabilirea acestui cuantum este atributul, sarcina şi responsabilitatea exclusivă a instanţei care stăpâneşte metoda corespunzătoare de calcul.

Art. 253 alin. (4) Cod Civil califică sumele de bani care se pot acorda victimei pentru repararea prejudiciului nepatrimonial ca fiind despăgubiri. Acordarea de compensaţii băneşti pentru daunele morale este un mijloc patrimonial de reparare în natură a unor asemenea prejudicii. În condiţiile în care se admite repararea daunelor morale şi pe această cale, se ridică problema dificilă a modului şi criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale şi de stabilire a compensaţiilor băneşti sau indemnizaţiei destinate reparării lor. Fără îndoială că valoarea compensaţiei băneşti se va stabili în funcţie de gravitatea daunei morale sau prejudiciului nepatrimonial. Gravitatea unui atare prejudiciu se va aprecia în funcţie de suferinţele fizice şi psihice, precum şi de consecinţele negative şi implicaţiile acestora pe toate planurile vieţii personale, familiale şi sociale a victimei. Pornind de la acest important reper, doctrina de specialitate şi practica judiciară au statuat că aprecierea gravităţii prejudiciului moral trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, după următoarele criterii: a) importanţa valorii morale lezate pentru persoana vătămată; b) durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan fizic şi psihic, adică durata prejudiciului; c) intensitatea durerilor fizice şi psihice; d) repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional şi personal al victimei. Stabilirea compensaţiei băneşti se va face de către judecător în funcţie de gravitatea prejudiciului moral. La acest criteriu însă mai trebuie alăturat şi criteriul echităţii, cu valoare orientativă, astfel încât asemenea sume să nu se transforme în amenzi excesive pentru persoanele răspunzătoare şi nici în venituri nejustificate pentru victime. 25 Invocă însă, doar ca bază pentru o posibilă viitoare dezbatere pe această temă, un exemplu recent din jurisprudenţă, în care a fost vorba tot apelativul jignitor “securist (boşorog): Dosar 36686/3/2012, Speţa: Macovei Monica Luisa & Gherghescu Silvia vs. Şova Dan Coman, materie: civil, obiect: acţiune în răspundere delictuală, faza procesuală: recurs, judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, proces care s-a finalizat prin documentul de soluţionare nr. 1589/10.06.2015, sentinţă irevocabilă şi câştigarea definitivă a procesului de calomnie pe care europarlamentarul Monica Luisa Macovei şi mama ei Gherghescu Silvia l-au intentat senatorului Dan Coman Şova, după ce acesta a declarat că tatăl ei, Vasile R. Gherghescu, ar fi fost “general de securitate” şi “şeful Securităţii Giurgiu”. Curtea Supremă a respins recursul lui Dan Şova şi a menţinut decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti. în luna octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea depusă de europarlamentar şi 1-a obligat pe Dan Şova să plătească câte 5.000 lei atât către Monica Macovei cât şi către mama acesteia, Silvia Gherghescu, precum şi la publicarea pe cheltuiala sa a hotărârii judecătoreşti în ziarele Jurnalul Naţional şi România Liberă. Decizia a fost menţinută de Curtea de Apel şi ÎCCJ iar această din urmă instanţă a mai stabilit ca Şova să-i plătească Monicăi Macovei şi 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Monica Macovei 1-a dat în judecată pe Dan Şova pentru calomnie în septembrie 2012 şi le-a cerut judecătorilor să îl oblige pe senator la plata unor daune morale de 700.000 lei. Ea susţinea că senatorul a afirmat în mai multe emisiuni că tatăl ei, Vasile R. Gherghescu, ar fi fost “general de securitate” şi “şeful Securităţii Giurgiu”. “I-am cerut d-lui Dan Şova să prezinte dovezi pentru afirmaţiile calomnioase pe care le-a făcut la adresa tatălui meu, dar nu are nicio dovadă (…). În acţiunea depusă la Tribunalul Municipiului Bucureşti solicit ca domnul Dan Şova să îşi ceară public scuze pe aceleaşi posturi de televiziune unde a făcut acele afirmaţii, pentru că a minţit populaţia şi m-a calomniat, să publice hotărârea în patru ziare naţionale şi să plătească daune morale în valoare de 700.000 lei”, declara la acea vreme Monica Macovei. Europarlamentarul arăta că i-a solicitat lui Dan Şova să facă publice dovezile pe care şi-a bazat aceste acuzaţii iar pe 10 septembrie 2012, i-a trimis o scrisoare, înregistrată la Guvern, prin care îi cerea dovezi în scris, însă fostul ministru nu a prezentat nicio probă. Ea mai susţinea că acţiunea în instanţă a fost depusă şi de mama ei, “deoarece afirmaţiile mincinoase ale lui Dan Şova au prejudiciat atât demnitatea şi imaginea ei, pe cea a mamei sale, Silvia Gherghescu, cât şi memoria tatălui său”. în plângerea depusă la tribunal, Monica Macovei preciza că singura legătură profesională a tatălui ei cu oraşul Giurgiu a fost faptul că în perioada 1945-1950 a avut funcţia de pedagog în această localitate.

9) Cu privire la calitatea reclamantului (pag. 11 din întâmpinare)

Desfidă orice afirmaţie făcută în întâmpinare în sensul că ar fi o persoană publică în Carei precum şi faptul că cele ce pot fi scrise despre el, sunt subiecte de interes public în Carei. Aşa cum a mai menţionat, este un cetăţean oarecare, un pensionar, nu domiciliază în Carei, vine foarte rar şi doar atunci când este obligat de treburi oficiale ce nu suportă amânare, a lipsit total din interesanta şi palpitanta “viaţă” cotidiană a oraşului Carei timp de 46 de ani (1965-2011), nu este implicat în niciun fel în viaţa socială sau în activitatea politică locală careiană, etc.

Faptul că publică uneori articole sau comentarii în presa locală, nu îi oferă niciun fel de statut social, nu îl face în niciun caz o persoană care să stârnească interesul publicului careian, lucru pe care de altfel nici nu şi-1 doreşte în niciun fel, dar care ar putea justifica, eventual, publicarea în “Anziksz”, sau în alte publicaţii tipărite sau online careiene, referiri de orice natură la viaţa sa privată.

Remarcă în întâmpinare faptul că pârâtul nu s-a putut abţine nici de data asta, aşa cum îi este de fapt obiceiul, ca să nu îl “apeleze” într-un mod jignitor şi voit ironic, decretând că “reclamantul este un postac fidel al articolelor publicate în ziarul online Buletin de Carei”, deşi dacă ar fi avut măcar foarte puţin bun simţ, i s-ar fi putut adresa si cu apelativul civilizat “comentator fidel” şi atunci n-ar fi fost nici un motiv de supărare.

Cuvântul “postac” nu şi-a găsit încă locul în DEX iar folosirea lui la adresa sa poate fi catalogată ca o nouă injurie gratuită, neprovocată, fiindcă în jargon (slang), în vocabularul suburban, “postac” poate însemna (peiorativ): persoană care publică frecvent răspunsuri de slabă calitate sau injurioase la articole publicate pe internet, dar şi (persoana) care nu a obţinut un titlu în urma absolvirii unei instituţii de învăţământ superior. Fără calificare într-un domeniu anume. Antonim al adjectivului titrat. Notaţi vă rog frumos, stimate domnule pârât MTR, că apelativul ăla 26 cu opusul (antonimul) cuvântului titrat nu se poate aplica în nici un caz (este exclus) în cazul meu, ba chiar dimpotrivă, însă este mai mult decât probabil să se poată aplica în cazul dvs., asta până la proba (diploma) contrarie.

10) Cu privire la calitatea pârâtului (pag. 12, paragr. 1 din întâmpinare) precum şi cu privire la libertatea de exprimare (pag. 12, paragr. 5 din Întâmpinare), declară că îşi menţine toate consideraţiile din cererea de chemare în judecată.

În drept îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1381-1395 Cod Civil, art. 1349 alin. (1) şi (2) Cod proc. civilă raportat la art. 70 – 76 Cod Civil.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională (f.208-214), reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe solicită admiterea excepţiei invocate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate cu cheltuieli de judecată.

În privinţa susţinerii excepţiilor invocate, pârâtul, în esenţă reia susţinerile din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, respectiv faptul că acesta nu a depus întâmpinarea în termenul stabilit de art. 208 Cod de procedură civilă, fapt pentru care nici cererea reconvenţională nu este depusă în termen, raportat la art. 209 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Cu referire la motivele invocate de pârât la pct. I din cererea reconvenţională, paginile 4-6 din capitolul intitulat “Comentarii jignitoare la adresa reclamantului – reconvenţional publicate de către reclamant – pârât reconvenţional redate în mod necenzurat de către pârâtă”, doreşte mai întâi să lămurească statutul, poziţia şi calitatea în care se află de fapt părţile aflate în contradictoriu în această speţă, adică “reclamantul – pârât reconvenţional” (subsemnatul) şi “pârâtul – reclamant reconvenţional” (Megyeri Tamas-Robert).

Este un cetăţean român, retras din activitatea profesională, un pensionar oarecare şi care publică sporadic, în virtutea dreptului şi libertăţilor fundamentale şi inviolabile la libera exprimare, consfinţit în Capitolul II, Articolul 30 din Constituţia României, dar fără a avea niciun fel de calificare în profesiunea de jurnalist, deci doar ca “amator”, doar din “hobby”, articole şi comentarii răzleţe, în singurul (până de curând) ziar online în limba română ce apare în municipiul Carei, în oraşul său natal, din care a lipsit în totalitate şi cu care n-a mai avut de fapt nici un fel de legătura imediat după absolvirea liceului, adică din vara anului 1965 şi până în vara anul 2011, deci o perioadă de timp de peste 46 de ani.

Toate comentariile şi articolele pe care le-a publicat în ziarul online “Buletin de Carei” au fost semnate întotdeauna, cu menţionarea în clar a numelui şi a prenumelui, spre deosebire de marea majoritate a comentariilor ce apar acolo sub un pseudonim (alias) oarecare şi s-au conformat condiţiilor specificate şi impuse pe portalul respectiv la pagina “Termeni şi condiţii”, citez; “Pentru secţiunile site-ului care pot cuprinde opinii ale cititorilor, răspunderea asupra conţinutului opiniilor revine în întregime autorilor acestora. Buletin de Carei îşi rezervă dreptul de a nu face publice acele opinii care contravin termenilor şi condiţiilor de utilizare sau pe care le consideră dăunătoare, sub orice formă, propriei imagini, partenerilor sau terţilor.”

Prin semnarea tuturor articolele şi comentariilor publicate a înţeles să-şi asume responsabilitatea pentru toate opiniile publicate şi din acest motiv, toate textele sale au fost cât se poate de bine documentate, bazate doar pe înscrisuri a căror autenticitate o poate proba oricând. În art. 40 alin (8) din Constituţie se menţionează că “Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”

Nu a fost niciodată şi nici nu este în nici un fel de relaţii contractuale, comerciale sau de orice altă natura cu redactorii, editorii şi/sau proprietarii publicaţiei online “Buletin de Carei”, nu are niciun fel de obligaţie faţă de aceştia, aşa cum nici dânşii nu au absolut niciun fel de obligaţie, de nicio natură, faţă de el. Atunci când persoanele responsabile din redacţie au considerat că articolele sau comentariile sale nu au satisfăcut în totalitate termenii şi condiţiile de utilizare impuse de “Buletin de Carei”, ele nu fost publicate, aşa cum rezultă de altfel si din înscrisurile depuse chiar de pârât la dosar (de exemplu în pag. 69-70 si 110-111), drept de necontestat al redacţiei care nu a fost niciodată reproşat în mod formal, nu a fost considerat niciodată de către el că ar fi o formă de cenzura, contrară prevederilor Art. 40 alin. (2) din Constituţie. Niciodată şi sub nicio formă, nu a promovat în scrierile sale publicate în “Buletin de Carei”, atitudini orientate 27 împotriva minorităţilor etnice – maghiari, svabi, romi, evrei, etc. Şi-a respectat semenii, indiferent de sex, de educaţie, vârstă, apartenenţă etnică, religioasă, orientare sexuală sau politică.

Pe scurt, este om obişnuit, un pensionar oarecare, nu domiciliază în Carei ci domiciliază în Bucureşti de 50 de ani la o distanţă de cca. 750 km depărtare de Carei, nu este angrenat şi nu participă în niciun fel la nicio activitate culturală, socială, politică sau de orice altă natură ce se desfăşoară în oraşul Carei, nu este în niciun caz o persoană publică şi în consecinţă, informaţiile publicate de către oricine, inclusiv de pârât, de orice natură ar fi ele, referitoare la persoana sa sau la viaţa sa privată, nu vizează în nici un caz protejarea nici unui fel de interes public.

Pârâtul este un alt cetăţean român, dar unul aflat încă în plină activitate profesională, care, aşa cum rezultă din piesele depuse chiar de dânsul la dosar, în perioada 22.11.2010-02.12.2014 a fost angajat în funcţia de reporter, cu contract de munca nr. 21/19.11.2010, la S.C. Network Systems S.R.L. Satu Mare (pag. 43, Adeverinţa nr. 462/09.10.2015) şi a fost de facto (singurul) redactor al ziarului online de limba maghiară “nagykaroly.ro”, deci a fost un foarte influent formator de opinie în Carei; în perioada 31.07.2012 – 30.12,2015 a fost un foarte apropiat colaborator, ca şi Persoană Fizică Autorizată al U.A.T. Primăria Municipiului Carei şi în special al primarului municipiului Carei ing. Eugen Kovacs, preşedintele în acelaşi timp şi al organizaţiei locale UDMR cu care a semnat diverse contracte (pag. 37-42), a întreţinut pe bază de contract de prestări de servicii semnat cu primarul municipiul Carei pagina oficială de web a Primăriei Municipiului Carei, două pagini de facebook oficiale ale Primăriei Carei (una în limba română şi una în limba maghiară) fiind şi astfel un foarte important vector formator de opinie pe plan local; desfăşoară activitate politică pe plan local fiind “membru al Biroului Permanent al UDMR Carei” şi întreţinând în această calitate şi pagina de facebook, în limba maghiara, a organizaţiei UDMR locale; a fost angajat în cursul anului 2015 ca salariat al Primăriei Municipiului Carei, fiind plătit din bani publici, având funcţia de consilier personal al primarului municipiului Carei, ing. Eugen Kovacs, dobândind cu acest prilej şi statutul de funcţionar public.

Pe scurt şi fără putinţă de tăgadă, se poate afirma fără niciun dubiu că pârâtul Megyeri Tamas-Robert, care domiciliază în satul Căpleni, adică practic într-un sat “satelit” Careiului, într-un sat constând din case, vile, gospodării aflat la marginea oraşului, are în oraşul Carei un statut ce poate fi asimilat foarte uşor cu statutul de persoană publică de unde rezultă că informaţiile ce sunt eventual scrise despre dânsul, cu referire la activitatea sa profesională şi politică, exceptând orice aspect legal de viaţa lui privată, sunt în mod cert informaţii de interes public în municipiul Carei.

Referirea pârâtului din cererea reconvenţională privind comentariile sale datate 29.11.2013 şi 30.112015 sunt prezentate drept tendenţios, scoase din context.

În comentariul său din data de 29.11.2013 (pag. 54), descria cât se poate de respectuos, de cuviincios şi de civilizat prima şi ultima întâlnire, cu totul şi cu totul întâmplătoare, pe care a avut-o cu pârâtul, cu numitul Megyeri Tamas-Robert în municipiul Carei, în ziua de 22.11.2013, ora 11:15. De remarcat că dânsul a fost cel care l-a acostat într-un magazin, dorind evident, aşa cum s-a şi adeverit mai târziu, să îl provoace. Comentariul său nu conţine absolut nimic ce ar putea fi reproşat sau incriminat de către pârât.

În ce priveşte comentariul său din data de 30.11.2013 ora 02:44, el se dorea a fi de fapt un r răspuns la remarcile jignitoare gratuite făcute de pârât la adresa sa pe o pagină facebook cvasisubversivă la care accesul este permis numai unui anumit grup (închis) de careieni. Tocmai pentru a se putea face comentarii jignitoare şi răuvoitoare la adresa celor care nu fac parte, sau a celor care refuză să facă parte din “gaşca”, o pagină numita “Nagykaroiy es kornyeke. I love you”.

Expresia glumeaţă, ironică, prietenoasă, familiară, având evidente valenţe “artistice”, chiar pamfletare, folosită în text şi incriminată de pârât în cererea reconvenţională şi anume “puţoi necopt la minte” s-a dorit a fi doar o trimitere nevinovată la vârsta extrem de fragedă a pârâtului (dânsul este mai tânăr chiar şi decât fiica sa) şi la evidenta lipsă de experienţă de viaţă a acestuia în comparaţie cu experienţa sa şi nu constituie în niciun caz o injurie. Este doar constatarea certă a unei stări de fapt, a tinereţii pârâtului. Cuvântul “puţoi” care se regăseşte până şi în cele mai vechi dicţionare explicative ale limbii române nu este în niciun caz un cuvânt jignitor, el este de fapt un “termen de gingăşie”, dar al cărui sens probabil că nu este cunoscut de către pârât şi acest lucru este cât se poate de normal fiindcă limba lui materna este limba maghiară. [Puţoiu, m. fam. băiat

mic. (Derivat din puţă, membru de copil: primitiv termen de gingăşie]. Sursa: Şăineanu, ed. a VI-a (1929)].

Referirea pârâtului din cererea reconvenţională la comentariul său datat 01.12.2013 ora 21:43 (pag. 62-64) şi anume incriminarea folosirii cuvântului “nesimţit” este şi aceasta scoasă din context şi inexactă.

În comentariul său de atunci reproşa, cu totul şi cu totul justificat (alte comentarii apărute în Buletin de Carei pe acest subiect fiind incomparabil mai dure, mult mai “contondente (vezi de exemplu pag. 63, comentariul publicat de “emil” la 1 December 2013, ora 20:16) adresată redactorului ziarului local online de limba maghiară, adică pârâtului, că în loc ca în ziar să publice, aşa cum cereau cele mai elementare norme de bun simţ, măcar un singur articol având ca temă Ziua Naţională, adică ziua de 1 Decembrie 1918, ziua unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România urmare Proclamaţiei de la Alba Iulia, dânsul a publicat în derâdere un articol despre un insignifiant turneu de fotbal în sală care s-a desfăşurat în Carei în organizarea UDMR-ului local.

În comentariul său n-a folosit de loc cuvântul “nesimţit” incriminat de pârât, acest cuvânt nici nu este conţinut în textul comentariului său. A folosit o cu totul altă exprimare şi anume s-a referit mot-a-mot la gestul pur şovin şi antiromânesc al redactorului ziarului online “nagykaroly.ro”, calificându-l sec: “Asta se cheamă tiszta pofatlansag” şi folosind o foarte clară şi directă referire anatomică, în niciun caz o jignire propriu-zisă, fiindcă “pofatlansag” se traduce extrem de precis şi de exact prin “lipsă de obraz” adică prin lipsa obrazului de pe faţa omului, deci propoziţia sa este o consecinţă directă a constatării a unei evidente stări de fapt la pârât şi în niciun caz o jignire, aşa cum prin traducerea total inexactă, pârâtul a avut intenţia să insinueze şi să inducă în eroare instanţa.

Referirile pârâtului din cererea reconvenţională la comentariul său datat 31.05.2025 ora 07: 07 (pag. 12-15) precum şi la cel datat 28.06.2015 ora 10:12 (pag. 74) nu merită să fie analizate şi discutate pe larg în întâmpinare. fiindcă acele comentarii sunt de fapt dreptul său la replică vis-a-vis de injuriile suburbane, mizerabile josnice şi incalificabile proferate gratuit la adresa sa de pârât care se consideră a fi jurnalist şi care ar trebui să ţină cont măcar de preceptele de bază conţinute în codul deontologic al profesiei sale; de funcţionarul public, de militantul politic, de membrul Biroului Permanent al UDMR Carei, deci de politicianul, de propagandistul partinic, de formatorul de opinie al organizaţiei locale UDMR, de consilierul personal al primarului municipiului Carei ing. Eugen Kovacs în articolele al căror autor este pârâtul, incriminate în cererea de chemare în judecată şi intitulate “Nem keltak az avasok” (Cei din Oaş nu sunt celţi”) respectiv “Bolond jukbol bolond szel fuj” (“Dintro gaură nebună suflă un vânt nebun) şi în care, i s-a atribuit printre multe altele, şi calitatea, meritul, atributul de a fi “ven szekus” adică “securist boşorog”.

Provocat fiind în mod evident de către pârât, cu totul gratuit, prin articolele citate, în cel mai abject mod posibil, a uzat la rândul său în dreptul la replică de unele critici foarte severe, formulări neacademice, ironice, pamfletare sau ceva mai artistice, pe măsura indignării sale cauzate de articolele incriminate şi care îl au ca autor pe pârât, lucru permis în cazurile în care devoalezi şi combaţi minciuni înşiruite la adresa ta, neadevărurile care nu au nici o acoperire faptică, scoase pe piaţă de o “persoană privată” (maganember) pe blogul lui personal, când de fapt şi de drept, statutul dânsului, adică cel al pârâtului, aşa cum a arătat deja mai sus, poate fi asimilat oricând şi fără dubii cu statutul unui politician şi al unui funcţionar public, deci cu cel al unei persoane de interes public în municipiul Carei. În ce priveşte tonul polemic folosit, incriminat de pârât în cerere, este de reamintit că Articolul 10 CEDO nu protejează doar conţinutul ideilor şi al informaţiilor, ci şi forma în care sunt exprimate (De Haes & Gljels vs. Belgia, HotSrarea din 24.02.1997, cererea nr. 19983/92 – CEDO). Chiar şi în Codul deontologic al jurnalistului, elaborat de Convenţia Organizaţiilor de Media, la Sinaia, în 9-11 iulie 2004, cod deontologic ce este parte integrantă a Statutului Jurnalistului, la art. 1.5 se menţionează, citează: “Publicul are dreptul să cunoască nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil, sau cu indiferenţă, sau considerate inofensive dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează”.

În context, informează pe această cale, atât pârâtul cât şi pe reprezentantul lui legal, că nicio instanţă din această ţară românească, nu ia in considerare ca proba validă în proces un înscris ce este un “email”, o corespondenţă privată în format electronic, dacă nu există acceptul scris al destinatarului, pentru prezentarea email-ului respectiv în instanţă (a se vedea înscrisul de la pag. 47, email adresat de 29 reclamant doamnei profesoare pensionate Ilona Orosz, născuta Bagosi, fosta sa colega de clasă, mai ales dacă în înscris nu se pomeneşte nici măcar un singur cuvânt despre pârâtul Megyeri Tamas-Robert! După câte ştie, pârâtul nu a depus la dosar nici un fel de accept scris al destinatarului Ilona Orosz, deci pârâtul a comis şi cu această ocazie, din ignoranţă, o flagrantă ilegalitate.

Alte considerente juridice pe marginea acestei teme le va dezvolta mai jos.

Referirile pârâtului din cererea reconvenţională la comentariul său datat 01.07.2015 ora 11:51 (pag. 77-79) merită discutate puţin mai atent. Comentariul său era adresat de fapt unor comentatori laşi şi anonimi, unor “postaci” care, concertat (este de presupus că sub “comanda” sau sub influenţa directă a unui alt colaborator de primă mână în ale propagandei partinice UDMR-iste plătită din bani publici de primarul municipiului Carei, de numitul Eugen Kovacs), s-au dezlănţuit asupra umilei şi insignifiantei sale persoane, murdărindu-l în toate felurile, dar insistând mai ales pe ideea că ar fi fost un vajnic securist la viaţa sa. Evident, alegaţiile conţinute în comentarii nu erau sprijinite cu nicio probă, cu niciun document, cu nicio realitate faptică. Minciuni şi iar minciuni aruncate ca piatra în baltă, cu scopul de a face doar valuri. Nu poate demonstra o legătura directă între aceste comentarii tendenţioase publicate la rubrica de Comentarii din ziarul sătmărean Gazeta de Nord – Vest şi articolul incriminat în cererea de în judecată şi anume “Nem keltak az avasok” (“Cei din Oaş nu sunt celţi”) şi în care, pârâtul, aşa cum a mai amintit, i-a atribuit printre multe altele şi calitatea, meritul, atributul de a fi “ven szekus” adică “securist boşorog”, dar o suspiciune rezonabilă privind existenţa unei astfel de legături tot poate avea, judecând doar după logica existenţei în permanenţă a unei legături indisolubile între cauză (articolul denigrator al cărui autor a fost pârâtul) şi efect (comentariile denigratoare, concertate, publicate ulterior în Gazela de Nord-Vest din Satu Mare). În comentariul său, marcat evident de aceste noi provocări a folosit la adresa pârâtului şi unele expresii neacademice care ofensează, şochează sau deranjează la adresa pârâtului, căruia i-a sugerat că în calitatea sa de jurnalist profesionist, de politician local cu excelente relaţii în organizaţia UDMR Carei, de funcţionar public, să intervieveze două persoane cu care, din motive de asemănare de nume, este voit confundat de comentatorii răuvoitori şi anume cu numitul Gheorghe Mărieş, domiciliat în Satu Mare şi cu numitul Kaizer Ludovic, viceprimar al municipiului Carei şi al cărui socru s-a numit Mărieş iar soţia dânsului a purtat înainte de căsătorie numele de Mărieş, pentru a obţine de la aceştia orice informaţii în legătură cu persoana sa şi pe care îi permiteam pârâtului să le publice oriunde doreşte dânsul, dacă afirmaţiile respective sunt adevărate, fără nicio restricţie din partea sa. Poate oricând să susţină şi încă cu probe de necontestat că nu re nicio legătură de rudenie cu cele două persoane care au numele Mărieş şi care au fost amintite anterior. Evident că pârâtul nu s-a conformat cererii sale aşa cum de altfel nu s-a conformat nici “ultimatumului” pe care i l-a dat şi anume ca în termen de 1 lună de la data respectivului comentariu să-şi ceară în mod public scuze, pentru toate minciunile, calomniile şi jignirile lipsite de orice bază factuală pe care le-a scris la adresa sa, avertizându-l ferm că în caz contrar îşi rezervă dreptul de a-l acţiona în justiţie şi de a-i cere daune morale.

În ce priveşte referirile pârâtului din cererea reconvenţională la comentariile sale datate 05.06.2015 ora 11:09 (pag. 90), 02.07.2015 ora 06:08 (pag. 104), 07.07.2015 ora 04:02 (pag. 111), 22.07.2015 ora 11:37 (pag. 25) pe care le consideră a fi îndreptăţite, fiindcă ele vizau interesul public – cum ar fi buna funcţionare a autorităţilor locale şi a serviciilor de interes general, corectitudinea personalului acestora, apărarea intereselor comunităţii careiene, modul de cheltuire a fondurile publice, asigurarea respectării legilor – aduceau în principal critici având întotdeauna o certă bază factuală, politicienilor careieni, funcţionarilor publici şi celorlalte persoane a căror activitate afectează viaţa comunităţii careiene; limitele criticii acceptabile fiind în astfel de cazuri mult mai largi decât în raport cu indivizii obişnuiţi, fiindcă publicul, cititorii, au dreptul să cunoască nu numai informaţiile considerate inofensive ci şi pe acelea care uneori ofensează, şochează sau deranjează.

Libertatea de exprimare include nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă de opinia publică ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează (Dalban vs. Romania, Hotărârea din 28.09.1999, cererea nr. 28114/95 – CEDO).

Folosirea termenilor consideraţi a fi violenţi este cu atât mai protejată de CEDO atunci când vine ca răspuns la un stil provocator cum a fost cel practicat de pârât în cele trei articole 30 incriminate în cererea de chemare în judecată. (Lopez Gomez da Silva vs. Portugalia, Hotărârea din 28.09.2000, cererea nr. 376998/97).

Limitele criticii acceptabile sunt mai largi şi în cazurile în care critica este adresată funcţionarilor publici cum este şi cazul pârâtului Megyeri Tamas-Robert, salariat al Primăriei Municipiului Carei, plătit din bani publici, consilier personal al primarului municipiului Carei, ing. Eugen Kovacs, fiindcă funcţionării publici exercită şi ei putere şi în consecinţă, trebuie supuşi controlului opiniei publice (Thorgeirson vs. Islanda, Hotărârea din 26.06.1992, cererea nr. 13777/88 – CEDO).

Cu referire la alegaţiile conţinute la pct. 3 din cererea reconvenţională, “Prejudiciul moral suferit” (pag, 6-7) face aici doar o singură remarcă pârâtul afirmă mincinos că i-ar fi trimis şi o aşa numită scrisoare de ameninţare prin email (pag. 45) făcând referire la propoziţia total impersonală, citez: “dar cine o să-şi rupă gâtul (la urmă, fiindcă “Cine râde la urmă, râde mai bine”, vezi şi propoziţia anterioară), o să umble în patru labe prin şanţurile din Căpleni.” În cazul disputei dintre reclamant şi pârât, necunoscându-se deocamdată “cine va râde la urmă” propoziţia se poate referi oricând atât la reclamant şi deci pârâtul nu avea chiar nici un motiv să se simtă ameninţat.

De notat în context că în practica judecătorească curentă, ameninţarea, sau chiar mai grav, incitarea la violenţă, poate fi sancţionată numai în situaţia în care există o exprimare intenţionată, directă şi explicită în acest sens, dublată de posibilitatea reală ca violenţa să aibă loc, ceea ce nu a fost de loc cazul. Propoziţia citată de către pârât şi incriminată ca fiind o ameninţare nu are nici o legătură cu realitatea. (Surek vs. Turcia, Hotărârea din 8.07.1999, cererea nr. 24759/94 – CEDO).

Cu referire la cele conţinute la pct. 4 (pag. 9-11) din cererea reconvenţională şi în special la invocatele dar doar închipuitele daune morale suferite de pârât şi pentru care acesta a solicitat instanţei acordarea de daune morale, precum şi cu referire la cuantumul despăgubirilor solicitate de pârât, aşa cum a mai menţionat deja şi în răspunsul la întâmpinare, nu comentează în niciun fel aceste subiecte în această fază a procesului fiindcă oricum, dacă va fi cumva cazul, stabilirea acestui cuantum este atributul. sarcina şi responsabilitatea exclusivă a instanţei.

Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită respingerea acţiunii civile formulate prin cererea reconvenţională, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În drept invocă art. 201, art. 209, art. 223, art. 254 Cod procedură civilă, art. 1349, art., 1357, art. 1359, art. 1382 Cod Civil; Art. 30 si Art. 40 din Constituţia României; art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Codul deontologic al ziaristului.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională (f.216-223), pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. În acest sens arată, urmând să detalieze, faptul că articolele de presă publicate şi pe care reclamantul reconvenţional le cataloghează drept denigratoare vizează informaţii de interes public în legătură cu calitatea acestuia de persoană publică, respectiv cea de consilier personal al primarului Municipiului Carei, respectiv de angajat al Primăriei Municipiului Carei, fiind, aşadar, remunerat din bani publici, toate aspectele faptice imputate acestuia fiind dovedite, iar toate judecăţile de valoare emise pe seama acestuia având o perfectă acoperire în baza factuală la care va face referire în continuare, astfel încât, toate aceste articole publicate se află sub protecţia art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la liberă exprimare.

În primul rând, pentru ca instanţa să îşi facă o imagine clara asupra contextului în care aceste articole de presă, respectiv comentarii au fost publicate, context căruia CEDO îi atribuie un caracter decisiv în determinarea limitelor criticii admisibile, având în vedere faptul că anumite acţiuni sau expresii, inacceptabile la prima vedere şi abstrase din context, dobândesc, prin raportare la circumstanţele concrete în care au fost săvârşite, caracter permisiv (V.Bozesan s.a., Lirnitele libertăţii de exprimare. Politicieni, jurnalişti, magistraţi, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2014, p.165),

În acest context, CEDO este constantă în a admite că aserţiunile jurnaliştilor trebuie apreciate circumstanţiat, în funcţie de contextul în care au fost făcute {Cauza Faentes Bobo c, Spaniel).

Într-o alta cauză (Alves da Silva vs. Spania), CEDO a apreciat că dacă la prima vedere fapta de amplasare un vehicul o marionetă de ipsos care sugerează a-l reprezenta pe primarul oraşului, însoţit de o pancartă cu iniţialele anagramate ale numelui său şi de o înregistrare sonoră a unui mesaj, prin care autorul denunţă nepotismul promovat de primar, în cadrul instituţiei, pare a 31 depăşi limitele acceptabile ale dreptului la libera exprimare, raportat la contextul în care s-au produs (festivităţile unui carnaval al oraşului), la tema supusă atenţiei (activitatea administraţiei locale) şi caracterul caricatural-ironic al modului de exprimare, coroborat cu necesitatea unui grad mai mare de toleranţă din partea primarului oraşului, persoană publică, sancţiunea penală aplicată reclamantului a fost dispropoţionată, iar condamnarea acestuia nu a fast necesară într-o societate democratic.

Nu în ultimul rând, în Cauza Niculescu-Dellakeza c.Romaniei, prin hotărârea pronunţată în data de 23.03.2013, CEDO a criticat instanţa română pentru faptul că nu a acordat atenţie contextului în care reclamantul a formulat critici dure la adresa directorului unei instituţii publice. Astfel, judecătorii naţionali s-au limitat la a reţine caracterul insultător al unor termini utilizaţi, fără să treacă la evaluarea circumstanţelor concrete în care reclamantul denunţa maniera în care era condus teatrul public respectiv şi posibilele ilegalităţi în administrarea fondurilor alocate din bugetul statului.

Astfel, chiar dacă, în opinia sa, articolele criticate de către reclamantul reconvenţional, care nu conţin nici pe departe critici a căror “duritate” ar putea excede limitelor dreptului la liberă exprimare trasate de CEDO, din exemplele menţionate reiese, fără putinţă de tăgadă, rolul esenţial pe care contextul în care articolele în cauza au fost redactate îl are în stabilirea încadrării acestora sub protecţia conferită de art.10 din Convenţie.

Aşa cum urmează să detalieze şi cum, probabil, instanţa a constatat deja în urma evaluării cererii de chemare în judecată, respectiv a întâmpinării depuse la dosar de către reclamantul reconvenţional, situaţia existentă în municipiul Carei este una extrem de tensionata, fapt generat, în principal, de atitudinea primarului acestei localităţi, care, prin întregul său comportament, incită la discriminarea locuitorilor de etnie română ai acestui oraş, adoptând un comportament vădit abuziv şi dezaprobator faţă de tot ceea ce reprezintă cultura poporului român, precum şi un dispreţ evident faţă de suveranitatea statului roman şi faţă de dreptul pozitiv al acestuia.

Drept dovadă în acest sens, numeroasele încălcări ale dispoziţiilor legale în diferite materii, concretizate în tot atâtea nereguli în exercitarea funcţiei publice pe care o deţine, nereguli care, în mod inevitabil au fost semnalate în publicaţia – Buletin de Carei – fapt care, evident, deranjează conducerea administraţiei publice locale careiene care a declanşat ceea ce se poate numi, fără să exagereze, o campanie de denigrare atât a publicaţiei în cauză, cât şi a persoanelor fizice care o administrează, respectiv a membrilor familiei acestora, astfel cum rezultă din articolul intitulat In Romania, o primărie atacă singurul ziar care semnalează problemele contribuabililor. Primăria Carei tace chitic despre numiri de directori în primărie fără concurs, anexat în copie, prezentei.

Arată faptul că Buletin de Carei a apărut pe piaţa careiană în anul 2005, în data de 17 aprilie, fiind singura publicaţie românească din localitate. Iniţial a apărut ca un săptămânal, în forma tipărită, având un colectiv de redacţie tânăr, dornic de a oferi careienilor informaţiile necesare dar, în acelaşi timp veridice.

Având în vedere faptul că administratorul deţine o afacere de succes în domeniul producţiei de discuri abrazive, afacere care se situează în primele două locuri pe plan naţional, o parte din produse fiind incluse în catalogul mondial de prezentare a celor mai mari firme de abrazive din lume, Saint Gobain, fiind, deci, realizat pe plan profesional, a decis să se implice în viaţa comunităţii careiene, din care face parte, de mai multe generaţii.

Această paranteză a fost făcută în contextul în care doreşte să învedereze faptul că Buletin de Carei nu este o publicaţie comercială, nu doresc să obţină câştiguri financiare prin publicarea unor articole de senzaţie, ci doreşte să vină în sprijinul contribuabililor careieni cu informaţii de interes public, referitoare la modul în care sunt cheltuiţi banii proveniţi din taxele achitate de către aceştia, respectiv să combată lipsa de informare a locuitorilor municipiului, lipsa de informare care este întreţinută şi încurajată de administraţia publică locală.

De-a lungul timpului, publicaţia a abordat toate secţiunile considerate ca fiind de interes pentru toate categoriile sociale, de la anchete economice şi sociale, până la viaţa spirituală şi cea culturală. A reuşit să închege o colaborare cu toate instituţiile de învăţământ, cu instituţiile de cultură din localitate, dar şi cu administraţia locală.

Având modelul firmei personale a administratorului, dezvoltată din nimic, cu împrumuturi, până la stadiul actual în care produsele îi sunt recunoscute pe plan naţional, fără a avea contracte cu 32 vreo instituţie de stat, a constatat cu surprindere că nu la fel se puneau problemele în administraţia locală, unde, însă, era vorba despre bani publici, banii noştri, ai tuturor locuitorilor municipiului Carei.

În timp, anchetele Buletin de Carei au început să deranjeze. Prin intermediul publicaţiei există, de acum, posibilitatea să se afle, spre exemplu, despre faptul că noua sală de sport construită în curtea unui liceu era încă de la inaugurare inundată, datorită lucrărilor de proastă calitate de la tavan; sau despre faptul că în plin centrul oraşului, în parcul dendrologic, se cresc cai de rasa, la nici o sută de metri de spital; sau despre faptul că, pe raza municipiului, se fac tăieri de arbori fără avize în regula; sau că pe site-ul official al Primăriei Carei nu au apărut declaraţiile de avere si de interese ale funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia, pe site-ul şi pagina de facebook a primăriei nefiind actualizate hotărârile Consiliului Local Carei, aceste site-uri nefiind alimentate cu informaţiile de interes public local, fiind trecute sub tăcere o serie de manifestaţii culturale care au avut loc în localitate sau care au fost organizate de careieni şi care au adunat sute de participanţi, astfel cum rezultă din articolele anexate în copie prezentei.

Acest fapt, respectiv modul în care erau şi sunt administrate paginile oficiale ale Primăriei Carei, i-a făcut să îşi îndrepte atenţia asupra persoanei angajate şi remunerate din banii cetăţenilor pentru a face exact acest lucru – respectiv pentru a informa locuitorii municipiului Carei cu privire la problemele de interes general ce se petrec în comunitatea lor, această persoana fiind nimeni altul decât reclamantul reconvenţional.

Astfel, cu toate că acesta are încheiat un contract de prestări servicii cu Primăria Municipiului Carei din anul 2013, fiind, în acelaşi timp, angajat în calitate reporter la SC Network System SRL (astfel cum rezultă chiar din adeverinţa medicală depusă anexat cererii reconvenţionale), societate căreia Primăria Carei îi deconta, oricum, facturi pentru prestarea unor servicii de publicitate, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate, în copie, prezentei, reclamantul reconvenţional, departe de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale, le încalcă în mod flagrant.

Astfel, în calitate de jurnalist, angajat al Primăriei Carei, avea datoria de a consemna desfăşurarea şedinţelor consiliului local, respectiv de a publica hotărârile adoptate pe site-ul pe care îl administrează, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult, primarul Municipiului Carei a interzis filmarea şedinţelor de consiliu, privând, astfel, alegătorii de posibilitatea de a cunoaşte activitatea aleşilor în consiliul local, aspect ce rezultă din articolul Fără filmare la şedinţa de CL Carei. Disperarea Primăriei Carei alungând televiziunile şi blochează accesul Buletin de Carei la paginile oficiale- anexat, în copie, prezentei.

Mai mult, Buletin de Carei a semnalat şi faptul că reclamantul reconvenţional administra de fapt două pagini distincte ale Primăriei Carei, fapt dovedit cu capturi ale paginilor oficiale.

În continuare, ne va raporta, punctual, la articolele publicate şi criticate prin cererea reconvenţională, dovedind că toate “acuzaţiile” aduse în cuprinsul acestora reclamantului reconvenţional sunt, în întregime fondate, fiind dovedite şi având, astfel o bază factuală suficientă, ceea ce le plasează, aşa cum a mai arătat, sub protecţia art. 10 din Convenţie, fiind exclusă, prin urmare răspunderea civilă delictuală în legătura cu acestea.

1. Cu privire la articolul intitulat Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a Primăriei Carei, arată faptul că acesta vizează, în principal, activitatea primarului oraşului, respectiv modul în care acesta înţelege să îşi desfăşoare activitatea, ignorând, în mod constant, dispoziţiile legale.

În cuprinsul acestui articol, autorul se referă doar tangenţial la reclamantul reconvenţional, arătând faptul că, deşi acesta a încheiat cu Primăria un contract de muncă, contractul nu a fost semnat de nici unul dintre juriştii instituţiei, fapt confirmat chiar de către persoanele care au aceasta calitate în cadrul Primăriei. De altfel, chiar contractul depus la dosar de către reclamantul reconvenţional atestă această deficienţă, respectiv absenţa semnăturilor consilierului juridic al primăriei.

Prin urmare, dubiile exprimate cu privire la legalitatea angajării reclamantului reconvenţional, care nu îi este nicidecum imputată acestuia, ci primarului, au o bază factuală solidă.

În ceea ce priveşte expresia potrivit căreia exprimarea greoaie în limba română a ziaristului Megyeri are corespondent şi în gândirea acestuia, aceasta este o judecată de valoare, singura cerinţă necesară a fi îndeplinită pentru a fi atrasă protecţia art. 10 din CEDO este ca aceasta să se 33 întemeieze pe o baza factuală sau să fie susţinută de o argumentare logică a autorului lor ( cauza Cumpăna si Mazăre vs. Romania), or în cazul articolului criticat, toate aceste cerinţe sunt îndeplinite.

Astfel, din cuprinsul articolului intitulat Primăria Carei în dublu exemplar anexat prezentei – mai exact din print screen-ul care redă imaginea paginii Facebook a Primăriei şi postarea efectuată de către reclamantul reconvenţional, presărată cu erori gramaticale, rezultă problemele acestuia in legătură cu redactarea unui text în limba română. Totodată, din modul de redactare a textului postat, rezultă faptul că acesta nu era întocmai la curent cu informaţiile pe care avea îndatorirea să le posteze, fapt ce justifică, în opinia sa, utilizarea sintagmei referitoare la corespondenţa între exprimarea greoaie şi gândirea acestuia.

Referitor la tonul articolului, apreciază că acesta este justificat, pe de o parte, de contextul în care a fost redactat (în condiţiile în care, în ziarul local publicat în limba maghiară, reclamantul reconvenţional a publicat, în mod constant, articole denigratoare la adresa publicaţiei pârâte, astfel cum rezultă din articolul intitulat Atacurile consilierului personal al primarului UDMR din Carei la adresa ziarului românesc Buletin de Carei, anexat, în copie, prezentei), iar, pe de altă parte, de jurisprudenţa CEDO care a apreciat că ziaristul este liber să-şi exprime opiniile cu privire la orice problemă de interes general, iar opiniile nu trebuie să fie “cuminţi”, neutre, nesupărătoare. CEDO a statuat că libertatea de exprimare include “nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă (de opinia publică) ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică” şi acest principiu este “cu atât mai important cu cât în discuţie este presa” (cauza Lingens vs. Austria, Obersclick vs. Austria, Dalban vs. România etc.).

Tot Curtea Europeană a stabilit, pe marginea unor dispute similare, că atât în privinţa faptelor cât şi a judecăţilor de valoare trebuie acceptată presei şi “recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (între altele, cauza Pedersen şi Baadsgard vs Danemarca, Dalban vs. Romania, Dichand s.a. vs Austria).

De altfel, chiar reclamantul reconvenţional admite, în întâmpinarea depusă la dosar, că CEDO a statuat în sensul că nu revine nici instanţei europene, nici jurisdicţiilor naţionale rolul de a se substitui presei pentru a indica tehnica de redactare pe care jurnaliştii o vor adopta.

2. După postarea prin care semnala atacuri la adresa contribuabililor pe pagina oficială a Primăriei Carei, articolul jignitor publicat de către reclamantul reconvenţional a fost şters, ulterior şedinţei Consiliului Local din data de 24.02.2015, pe pagina oficială nu mai apare, pentru o foarte lungă perioadă de timp, nici un material, acest fapt justificând afirmaţiile publicate de către în cadrul articolului Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei, Consilierul sportiv îl surclasează pe primar, în ceea ce priveşte modul în care reclamantul reconvenţional înţelege să îşi desfăşoare activitatea în vederea căreia a fost angajat.

De altfel, acest aspect, respectiv neactualizarea paginilor oficiale ale Primăriei cu evenimentele care au avut loc în municipiu sau la care au participat cetăţeni ai oraşului Carei ori chiar cu informaţiile privind organizarea unui concurs pentru un post în cadrul acestei instituţii sau proiectul de buget pe anul 2015 rezultă şi din articolele Simpozion misterios la castelul Karoly. Subiect tabu pentru Primăria Carei; Concurs eşuat la Organizaţia Guvernamentală a Primăriei Carei şi a apărut proiectul de buget pe anul 2015 la Primăria Carei. Doar în mapa de lucru a consilierilor.

Prin urmare, apreciază că relatările din acest articol, vizând desfăşurarea deficitară de către reclamantul reconvenţional a activităţii în vederea căreia a fost angajat în cadrul Primăriei Carei, au o bază factuală solidă şi incontestabilă.

De altfel, acest mod de lucru continuă de fapt până în ziua de azi. în luna august a surprins o captură din cadrul postărilor de evenimente private ale comunităţii maghiare, dar lipsesc cu desăvârşire evenimentele ale comunităţii româneşti, cum a fost, spre exemplu, ediţia 16-a a Zilelor Iancului. Anexează, în acest sens, o copie a articolului intitulat Pagina Organizaţiei Guvernamentale Primăria Carei – instrument de discriminare.

În altă ordine de idei, până în data de 7 noiembrie 2015 nu a fost scris un cuvânt pe pagina Primăriei Carei despre cel mai important eveniment sportiv din Transilvania, Cupa 25 Octombrie de atletism de la Carei, ce a adunat în acest an la Carei peste 440 sportivi din toata ţara. 34 De asemenea, pe pagina Facebook a Primăriei apare, în data de 5 august o postare şi apoi o pauză până pe 23 august deşi în data de 9 august a avut loc o prezentare a unei şezători româneşti organizată de ASTRA Carei, ce a adunat sute de careieni.

După data de 23 august, abia pe data de 1 octombrie reapar informările.

Cu privire la afirmaţiile potrivit cărora reclamantul reconvenţional confundă primăria cu locuinţa sa personală, arată faptul că, reclamantul a postat, în publicaţia on line la care lucrează, la adresa colaboratorilor subscrisei, la data de 23.08.2015, comentariul intitulat Celkeresztben, acesta fiind postat la ora 13:50, prin urmare, în timpul programului de munca la Primărie. Aşadar, şi aceste afirmaţii au acoperire în starea de fapt reală.

În ceea ce priveşte remarca referitoare la deficienţele constatate în privinţa “codului vestimentar” al reclamantului reconvenţional, din fotografiile aferente articolului în cauză, anexate, în copie, prezentei, rezultă în mod evident ţinuta necorespunzătoare adoptată de către acesta la o seară de poezie organizată în luna iulie 2014.

Nu în ultimul rând, cu privire la susţinerile reclamantului reconvenţional potrivit cărora pârâta ar fi publicat afirmaţii necorespunzătoare realităţii în ceea ce priveşte remuneraţia pe care a primit-o de-a lungul timpului în urma contractelor încheiate cu Primăria, acesta omite, pe de o parte, faptul că a fost remunerat din bani publici nu doar în calitate de angajat al Primăriei, ci şi în calitate de angajat al SC Netwok System SRL, care a prestat servicii primăriei, fiind remunerat din bani publici.

Pe de altă parte, din articol se desprinde ideea că nu atât sumele sunt importante, cât faptul că, deşi este plătit din banii contribuabililor, reclamantul reconvenţional nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte în mod defectuos obligaţiile contractuale, publicând pe paginile oficiale pe care le administrează doar informaţiile atent cenzurate de către primar, respectiv cele care îl avantajează pe acesta din urmă şi comunitatea maghiară, comunitatea românească din Carei fiind cu desăvârşire ignorată.

Astfel, în perioada în care a fost responsabil de administrarea paginii oficială a Primăriei Carei, reclamantul reconvenţional a şters articolele ce nu i-au convenit. În acest sens, arată, din nou, faptul că de pe pagina oficială a Primăriei rezultă că doar din luna februarie reclamantul reconvenţional ar avea activitate privind postările şi actualizarea acestei pagini, în condiţiile în care încă din luna ianuarie posta pe cele două pagini distinct ale instituţiei, fapt semnalat la vremea respectivă şi probat cu screen print-urile vizibile în articolul Primăria Carei în dublu exemplar. Aşadar, sunt îndreptăţiţi a se îndoi de credibilitatea pe care o prezintă reclamantul reconvenţional, precum şi de corectitudinea cu care acesta îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care, în calitatea sa de administrator al site-ului nu a postat în primele trei luni de activitate nimic despre şedinţele de Consiliu Local, la care, în mod evident, fiind consilierul personal al Primarului, a avut acces.

În ceea ce priveşte obiectivitatea cu care acesta îşi îndeplineşte sarcinile de serviciu, arată că, încă o dată, faptul că activităţile culturale locale, ce adună sute şi mii de spectatori, organizate de asociaţia ASTRA Carei al cărei preşedinte este administratorul pârâtei, nu apar niciodată semnalate pe pagina oficială a primăriei Carei, apărând, în schimb, acţiuni ale unor evenimente private ale etnicilor maghiari, din care face parte reclamantul reconvenţional, respectiv primarul municipiului.

Menţionează, în acest sens, faptul că, din articolele intitulate Moţii din Câmpia Careiului au cucerit publicul de pe litoral, şezătoarea tradiţională românească din Câmpia Careului a fermecat publicul din Mangalia, Şezătoarea moţească ajunge la festival datorită sponsorilor generoşi reiese faptul că locuitorii oraşului Carei au ajuns cu şezătoarea tradiţională românească la festivalul de folclor de la Mangalia pe banii proprii ai asociaţiei Astra Carei, şi, cu toate că au fost apreciaţi la scenă deschisă de publicul din Mangalia, pe pagina oficială a Primăriei Carei, unde aceşti cetăţeni sunt contribuabili, nu a fost menţionat niciun cuvânt despre acest eveniment cultural.

În orice caz, chiar lăsând la o parte modul în care reclamantul reconvenţional înţelege să îşi desfăşoare atribuţiile de serviciu, la data publicării articolului, a avut la dispoziţie doar contractul din anul 2014 al reclamantului, contract din care rezultă faptul că acesta este remunerat cu un salariu în cuantum de 3000 lei lunar, având, în acelaşi timp, informaţii din care rezultă faptul că acesta desfăşura activităţi pentru Primărie, fiind remunerat pentru acestea, încă din cursul anului 2013. Prin urmare, erau îndreptăţiţi să presupună că remuneraţia acestuia fusese aceeaşi şi anterior. 35 Cu privire la acest aspect, în jurisprudenţa CEDO s-a stabilit, chiar şi în situaţia în care este vorba despre afirmaţii factuale, că adevărul obiectiv al acestora este mai puţin important, elementul determinant trebuind să fie stabilirea bunei sau relei credinţe a autorului (Cumpănă şi Mazăre vs Romania s.a.). Este necesar ca atunci când se face referire la fapte şi persoane determinate, presa să aibă o bază factuală suficientă, or în cazul articolului această bază factuală este evidentă, fiind data de înscrisul la care a făcut referire.

Pentru aceleaşi considerente, apreciază că nici în privinţa celui de-al treilea articol publicat şi criticat de către reclamantul reconvenţional nu au fost depăşite limitele libertăţii de exprimare, astfel cum au fost acestea conturate prin jurisprudenţa CEDO.

Cu privire la comentariile care, însoţesc, pe site-ul publicaţiei, articolele menţionate, acestea aparţin cititorilor care simt nevoia să comenteze cele citite şi să aducă informaţii noi cu privire la aspectele semnalate. Faptul că o bună parte din ele sunt nefavorabile reclamantului nu face decât să întărească presupunerile ziarului, iar în acest context reaminteşte că reclamantul s-a expus singur acestei „doze ridicate de critică” prin atitudinea pe care o are în administrarea paginilor oficiale ale Primăriei, postând scrieri care cuprind numeroase greşeli gramaticale şi de exprimare, făcând o postare selectivă a articolelor informative, omiţând în acest fel să informeze în mod loial cetăţenii unităţii administrativ teritoriale asupra problemelor de interes public care îi priveşte şi pe care au dreptul să le cunoască.

În acest sens, arată şi faptul că, pe toată perioada în care a fost angajat ca şi administrator al paginii oficiale a primăriei, reclamantul reconvenţional nu a făcut nicio singură menţiune cu privire la faptul că UDMR Carei, partid din care acesta face parte, a votat împotriva amplasării bustului Eminescu în localitate, a împărţit în perimetre etnice oraşul şi a îngrădit amplasarea de busturi ale personalităţilor române doar în jurul monumentului român. Or, aceste aspecte au fost de natură a-i atrage dezaprobarea şi criticile careienilor, pe care aceştia le-au exprimat prin comentariile postate pe pagina pârâtei.

Prin urmare, este evident faptul că aceste comentarii au fost generate nu de articolele publicate de pârâtă, ci de comportamentul reclamantului reconvenţional, care, în toată activitatea sa, arată un dispreţ vădit faţă de tot ceea ce înseamnă limba română, cultura noastră şi, prin toate acestea, faţă de locuitorii de etnie română a Municipiului Carei.

Ziarul a ales să ofere acces neîngrădit cititorilor care simt nevoia să se exprime, apreciind că aceasta poate scoate la lumina informaţii valoroase şi opinii neinhibate, ce ajută la consolidarea rolului de „câine de pază” al societăţii şi a menirii de platformă de idei care este un ziar. Nu înseamnă, însă, că nu reacţionează pozitiv la orice semnalare de derapaj verbal sau de abuz, atunci când acestea îi sunt aduse la cunoştinţă sau când au plângeri în acest sens.

Reclamantul reconvenţional nu a cerut, însă, niciodată, redacţiei să cenzureze sau să elimine anumite comentarii, ca fiind neadevărate sau jignitoare, ci, dimpotrivă, a contraatacat, publicând în ziarul pentru care lucrează articole denigrante la adresa persoanelor care au postat comentarii sau care lucrează la publicaţia pârâtei, rezultând, aşadar, faptul că reclamantul reconvenţional nu urmăreşte, prin promovarea cererii reconvenţionale atât repararea imaginii pretins “şifonate”, ci obţinerea unui folos patrimonial, văzând, totodată, în acest demers, o oportunitate pentru a scăpa de un “adversar” incomod atât pentru el, cât şi pentru angajatorul său, respectiv pentru partidul din care aceştia fac parte.

Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere faptul că pentru toate articolele contestate există o bază factuală solidă, că pârâta a acţionat cu bună-credinţă, a făcut demersuri şi a depus toate diligenţele pentru a afla informaţiile necesare, şi că a scris despre chestiuni de larg interes public, iar faptele şi judecăţile de valoare cuprinse în textele jurnalistice contestate de reclamant intră sub protecţia art. 10 din Convenţie, solicită instanţei să reţină că nu îi poate fi imputată săvârşirea vreunei fapte ilicite, neexistând, astfel, vreun temei pentru care să poată fi atrasă răspunderea civilă a societăţii.

În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, solicită respingerea cererii reconvenţionale.

În drept, art.209, rap. la art. 205 C.proc.civ., art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului reconvenţional, şi proba testimonială cu martorii Chiorean Ciprian şi Boldur Viorica.

 

În susţinerea întâmpinării au fost depuse în copie conform cu originalul o serie de înscrisuri, acestea aflându-se la filele nr. 225- 286 de la dosar.

Prin răspunsul la întâmpinare (f.3-7 vol.II), pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Megyeri Tamas-Robert Persoană Fizică Autorizată şi, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii civile formulate ca fiind nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate prin intentarea prezentului proces, având în vedere următoarele motive:

1. Depunerea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale în termenul legal

Prin întâmpinarea formulată de către reclamant, se invocă decăderea din dreptul de a invoca excepţii absolute şi de a propune probe, invocându-se în acest sens depăşirea termenului legal de 25 de zile pentru formularea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale.

Raportat la aceste susţineri, solicită a se avea în vedere faptul că raportat la data comunicării acţiunii civile formulate, în concret la data de 14.09.2015, a formulat şi a înregistrat întâmpinarea şi cererea reconvenţională în data de 09.10.2015, deci cu respectarea termenului legal de 25 de zile, prevăzut de art. 201 şi art. 209 alin. 4 C.proc.civ.

2. Referitor la comentariile jignitoare la adresa sa, solicită a se observa faptul că însuşi reclamantul – pârât reconvenţional menţionează expres că îşi asumă responsabilitatea pentru aceste menţiuni reclamate.

Totodată reclamantul – pârât reconvenţional arată faptul că cele aduse la cunoştinţa publică pe site-ul administrat de către pârâta de ordin II, pot fi şi au mai fost cenzurate, respectiv înlăturate de către aceasta în cazul în care opiniile exprimate contravin termenilor şi condiţiilor de utilizare sau dacă acestea sunt considerate de către pârâta de ordin II dăunătoare sub orice formă propriei imagini, partenerilor sau terţilor, invocând în acest sens art. 40 alin.8 din Constituţie, care prevede că răspunderea civilă delictuală pentru informaţia adusă la cunoştinţa publică revine nu doar autorului, ci şi proprietarului mijlocului de multiplicare.

Faţă de susţinerea reclamantului – pârât reconvenţional, cum că acesta nu a promovat în scrierile sale atitudini orientate împotriva minorităţilor entice, solicită a se avea în vedere comentariul criticat publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în data de 19.06.2015, pe marginea articolului „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 2015″, respectiv menţiunea adresată subsemnatului „gadzso” (expresie folosită de rromi atunci când se adresează maghiarilor şi având înţelesul de ţăran), precum şi cel din data de 30.11.2015, anexat prezentului, în care pârâtul utilizează apelativul „bozgor” la adresa subsemnatului.

3. Referitor la calitatea sa

Referitor la susţinerile reclamantului – pârât reconvenţional, cum că ar avea calitatea de funcţionar public, solicită a se observa faptul că în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, nu are calitatea de funcţionar public, desfăşurându-şi activităţile profesionale şi de serviciu în baza unui contract de prestări servicii în cadrul Primăriei Municipiului Carei, îndeplinind atribuţiile de serviciu prevăzute contractual sau puse în sarcina sa de către primar şi nicidecum prerogative de putere publică.

Astfel, având în vedere faptul că prin art. 6 din Legea nr. 188/1999, personalul contractual din aparatul propriu al autorităţilor publice este exceptat în mod expres de sub regimul general aplicabil funcţionarilor publici, solicită să se constate faptul că, în mod contrar celor susţinute de către reclamantul – pârât reconvenţional, nu are calitatea de funcţionar public.

Mai mult, având în vedere faptul că articolele reclamate prin acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de către reclamant au fost publicate pe blogul personal, în calitate de persoană fizică şi nicidecum în exercitarea sau în legătură cu atribuţiile sale profesionale, fiind semnate ca atare, în calitate de persoană fizică.

Apreciază că între obiectul cererii de chemare în judecată şi activităţile de serviciu nu există nicio legătură.

4. Lipsa oricărei provocări.

Reclamantul – pârât reconvenţional susţine prin întâmpinarea formulată faptul că a formulat comentarii „neacademice, ironice, pamfletare sau ceva mai artistice” la adresa pârâtului, fiind provocat în acest sens. 37 În primul rând, în aprecierea sa aceste comentarii criticate prin cererea reconvenţională se situează cât se poate de departe de domeniul artisticului, acestea având caracter profund jignitor în ceea ce priveşte persoana pârâtului.

În al doilea rând, solicită a se observa faptul că atât articolele cât şi comentariile criticate prin cererea reconvenţională au dată anterioară celor trei articole reclamate prin acţiunea civilă formulată, astfel încât dacă se va reţine vreo provocare în publicarea unor menţiuni „ceva mai artistice”, apreciază că acea provocare provine din partea reclamantului – pârât reconvenţional şi al pârâtei de ordin II.

Totodată, solicită a se observa faptul că reclamantul – pârât reconvenţional recunoaşte cum că, pe fondul acestor presupuse provocări, s-a folosit de unele expresii neacademice care ofensează, şochează sau deranjează, invocând în acest sens practica CEDO şi Codul deontologic al jurnalistului.

În ceea ce priveşte dreptul la liberă exprimare, într-adevăr acesta a fost recunoscut în repetate rânduri inclusiv cu privire la informaţiile care ofensează, şochează sau deranjează, dar numai în scopul consacrării şi asigurării dreptului publicului de a fi informat cu privire la informaţii de interes public şi nicidecum în scopul de a da spaţiu liber jignirilor şi injuriilor izvorâte din antipatii personale prin utilizarea presei scrise sau electronice.

Astfel, este de acord cu reclamantul – pârât reconvenţional în aceea ca numai instanţa de judecată, va putea aprecia asupra gravităţii atingerii aduse prin menţiunile publicate, inclusiv asupra faptului dacă acestea se situează în limitele unei exercitări de bună-credinţă a dreptului la liberă exprimare sau dacă aceste menţiuni exced limitelor rezonabile a exercitării acestui drept fundamental şi sunt de natură a încălca dreptul la imaginea proprie a persoanei.

Mai solicită a se observa faptul că reclamantul – pârât reconvenţional, deşi prin acţiunea civilă formulată reclamă în mod special caracterul jignitor al apelativului care face trimitere la fosta Securitate, apreciind ca acesta reprezintă o injurie suburbană, mizerabilă, josnică şi incalificabilă.

Foloseşte acelaşi apelativ, în mod cu totul netemeinic, nesprijinit de nici o probă sau realitate faptică, la adresa unor terţe persoane, locuitori careieni.

A se vedea în acest sens comentariul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro în data de 15.06.2012 pe marginea articolului „Consilierul primarului Kovacs recidivează”

5. Referitor la daunele morale solicitate

Raportat la cele invocate de către reclamantul – pârât reconvenţional cu privire la daunele morale solicitate, precum şi la caracterul „închipuit” al acestora, apreciază că numai instanţa de judecată este în măsură a se pronunţa cu privire la temeinicia acestora.

Stabilirea pretenţiilor solicitate cu titlu de daune morale denotă întotdeauna o doză de subiectivism, având în vedere faptul că aceste despăgubiri vin să compenseze prejudiciile suferite ca urmare a încălcării unor drepturi nepatrimoniale. Cu toate acestea, nu se poate susţine în mod temeinic că acestea ar fi ,,închipuite”, mai ales în condiţiile în care şi reclamantul – pârât reconvenţional a solicitat, la rândul său, despăgubiri cu acest titlu.

„Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată”. (I.C.C.J., Sect. civilă şi de proprietate intelectuală, Dec. nr. 10211/2009)

„Prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut neeconomic, care definesc personalitatea umană, şi că, deşi acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naştere totuşi dreptului şi obligaţiei de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale”. (I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Dec. nr. 6416/05.10.2007)

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că asupra temeiniciei şi cuantumului daunelor morale solicitate în prezenta cauza se va putea pronunţa doar instanţa de judecată sesizată, ţinând cont de toate circumstanţele prezentei cauze, cum ar fi natura, gravitatea, periodicitatea menţiunilor publicate, gradul de vătămare a imaginii publice a persoanelor reclamante prin publicarea imaginii, menţionarea expresă a numelui acestora etc. 38 Raportat la cele expuse mai sus, solicită respingerea acţiunii civile formulate de către reclamantul – pârât reconvenţional şi admiterea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată.

Anexează prezentei înscrisuri, respectiv comentariul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro de către reclamantul – pârât reconvenţional în data de 30.11.2015, şi comentariul publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro în data de 15.06.2012 pe marginea articolului „Consilierul primarului Kovacs recidivează”.

În cadrul cercetării judecătoreşti efectuată în cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar, proba constând în interogatoriul luat părţilor (f.135-150) şi proba testimonială cu depoziţia martorilor audiaţi (f. 9, 10, 36, 37-38).

Analizând atât excepţia invocată, cât şi fondul acţiunii civile principale, respectiv fondul cererii reconvenţiale, prin prisma motivelor invocate şi a materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Megyeri Tamas Robert Persoană Fizică Autorizată, instanţa va avea în vedere disp. art. 36 Cod de procedură civilă, potrivit cărora: „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”, iar raportând aceste dispoziţiile legale la situaţia dedusă judecăţii, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada că pagina de internet www.anziksz.ro ar fi administrată de către acest pârât, iar articolele incriminate au fost semnate de către pârâtul persoană fizică Megyeri Tamas Robert, răspunderea celor două persoane fiind una distinctă, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1072/31.03.2009 – în sensul că P.F.A. are un statut de entitate juridică şi un patrimoniu distinct de cel al persoanei fizice, astfel încât aceasta răspunde exclusiv pentru faptele ilicite săvârşite în activitatea profesională specifică acestei entităţi juridice, nicidecum pentru presupusele fapte ilicite săvârşite de către persoana fizică, în nume propriu, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată, aceasta urmând a fi admisă în consecinţă.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa va avea în vedere următoare:

I. Starea de fapt rezultată în urma administrării probaţiunii în cauză:

Potrivit înscrisurilor de la dosar, depuse de către reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia Gheorghe (filele nr. 8-13, nr. 114-120) respectiv de către pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert (filele nr. 60-184), reiese că pe pagina de internet www.anziksz.ro administrată de către pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert (aspect necontestat în cauză), cât şi pe pagina de internet www.buletindecarei.ro administrată de către pârâta reconvenţională S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. (aspect necontestat în cauză), au fost postate mai multe articole în cuprinsul cărora s-au făcut diferite afirmaţii defăimătoare, unele chiar cu un posibil caracter penal, pe de-o parte la adresa reclamantului pârât-reconvenţional pe pagina de internet administrată de către pârâtul reclamant-reconvenţional, iar pe de altă parte la adresa pârâtului reclamant-reconvenţional pe pagina de internet administrată de către pârâta reconvenţională.

În acest sens instanţa reţine că la data de 31 mai 2015, sub titlul „Nem keltak az avasiak” (Oşenii nu sunt celtici), pe pagina de web „Mit hazudnak mar megint?” a ziarului online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” de pe site-ul www.anziksz.ro, pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert a postat un articol în cuprinsul căruia afirmă că: „Dreapta extremă nu e fericită că Anziksz a văzut lumina tiparului. Unchiaşul din Bucureşti (…) demagogul lunatic (…) unchiaşul securist scrie comentarii peste tot (…) aşa funcţionează dreapta extremă, înşeală sau preamăreşte (…)”, la data de 27.06.2015, sub titlul „Bolond lyukbol bolond szel fuj” (Unde nu-i cap, vai de picioare), pe aceeaşi pagină de web „Mit hazudnak mar megint?” a ziarului online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” de pe site-ul www.anziksz.ro, pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert a postat de asemenea un articol în cuprinsul căruia afirmă că: „(…) Iar domnul în vârstă din Bucureşti, cavalerul ales al înjurăturilor şi a acrobaţiilor logice (…) Bineînţeles, în comentariile sale de acu’ câteva momente, ne informează despre cunoştinţele sale privind limba engleză americănească, şi mulţumeşte familiei celebre (tot nu pot să mă reţin, aţi auzit ultimul: lufimarsos [marş-baloane]:D care cu repetate ocazii, a consacrat timp pentru o conversaţie cu el. Un semn de desconsiderare şi tăcerea sunt adecvate în 39 acest caz. Poate se iau la ceartă cu demagogul şi în final o şterge din realitatea virtuală din Carei. Ce bine ar fi! (Ar fi bine să meditaţi un pic, acolo, pe malul Dâmboviţei, dacă merită ca ăştia să vă întărâte împotriva jumătăţii oraşului, pe de altă parte nici nu vă iau în seamă… Poate e mai bine dacă nici nu răspundeţi, unde nu-i cap, vai de picioare.”, iar la data de 23.07.2015, pe acelaşi domeniu de internet, pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert a postat în finalul articolului intitulat „Jo Tanacsok a Karolyi Hamis Szo Szerkesztojenek”: „Aveţi un comentator care comentează frecvent, îmi trimite mereu stupizenii. Rog să-l anunţaţi că nu este decent, să nu se obosească cu astfel de lucruri. Vă mulţumesc anticipat”.

De menţionat că, răspunzând la interogatoriu, pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert a admis că s-a referit în mod direct la reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, chiar dacă în cuprinsul acestor articole nu i-a menţionat în mod expres numele.

De asemenea, instanţa reţine că la data de 26.02.2015, sub titlul „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a Primăriei Carei” a fost postat un articol pe site-ul www.buletindecarei.ro, administrat de pârâta reconvenţională S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., în cuprinsul căruia, se insinuează ideea că pârâtul-reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert şi-ar desfăşura activităţile sale profesionale în cadrul Primăriei mun. Carei în mod nelegal, totodată în cuprinsul acestui articol menţionându-se „(…) Exprimarea greoaie în limba română a ziaristului Megyeri are corespondent şi în gândirea acestuia, setată doar pe denigrarea persoanelor incomode şefului său, de la care mai are de recuperat sume generoase. Că doar la 31 decembrie 2014, figura cu 6 mii lei de recuperat de la Primărie.(…)”. Într-un alt articol, publicat pe acelaşi site la data de 14 august 2015 şi intitulat „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar”, se afirmă în cuprinsul acestuia, cu referire directă la persoana pârâtului-reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, că: „băiatul plătit de primarul Kovacs din bani publici nu are reţineri în a confunda instituţia Primăriei Carei cu locuinţa sa personală”, „postează scrieri mincinoase în timpul programului”, ,,personaj incapabil de a promova un examen la primărie, este corigent şi la capitolul cunoaşterii codului vestimentar”. De asemenea, prin articolul publicat pe acelaşi site la data de 25.08.2015 şi intitulat „Primăria Carei plăteşte din banii careienilor articole mincinoase scrise de consilierul primarului. Plăţi de 3.000 lei lunar”, se relatează că: „(…) consilier din Căpleni al primarului Kovacs, ERA plătit din banii careienilor cu suma de 3.000 lei lunar, conform contractului încheiat de acesta ca PFA cu Organizaţia Guvernamentală Primăria Carei. Consilierul personal al primarului Kovacs, are încă din data de 30 aprilie 2013 un contract de prestări servicii cu Primăria Carei prelungit la data de 29 aprilie 2014 prin Act Adiţional. Daca contractul de prestări servicii este semnat doar de primarul Kovacs, actul adiţional are şi semnăturile contabilului şef şi a consilierului juridic. Cu alte cuvinte minciuna proliferată şi trâmbiţată de consilierul primarului Kovacs pe blogul său personal, nu are acoperire, documentele oficiale din primăria Carei dovedind realitatea! Ce e mai trist, este că un primar al municipiului Carei, al doilea ca mărime şi importanţă din judeţ, si-a ales ca şi consilier personal o persoană imberbă, care nu face diferenţa între o activitate culturală de talia celei organizate de Direcţia de Cultură din cadrul Primăriei Carei şi una de genul celor specifice unui ştrand de agrement. Ţinuta sa vestimentară este una potrivită unei deplasări la ştrand şi nicidecum unei seri de poezie unde au fost prezenţi cei mai de seamă reprezentaţi ai mediului literar local. Din cei 3.000 lei încasaţi lunar de la Primăria Carei timp de ani de zile, cred că se poate achiziţiona o ţinută potrivită unor astfel de evenimente la care doreşte să ia parte acest consilier… mai tânăr. Îi sugerăm să nu intoxice careienii cu minciuni care pot fi oricând dovedite dacă nu vrea să se facă de râs mai mult decât a făcut-o până acum. De altfel, nici măcar cititorii săi nu apreciază astfel de articole.(…)”

În data de 29.11.2013, într-un comentariu postat la articolul intitulat „Simulare de seism la Carei”, publicat în data de 24.11.2013 pe site-ul www.buletindecarei.ro, reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe aminteşte de întâlnirea sa personală cu pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert menţionând că: „(…) mâna neîntinsă de Magyari, m-a făcut să mă gândesc doar la faptul că acum, în aceşti ani, în Carei există inevitabil o bună doză de ură, neascunsă, faţă de alte etnii. Aşa ceva nu se întâmpla de loc pe vremea mea. Asta doar fiindcă în zilele de azi, mulţi nu vor să priceapă neam, că la Carei nu va mai fi niciodată o revizuire a tratatului de la Trianon (…)”, urmând ca în data de 30.11.2013, cu ocazia publicării unui nou 40 comentariu sub acelaşi articol să îl caracterizeze ca şi „un puţoi necopt la minte, care mai are nevoie de foarte multă şcoală, atât ziaristică, cât şi de aşa numita şcoală a vieţii, chiar dacă o frecventează la Căpleni-city”.

În data de 01.12.2013 reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, referindu-se la pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, face remarca: „Asta se cheamă tiszta pofatansag” (neobrăzare curată), în comentariul lăsat sub articolul intitulat „Primăria Carei nu are steaguri tricolore de Ziua Naţională”, publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro, în aceeaşi dată.

În data de 31.05.2015 – data apariţiei publicaţiei intitulate „Nem keltak az avasiak” pe site-ul „Anziksz”, reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe a ales să uzeze dreptul său la replică prin postarea pe marginea articolului intitulat „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficiala a primăriei Carei”, publicat în data de 26.02.2015 în ziarul online „Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, folosind următoarele expresii cu privire la persoana pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert: „rahat cu ochi şi cu ochelari semidoct”, „puşti necopt la minte, care nici mucii nu ştie să şi-i şteargă singur ca lumea”, „este un tip total lipsit de caracter şi de cei 7 ani de acasă”, „o sulă înaltă dar bleagă, nu dai nici doi bani pe el”, „nesimţit împuţit iredentist şovin”, „pupincurist”, „îl mai bag şi direct şi de-a dreptul în izda mă-sii”.

În data de 28.06.2015, referitor la publicaţia intitulată „Bolond lyukboi bolond szel fuj”, reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe postează un comentariu la articolul intitulat „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vara 2015”, publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro în data de 19.06.2015, exprimându-se cu privire la persoana pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert: „expeditorul nu este în stare să scrie un text mai lung”, „complexat”, „cu caş încă la gură”, „lipsa celor 7 ani de acasă”, „parasztsag a la Kaplony, de nesimţire, de neobrăzare crasă”, „gadzso (expresie folosită de rromi atunci când se adresează maghiarilor şi având înţelesul de ţăran”, „necopt la minte”, pentru ca la data de 01.07.2015, pe marginea aceluiaşi articol, să continue în aceeaşi manieră: „rahatul cu perje lipsit atât de şcoală cât şi de valoare, barză foarte înaltă şi chioară cu ochelari puşi pe ochi”, „puştiul necopt la minte, maganemberul pripăşit prin Kaplony, gadzso”, „chinuit de vise erotice”.

În data de 05.06.2015 reclamantul pârât-reconvenţional menţionează numele pârâtului reclamant-reconvenţional într-un comentariu postat aferent articolului intitulat „Premieră la Carei: Pentru prima dată după 2008, Primăria face public raportul Curţii de Conturi. Peste 550 mii lei imputaţi” publicat pe site-ul www.buletindecarei.ro , arătând că acesta: „n-are de fel timp să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pentru care se pare ca a fost angajat şi pentru care este se pare plătit din banii contribuabililor careieni, el are timp, în timpul serviciului şi ca „maganember”, doar să-mi aducă injurii gratuite mie, unui contribuabil careian oarecare pe jegul de „vlog” online pe care-l păstoreşte”.

În data de 02.07.2015, în cuprinsul comentariului lăsat pe marginea articolului intitulat „Bani publici pentru denigrarea adversarilor politici. Naşul-primar şi-a angajat finul ca administrator pagina Facebook Primăria Carei”, publicat în data de 01.07.2015 pe www.buletindecarei.ro, arată că: „(…) Băieţii veseli, unşi cu toate alifiile escrocilor versaţi în găinării dintre cele mai ieftine şi fumate de foarte multă vreme de alţi hoţi ordinari care înfundă puşcăriile, au găsit imediat soluţia. L-au pus doar “de faţadă” pe individul numit P.F.A. Szasz E. Lorand să semneze contractul de prestări servicii nr. 6777/2015 iar banii sifonaţi de la Primăria Carei, bani publici, bani colectaţi din impozitele şi taxele contribuabililor, adică inclusiv de la mine, în sumă totală de 15.600 lei vor fi împărţiţi (nu-mi fac absolut nici o grijă cum, fiindcă ştiu ei foarte bine să facă asta) între cei trei escroci ordinari numiţi Eugen Kovács Jenő, Megyeri Tamás Róbert şi Szasz E. Lorand.”. În data de 03.07.2015 publică alt comentariu în care îl aminteşte pe pârât ca fiind „mâzgălitorul de cărţi poştale ilustrate”, iar în data de 07.07.2015, sub acelaşi articol din ziarul online „Buletin de Carei” postează întrebarea retorică: „Se doarme bine în cizme la Căpleni, domnule funcţionar public, (…) maganember ur Megyeri Tamas Robert?”.

În data de 20.07.2015, pe marginea articolului publicat în ziarul online ,,Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro la data de 14.07.2015, intitulat „Bustul Regelui Ferdinand al României, amplasat ilegal îşi aşteaptă locul de merit” reclamantul – pârât reconvenţional postează: 41 „Deşi pentru tema „şovini notorii”, mult mai potriviţi ar fi de discutat despre careienii: (…) Megyeri Tamas Robert, (…)”.

În data de 22.07.2015, pe marginea articolului publicat în ziarul online „.Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, din data de 22.07.2015, intitulat „Canicula face victime la Carei. Prima victimă – punctul de Prim-ajutor”, reclamantul pârât-reconvenţional menţionează că: „În consecinţă, cei trei escroci (ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaş, şarlatan. – Din fr. escroc. Sursa: DEX 2009) Megyeri, (…) s-au sfătuit şi au pus astfel ţara la cale: (…) a devenit de faţadă titular de contract (dar habar n-are de facebook sau de pagini web), Megyeri face pe blat postările pe facebook iar banii sifonaţi astfel de la Primăria Mun. Carei se împart (numai ei ştiu cum) între cei trei escroci. Simplu ca bună ziua şi extrem de eficient, cu aparenţă de legalitate. Doar că escrocheria asta “în troică”, este fumată deja de mult, în ziua de azi o folosesc numai ageamii.”.

În data de 14.08.2015, reclamantul pârât-reconvenţional a postat două comentarii pe marginea articolului intitulat „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” apărut în ziarul online „Buletin de Carei” de pe site-ul www.buletindecarei.ro, în care, referindu-se la pârâtul reclamant-reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, face următoarele remarci: „ce pretenţii vestimentare puteţi să aveţi de la un căplenar, decât să-şi arate ouăle prin nişte chilotaşi albaştri?”, „(…) pagina de facebook a primăriei Carei a fost/este administrată de M.T.R. şi în nici un caz de finul primarului, adică Szasz E. Lorand, acesta având doar rolul de „paravan” pentru încasarea lunară a sumei de 1.300 lei, bani care au fost apoi, mai mult decât probabil, împărţiţi frăţeşte între cei trei escroci mincinoşi escroci mincinoşi [ESCROC, -OACA, escroci -oace, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine, pungaş, şarlatan - Din fr. Escroc. Sursa: DEX 2009)] adică între Sz.L, E.K.J. şi M.T.R”.

II. Principii şi reglementări legale aplicabile pricinii de faţă. Corelaţii cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În speţă, fundamentul pretenţiilor atât în privinţa acţiunii civile, cât şi în privinţa cererii reconvenţionale, îl constituie răspunderea civilă delictuală, impunându-se o analiză a speţei prin raportare la disp. art. 1349 alin. (1) şi (2) Cod civil: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”, coroborat cu art. 1357 Cod civil, care prevede că: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. Din prevederile legale menţionate mai sus, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între faptă ilicită şi prejudiciu; vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În prezent, faţă de prevederile exprese cuprinse în art. 252 – 253 Cod civil şi faţă de practica unanimă în materie, pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală, inclusiv prin acordarea unor despăgubiri morale. Aceste drepturi sunt supuse astfel ocrotirii pe calea răspunderii civile delictuale, atât sub aspectul său preventiv-educativ, cât şi sub aspectul punitiv, sancţionator. De asemenea, potrivit art. 70, 71, 72 şi 73 Cod civil, orice persoană are dreptul la liberă exprimare, la respectarea vieţii sale private, a demnităţii sale şi la dreptul la propria imagine.

Cadrul legal în care urmează a fi analizată situaţia de fapt reţinută în cauză, se completează atât cu disp. art. 30 din Constituţia României, cât şi cu disp. art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la libertatea de exprimare, drept care însă nu este unul absolut, ci supus limitelor de exercitare potrivit paragrafului 2 al aceluiaşi articol, respectiv în măsura în care folosirea libertăţii de exprimare lezează, încalcă drepturile altor persoane, respectiv demnitatea, onoarea, dreptul la viaţă privată, care include şi protecţia reputaţiei, ocrotite în egală măsură de legiuitor. 42 Art. 30 alin. (1) din Constituţia României stipulează că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, iar la alin. (6) al aceluiaşi articol se menţionează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, pentru ca la alin. (8) din acelaşi articol să se prevadă că răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii.

De asemenea, în cadrul Naţiunilor Unite, Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice (19 decembrie 1966) este un instrument legal limitativ privind protecţia drepturilor omului. Articolul 19 al Pactului stipulează că: „1. Fiecare are dreptul de a avea opinii fără nicio intervenţie. 2. Fiecare are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include libertatea de a căuta, primi sau distribui informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, atât oral, cât şi în scris sau la tipar, în formă de artă, sau prin alt mijloc la alegerea sa.”.

În paralel cu art. 10 al Convenţiei Europene, libertatea garantată de art. 19 al Pactului ONU nu este absolută. Articolul 19 par. 3 lit. „a” prevede că: exercitarea drepturilor prevăzute în par. 2 al prezentului articol comportă anumite datorii şi responsabilităţi. Din acest motiv poate fi supusă anumitor restricţii care să fie în conformitate cu legea şi cu necesităţile, pentru respectarea drepturilor şi a reputaţiei altor persoane.

Din jurisprudenţa Curţii EDO, aşa cum rezultă din Hotărârea Boldea împotriva României (15 februarie 2007), rezultă că: „Libertatea de expresie constituie unul din temeiurile esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului”. Aceasta este valabilă nu numai pentru informaţiile sau ideile strânse cu bunăvoinţă sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru cele care rănesc, şochează sau preocupă, în conformitate cu noţiunea de pluralism, toleranţă şi deschidere, dar în limitele circumscrise de art. 10 alin. 2 din CEDO.

În ceea ce priveşte dreptul la viaţa privată, Curtea EDO a decis, în jurisprudenţa sa constantă, că noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, cum ar fi numele său, personalitatea, integritatea sa fizică şi morală; garanţia oferită de art. 8 din Convenţie fiind destinată, în principal, să asigure dezvoltarea, fără ingerinţe exterioare, a personalităţii fiecărui individ în relaţiile cu semenii. Aşadar, există o zonă de interacţiune între individ şi terţi care, chiar şi într-un context public, aparţine „vieţii private” (a se vedea Von Hannover împotriva Germaniei, paragraful 50).

Libertatea de exprimare, astfel cum este văzută şi de Curtea EDO în cauza Lingens c. Austriei, este una dintre valorile esenţiale într-o societate democratică, impusă de pluralismul politic, iar pe lângă informaţiile neutre, inofensive, trebuie acceptate şi cele ce acuză, şochează sau neliniştesc. Este, însă, dificil de găsit echilibrul ce trebuie să existe între exerciţiul dreptului la liberă exprimare şi protecţia drepturilor individuale, precum dreptul la demnitate sau la viaţă privată.

Protecţia reputaţiei unei persoane este prevăzută în art. 10 paragraful 2 din Convenţie, ca temei pentru restrângerea libertăţii de exprimare. Imaginea persoanei ţine de sfera vieţii private, iar statele semnatare, în baza obligaţiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane, „o speranţă legitimă în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea vieţii sale private” împotriva practicilor presei de senzaţie (CEDO, cauza von Hannover c. Germaniei, hotărârea din 24 iunie 2004, par. 68).

Astfel, trebuie păstrat un just echilibru între, pe de o parte, protecţia libertăţii de exprimare, consacrată de art. 10 şi, pe de altă parte, dreptul la reputaţie al persoanelor în cauză, care, de asemenea, este protejat de art. 8 din Convenţie ca element al vieţii private.

Trebuie să se ţină cont, totodată, de un element important, respectiv că: rolul indispensabil de „câine de pază” revine presei într-o societate democratică (Goodwin împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 27 mai 1996, paragraful 39, şi Bladet Tromso şi Stensaas împotriva Norvegiei (Cererea nr. 21.980/93, paragraful 59). Presa nu trebuie să depăşească anumite limite, ţinând în special de protecţia reputaţiei şi drepturilor celuilalt. Totuşi îi revine sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei asupra unor chestiuni politice, precum şi asupra altor subiecte de interes general (a se vedea, printre multe altele, De Haes şi 43 Gijsels împotriva Belgiei, Hotărârea din 24 februarie 1997, paragraful 37; Thoma împotriva Luxemburgului, Cererea nr. 38.432/97, paragraful 45, şi Colombani şi alţii împotriva Franţei, Cererea nr. 51.279/99, paragraful 55).

De asemenea, trebuie amintită jurisprudenţa constantă a Curţii, conform căreia, pentru aprecierea existenţei unei „necesităţi sociale imperioase” care să justifice existenţa unei ingerinţe în exercitarea libertăţii de exprimare, este necesar să se facă distincţia clară între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, cele din urmă nu pot fi supuse unei probări a exactităţii lor [a se vedea, de exemplu, hotărârile De Haes şi Gijsels împotriva Belgiei, paragraful 42, şi Harlanova împotriva Letoniei, Cererea nr. 57.313/00 (dec.) din 3 aprilie 2003].

Hotărârile Curţii de la Strasbourg indică principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe, elementul determinant trebuind să fie buna-credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia părţii vătămate. Totuşi, dacă în virtutea rolului sau presa are datoria să alerteze publicul atunci când are informaţii despre fapte ilegale, faptul de a pune în cauză în mod direct persoane determinate, indicând numele şi funcţia acestora, implică pentru jurnalişti obligaţia de a furniza o bază factuală suficientă. Curtea Europeană a afirmat în repetate rânduri (de ex. Cauza Nilsen şi Johnsen c. Norvegiei) ca afirmaţii referitoare la fapte determinate, care deci sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină şi care nu sunt susţinute de chiar afirmaţiile părţii vătămate, nu se bucură de protecţia art. 10.

Bineînţeles că, atunci când este vorba de afirmaţii privind comportamentul unui terţ, în unele cazuri poate fi dificil să se facă distincţia dintre acuzaţii de fapt şi judecăţi de valoare. Nu este mai puţin adevărat că şi o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt (Jerusalem împotriva Austriei, Cererea nr. 26.958/95, paragraful 43).

În cauză, instanţa constată că atât reclamantului pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, cât şi pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, le-au fost încălcate drepturile subiective nepatrimoniale privind imaginea, demnitatea şi reputaţia de care se bucură, prin acuzaţii nedovedite cu caracter penal şi declaraţii denigratoare şi defăimătoare.

Din ansamblul articolelor postate pe site-urile administrate de către pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, respectiv de către pârâta reconvenţională S.C. Diverti Media S.R.L. şi expuse în cele ce preced, instanţa concluzionează că acestea au fost de natură să contureze în opinia publicului cititor o percepţie negativă asupra reputaţiei părţilor implicate.

Astfel, în privinţa celor trei articole postate de reclamantul reconvenţional Megyeri Tamas Robert pe site-ul http://www.anziksz.ro a articolelor postate în data de 31 mai 2015, în data de 27 iunie 2015 şi în data de 23 iulie 2015 cu titlurile „Nem keltak az avasiak”, „Bolond lyukbol bolond szel fuj” şi „Jo Tanacsok a Karolyi Hamis Szo Szerkesztojenek”, pe pagina de web „Mit hazudnak mar megint?” a ziarului online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” şi care îl vizează pe reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, instanţa constată că în primul articol, autorul induce opiniei publice ideea apartenenţei reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe la extrema dreaptă, acesta fiind numit şi „bătrân securist”, iar prin cel de-al doilea articol recurge la jignirea acestuia, atât prin adoptarea unei maniere maliţioase în redactarea articolului, cât şi prin asocierea persoanei reclamantului aferent sintagmei proverbiale „unde nu-i cap, vai de picioare”. Chiar dacă în privinţa celui de-al doilea articol, exprimarea poate fi asimilată unei judecăţi de valoare, în limita libertăţii de exprimare, instanţa va avea în vedere atitudinea reclamantului reconvenţional Megyeri Tamas Robert, care, prin întâmpinare, s-a declarat de acord cu repararea în natură a prejudiciului cauzat reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe prin articolele publicate, implicând astfel o oarecare recunoaştere a atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale ale acestuia din urmă. În consecinţă, prin aceste articole s-a depăşit limita dreptului la liberă exprimare, situaţie care însă nu se regăseşte şi în privinţa celui de-al treilea articol („Jo Tanacsok a Karolyi Hamis Szo Szerkesztojenek”), în privinţa căruia nu numai că reclamantul pârât reconvenţional nu a indicat în mod concret în ce a constat lezarea, dar instanţa nici nu a identificat vreo încălcare.

În privinţa celor trei articole postate de pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L. pe site-ul http://www.buletindecarei.ro în data 26.02.2015 cu titlul „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, în data de 14.08.2015 cu titlul „Cod 44 portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” şi în data de 25.08.2015 cu titlul „Primăria Carei plăteşte din banii careienilor articole mincinoase scrise de consilierul primarului. Plăţi de 3.000 lei lunar” şi care îl vizează pe pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, instanţa de asemenea apreciază că de asemenea că s-a depăşit limita dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte prin jignirea pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert căruia i se atribuie o deficienţă mintală, folosindu-se expresia „gândire greoaie”, iar pe de altă parte prin insinuarea că acesta ar fi subiectul unor infracţiuni de corupţie şi abuz în serviciu.

Prin urmare, nu a existat un echilibru între dreptul la informare şi libertatea de expresie, garantate de art. 10 din Convenţie şi dreptul la reputaţie, garantat de art. 8 din Convenţie, motiv pentru care părţile, prin publicarea articolelor, s-au situat în afara limitelor protecţiei oferite de art. 10 în discuţie.

Rezultă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale răspunderii civile delictuale, dovedindu-se, pe lângă fapta culpabilă, prejudiciul de imagine suferit de părţi, constând în afectarea imaginii publice, a onoarei şi a reputaţiei acestora, precum şi raportul de cauzalitate dintre acestea.

În ce priveşte caracterul defăimător al articolelor publicate pe cele două site-uri în cauză, instanţa constată că în speţă nu s-a făcut dovada eventualei veridicităţi a faptelor imputate reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, respectiv pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, reţinând în acest sens că informaţiile prezentate prin articolele incriminate prezintă caracterul unor informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei verităţii (despre reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe s-a insinuat că ar face parte din extrema dreaptă, fiind numit „bătrân securist”, iar despre pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert s-a insinuat că ar fi subiectul unor infracţiuni penale) iar nu judecăţi de valoare, în sensul exprimării opiniei unei persoane asupra calităţilor profesionale, morale şi personale ale altuia – conform distincţiilor realizate în jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 29 martie 2005 în cauza Sokolowski împotriva Poloniei, pronunţată în dosar nr. 75955/01).

Referitor la comentariile pe care reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe le-a făcut cu privire la persoana pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, postate pe site-ul http://www.buletindecarei.ro administrat de pârâtul reconvenţional societatea Diverti Media S.R.L., cu excepţia celor din data 05.06.2015, 03.07.2015 şi 07.07.2015, acestea sunt jignitoare şi insultătoare, întrucât atributele folosite nu reprezintă calificări sau judecăţi de valoare, admisibile în cadrul unei dispute publice, ci preponderent expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea şi negativă. Folosirea unor asemenea cuvinte pentru a caracteriza o anumită persoană sau activitatea ei depăşeşte, prin natura lor, limitele unei polemici publice, justificate de scopul – eventual legitim – al unei dezbateri legate de un anumit subiect, chiar interesant pentru publicul larg. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputaţia, onoarea, imaginea publică şi demnitatea persoanei vizate, fără să aducă publicului căruia i se comunicau, prin ele însele, vreo informaţie sau comunicare necesară şi utilă cu privire la subiectul discutat, fiind făcute cu scopul unic de a-l umili pe pârâtul reclamant-reconvenţional. Nu se redau prin aceşti termeni, opinii sau aprecieri relevante în contextul subiectului abordat, ci doar se aduc insulte, injurii. Desigur, în dezbaterea unui subiect, pot fi făcute şi aprecieri de natură negativă, însă acestea trebuie să aibă totuşi consistenţa unor judecăţi de valoare, chiar şi subiective, în vreme ce folosirea unui limbaj injurios, insultător, nu reprezintă o asemenea judecată de valoare şi nu are nicio justificare în economia discursului, constituindu-se exclusiv într-un comportament abuziv, denigrator. De aceea, aceste afirmaţii depăşesc limitele exerciţiului firesc al dreptului de liberă exprimare, consacrat ca drept fundamental, reprezentând un exerciţiu abuziv, ilicit.

Referitor la condiţia legală de admisibilitate a răspunderii civile delictuale vizând vinovăţia pârâtului reconvenţional societatea Diverti Media S.R.L., în calitate de administrator al site-ului www.buletindecarei.ro pe care reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe a postat comentariile denigratoare la persoana pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, instanţa reţine că, aşa cum s-a stabilit recent şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Delfi AS împotriva Estoniei – Hotărârea din data de 10 octombrie 2013, dosar nr. 45 64569/09), dar şi în jurisprudenţa de dată mai veche a instanţei europene (cauza Őztűrk împotriva Turciei, Hotărârea Marii Camere [GC] din anul 1999 pronunţată în dosar nr. 22.479/1993, în mod deosebit paragraful nr. 83), responsabilitatea pentru publicarea unor afirmaţii defăimătoare la adresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoştinţă publică a acestor informaţii.

Or, potrivit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 al legii fundamentale, „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, iar „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile” (reglementare cuprinsă ulterior şi în art. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare).

În acelaşi sens, disp. art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţia României prevăd că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” şi „sunt interzise de lege … îndemnul la … ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, … precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

În ce priveşte vinovăţia (condiţie legală pentru angajarea răspunderii civile delictuale) pârâtului reconvenţional, ca persoană care s-a mărginit doar la a aduce la cunoştinţa publicului anumite opinii exprimate de către cititori ai paginii de internet pe care acesta o administrează, instanţa porneşte de la premisa că atât Constituţia României, cât şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, au statuat că libertatea de exprimare nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limite care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

Astfel, prevederile art. 30 alin. 8 din Constituţia României dispun în mod neechivoc că „răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare (s.n.), al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii” (adică, în condiţiile dreptului comun, în speţă disp. art. 1349 şi urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare).

În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că art. 10 alin. 2 din Convenţie presupune îndatoriri şi responsabilităţi, aplicabile deopotrivă jurnaliştilor, persoanelor care au posibilitatea si aduc la cunoştinţa opiniei publice in mod real, efectiv, informaţii referitoare la diferite persoane, chiar şi atunci când este vorba de chestiuni de un interes general semnificativ. Aceste îndatoriri şi responsabilităţi pot avea o importanţă specială dacă există riscul atingerii reputaţiei unor persoane, punând astfel în pericol drepturile altuia (cauza Tănăsoaica împotriva României, hotărârea din 19 iunie 2012, cauza Tammer împotriva Estoniei, hotărârea din 6 februarie 2001).

De asemenea, Curtea Europeană a constatat că, la rândul lor, şi ziariştii sunt ţinuţi de acelaşi îndatoriri şi responsabilităţi şi atunci când redau conţinutul unor articole apărute în alte publicaţii (cauza Radio France şi alţii împotriva Franţei, hotărârea din 30 martie 2004), sau afirmaţii asumate în mod public de către alte persoane.

Faptul că aceste comentarii reprezintă postările pe site ale unor alte persoane, nu exonerează pârâtul reconvenţional de îndatoririle şi responsabilităţile prevăzute de art. 10 din Convenţie, printre care şi acelea de a respecta dreptul la o bună reputaţie, garantat de art. 8 din Convenţie.

Pentru aceasta, este necesar a se analiza în ce măsură se păstrează echilibrul în protecţia celor două valori garantate de Convenţie, aflate în conflict, Curtea stabilind şase criterii ce vor fi avute în vedere, şi anume: contribuţia la o dezbatere de interes general, gradul de notorietate al persoanei vizate şi obiectul articolului, comportamentul anterior al persoanei vizate, modul prin care a fost obţinută informaţia şi gradul acesteia de veridicitate, forma şi repercusiunile articolului şi sancţiunea aplicată (cauza Axel Springer AG împotriva Germaniei, hotărârea din 7 februarie 2012).

 

Revenind la Hotărârea din data de 10 octombrie 2013 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Delfi AS împotriva Estoniei (anterior evocată), este demn de remarcat că prin aceasta s-a statuat în sensul inexistenţei unei încălcări a articolului 10 (privitor la libertatea de exprimare) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, chiar şi în ipoteza existenţei unei ingerinţe – prevăzute în legea naţională – asupra libertăţii de exprimare aparţinând unei societăţi care este proprietara unui site naţional de internet, specializat în serviciile de ştiri.

În fundamentarea unui atare raţionament, Curtea a precizat că articolul 10 al Convenţiei autorizează ingerinţele în libertatea de exprimare în scopul de a proteja reputaţia terţilor, dacă astfel de ingerinţe păstrează un raport de proporţionalitate analizat din perspectiva circumstanţelor particulare ale cauzei.

Pentru a se pronunţa cu privire la acest aspect, Curtea a analizat patru aspecte relevante cauzei. În primul rând, în ceea ce priveşte contextul mesajelor postate pe internet, Curtea a observat faptul că mesajele în discuţie aveau caracter injurios, ameninţător şi defăimător. Având în vedere modul în care a fost conceput articolul în cauză, astfel cum a fost publicat pe internet, administratorul site-ului ar fi trebuit să se aştepte la postarea unor mesaje insultătoare şi să dea dovadă de vigilenţă pentru a evita posibilitatea de a i se reproşa că prin faptele sale a adus atingere reputaţiei unui terţ. În al doilea rând, Curtea a observat că DELFI AS a luat anumite măsuri pentru a împiedica publicarea mesajelor defăimătoare (pagina web unde a fost publicat articolul avertiza autorii mesajelor că aceştia poartă responsabilitatea mesajelor şi interzicea ameninţările şi insultele; de asemenea, avea instalat un dispozitiv de cenzurare automată a mesajelor care conţineau anumite cuvinte vulgare; în plus, cu un singur click pe o imagine de pe ecran (icon), internauţii puteau semnala administratorilor site-ului mesajele insultătoare în scopul de a fi eliminate). Cu toate acestea, avertismentele respective nu au putut împiedica publicarea unui mare număr de mesaje insultătoare. În acelaşi timp, nici dispozitivul automat care funcţiona pe baza unor cuvinte cheie, nici sistemul de avertizare şi eliminare nu au permis cenzurarea în timp util a mesajelor în discuţie. În al treilea rând, în ceea ce priveşte responsabilitatea individuală a autorilor mesajelor, Curtea a observat că persoana juridică vizată prin articolul şi mesajele în cauză ar fi putut să încerce să îi urmărească în justiţie pe autorii acestora în locul proprietarului de site DELFI AS. În acelaşi timp însă, ar fi fost extrem de dificil să fie identificaţi autorii acestor mesaje, în condiţiile în care postările erau făcute fără să existe obligaţia autorilor de a-şi prezenta identitatea, iar o mare parte dintre mesaje erau anonime. Prin urmare – apreciază Curtea – autorităţile interne estoniene au acţionat într-o manieră realistă reţinând responsabilitatea DELFI AS în privinţa mesajelor respective, dar în acelaşi timp şi într-o manieră rezonabilă, având în vedere că site-ul de ştiri avea un anumit profit comercial de pe urma mesajelor pe care le publica. În al patrulea rând, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată de instanţa naţională, Curtea a constatat că aceasta a avut un nivel relativ redus, dispunându-se obligarea la plata sumei de aproximativ 320 de euro, dar instanţele interne nu au stabilit şi obligaţia de a se institui pe site măsuri de protecţie ale drepturilor terţilor susceptibile de a restrânge libertatea de exprimare.

Aplicând aceste criterii la cauza de faţă, se constată că, deşi termenii de utilizare a site-ului www.buletindecarei.ro avertizează autorii mesajelor că aceştia poartă responsabilitatea mesajelor şi interzice ameninţările şi insultele, având instalat un dispozitiv de cenzurare automată a mesajelor care conţineau anumite cuvinte vulgare, fapt admis inclusiv de către autorul comentariilor în persoana reclamantului pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe care într-o postare declară că anumite comentarii anterioare îi fuseseră cenzurate (f.116 vol.I), pârâta reconvenţională a tolerat cu intenţie şi în mod nejustificat postarea acestor comentarii cu caracter injurios, ameninţător şi defăimător adresate pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, neexistând astfel un echilibru între dreptul la informare şi libertatea de expresie, garantate de art. 10 din Convenţie şi dreptul la reputaţie, garantat de art. 8 din Convenţie, motiv pentru care atât reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe ca autor al comentariilor denigratoare, cât şi pârâtul reconvenţional S.C. Diverti Media S.R.L., care a avut rolul de diseminare a acestora către public, s-au situat în afara limitelor protecţiei oferite de art. 10 în discuţie.

III. Modalităţile concrete de reparare a prejudiciului moral încercat de către părţi.

Un prim aspect reţinut de către instanţă în privinţa manierei concrete de apărare a drepturilor nepatrimoniale deduse judecăţii îl reprezintă incidenţa în cauză a prevederilor art. 253 47 alin. (1) lit. b) prin raportare la dispoziţiile art. 253 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, potrivit cărora „persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei (…) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă”.

În consecinţă, instanţa, consecvent raţionamentului judiciar expus în cele ce preced şi în acord cu prevederile legale evocate, găseşte întemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.anziksz.ro pe care îl administrează a articolelor postate în data de 31 mai 2015 şi în data de 27 iunie 2015 cu titlurile „Nem keltak az avasiak” şi „Bolond lyukbol bolond szel fuj”, pe pagina de web „Mit hazudnak mar megint?” a ziarului online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” şi care îl vizează pe reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, precum şi obligarea pârâtului reconvenţional societatea Diverti Media S.R.L. la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.buletindecarei.ro pe care îl administrează a articolelor postate în ziarul online „Buletin de Carei” în data 26.02.2015 cu titlul „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, în data de 14.08.2015 cu titlul „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” şi în data de 25.08.2015 cu titlul „Primăria Carei plăteşte din banii careienilor articole mincinoase scrise de consilierul primarului. Plăţi de 3.000 lei lunar” şi care îl vizează pe pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, precum şi îndepărtarea comentariilor postate pe acelaşi site de reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe în data de 29.11.2013 şi în data de 30.11.2013 aferent articolului „Simulare de seism la Carei”, în data de 01.12.2013 aferent articolului „Primăria Carei nu are steaguri tricolore de ziua naţională”, în data de 31.05.2015 aferent articolului „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, în data de 28.06.2015 şi în data de 01.07.2015 aferent articolului „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vară 2015”, în data de 02.07.2015 aferent articolului „Bani publici pentru denigrarea adversarilor politici. Naşul-primar şi-a angajat finul ca administrator pagina Facebook Primăria Carei”, în data de 20.07.2015 aferent articolului „Bustul Regelui Ferdinand al României, amplasat ilegal îşi aşteaptă locul de merit”, în data de 22.07.2015 aferent articolului „Canicula face victime la Carei. Prima victimă – punctul de Prim – ajutor” şi în data de 14.08.2015 aferent articolului „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar”.

Referitor la solicitarea părţilor reclamante privind asigurarea publicării, pe cheltuiala fiecăreia dintre ele, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, în diverse publicaţii judeţene, instanţa o apreciază ca fiind disproporţionată, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei.

Astfel, pe de o parte, prin publicarea stării de fapt reţinute în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri în cuprinsul unor cotidiene judeţene, s-ar conferi o amploare crescută şi un impact mediatic ridicat, cu posibile conotaţii (şi chiar consecinţe) negative pentru părţi, constând într-o eventuală exacerbare a stării conflictuale existente între acestea, coroborat cu imperativul legal al respectării unei oarecare proporţionalităţi (conform art. 1385 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare) între vătămarea suferită şi întinderea reparaţiei acesteia.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că, prin publicarea scuzelor publice chiar pe site-urile pe care au fost postate articolele şi comentariile defăimătoare, se asigură reparaţia într-o măsură suficientă a prejudiciului de imagine suferit de părţi, cu un impact mai puternic asupra propriilor utilizatori ai site-ului, decât în situaţia în care ar fi publicată în modalitatea menţionată anterior. O atare soluţie se prezintă a fi în concordanţă şi cu principiul general al reparării în natură a prejudiciului, şi doar cu titlu subsidiar prin modalităţi subsecvente, inclusiv prin plata unor despăgubiri, după cum prevăd disp. art. 1386 din noul Cod civil (aplicabil cauzei, din perspectiva art. 6 din Legea nr. 287/2009 corob. cu art. 13 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, raportat la data săvârşirii faptelor de natură să aducă atingere dreptului la imagine al părţilor, ca atribut inerent al personalităţii acestora).

În ce priveşte reparaţia de ordin patrimonial pretinsă de către părţi, instanţa, având în vedere atât funcţia preventiv-educativă, cât şi punitivă a răspunderii civile delictuale, va da prioritate celei dintâi, apreciind totodată că, simpla constatare a încălcării art. 10 din Convenţie 48 constituie în sine o satisfacţie echitabilă suficientă, prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamanţi putând fi reparat prin simpla constatare a încălcării, urmată de încetarea acesteia, coroborat cu publicarea scuzelor reciproce ale părţilor pe site-urile în discuţie, asigură o reparaţie juridică într-o măsură suficientă.

Prin prisma considerentelor ce preced, instanţa va admite în parte acţiunea reclamantului, în limitele celor dispuse anterior, urmând a compensa cheltuielile de judecată în privinţa reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe şi a pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, iar în baza art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă va obliga pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L. să plătească pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert suma de 500 lei reprezentând parte a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de taxă de timbru şi onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT P.F.A. şi respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, C.N.P. 1471022400123, domiciliat în mun. Bucureşti, Şos. Iancului, nr. 8, bloc 114A, scara A, etaj 6, ap. 27, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT P.F.A., cu sediul în sat Căpleni, comuna Căpleni, nr. 397, judeţ Satu Mare, cu nr. de înmatriculare în Registrul Comerţului F30/878/2012, având C.U.I. 30469913, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, C.N.P. 1471022400123, domiciliat în mun. Bucureşti, Şos. Iancului, nr. 8, bloc 114A, scara A, etaj 6, ap. 27, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT, C.N.P. 1791030054685, domiciliat în sat Căpleni, comuna Căpleni, nr. 397, judeţ Satu Mare.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT, C.N.P. 1791030054685, domiciliat în sat Căpleni, comuna Căpleni, nr. 397, judeţ Satu Mare, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, C.N.P. 1471022400123, domiciliat în mun. Bucureşti, Şos. Iancului, nr. 8, bloc 114A, scara A, etaj 6, ap. 27, Sector 2 şi cu pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L., cu sediul în mun. Carei, str. Ady Endre, nr. 6, judeţ Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J30/1142/2004, având C.U.I. 16871680.

Obligă pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.anziksz.ro a articolelor postate în data de 31 mai 2015 şi în data de 27 iunie 2015 cu titlurile „Nem keltak az avasiak” şi „Bolond lyukbol bolond szel fuj”, pe pagina de web „Mit hazudnak mar megint?” a ziarului online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” şi care îl vizează pe reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe.

Obligă pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L. la îndepărtarea (ştergerea) de pe site-ul http://www.buletindecarei.ro a articolelor postate în ziarul online „Buletin de Carei” în data 26.02.2015 cu titlul „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, în data de 14.08.2015 cu titlul „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar” şi în data de 25.08.2015 cu titlul „Primăria Carei plăteşte din banii careienilor articole mincinoase scrise de consilierul primarului. Plăţi de 3.000 lei lunar” şi care îl vizează pe pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, precum şi îndepărtarea comentariilor postate pe acelaşi site de reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe în data de 29.11.2013 şi în data de 30.11.2013 aferent articolului „Simulare de seism la Carei”, în data de 01.12.2013 aferent articolului „Primăria Carei nu are steaguri tricolore de ziua naţională”, în data de 31.05.2015 aferent articolului „Primăria Carei atacă contribuabilii incomozi pe pagina oficială a primăriei Carei”, în data de 28.06.2015 şi în data de 01.07.2015 aferent articolului „Pană de curent în municipiul Carei. Varianta vară 2015”, în data de 02.07.2015 aferent articolului „Bani publici pentru denigrarea adversarilor politici. Naşul-primar şi-a angajat finul ca administrator pagina Facebook Primăria Carei”, în data de 49 20.07.2015 aferent articolului „Bustul Regelui Ferdinand al României, amplasat ilegal îşi aşteaptă locul de merit”, în data de 22.07.2015 aferent articolului „Canicula face victime la Carei. Prima victimă – punctul de Prim – ajutor” şi în data de 14.08.2015 aferent articolului „Cod portocaliu pe toate fronturile în Republica din Carei. Consilierul sportiv îl surclasează pe primar”.

Obligă pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L. şi reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe să prezinte în mod public scuze pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert pentru articolele şi comentariile reclamate, în ziarul online „Buletin de Carei” de pe site-ul http://www.buletindecarei.ro şi obligă pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert să prezinte în mod public scuze reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe în ziarul online (blog) „Nagykarolyi Anzikasz, Van kepunk is hoza” de pe site-ul http://www.anziksz.ro.

Respinge în rest atât acţiunea civilă principală, cât şi cererea reconvenţională.

Compensează cheltuielile de judecată în privinţa reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe şi a pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert.

Obligă pârâtul reconvenţional societatea DIVERTI MEDIA S.R.L. să plătească pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert suma de 500 lei reprezentând parte a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de taxă de timbru şi onorariu avocat.

Cu drept de a declara apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Carei.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 28 Iunie 2016.

PREŞEDINTE                                                   GREFIER

ADOMNIŢEI COSMIN                                 POPA MARGARETA

 

 

TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/Ap

Şedinţa publică de la 06 Decembrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE Ileana Mihai Coman

Judecător Eugen Roşioru

Grefier Viorica Silaghi

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta SC DIVERTI MEDIA SRL cu sediul în mun.Satu Mare, str. Ady Endre, nr. 6, jud. Satu Mare, împotriva Sentinţei civile nr. 840 din 28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1971/218/2015, în contradictoriu cu intimaţii MĂRIEŞ HORIA-GHEORGHE, domiciliat în Bucureşti, Şoseaua Iancului, nr.8, bl. 114A, sc. A, et. 6, ap. 27, MEGYERI TAMAS ROBERT şi MEGYERI TAMAS ROBERT PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, ambii cu domiciliul procedural ales în Satu Mare, P-ţa Libertăţii, nr. 20, ap. 208, jud. Satu Mare, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

La pronunţare nu au răspuns părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanţei că la data de 02.12.2016, prin serviciul registratură al instanţei apelanta a depus concluzii scrise, Sentinţa civilă nr. 2474/ 06.05.2016 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar 17133/271/2015 şi Decizia civilă nr. 851 din 20 sept.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 17133/55/2015, iar la data de 05.12.2016 intimaţii au depus concluzii scrise..

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în şedinţa publică din data de 23.11.2016, când susţinerile şi concluziile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunţarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 840/28.06.2016, pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1971/218/2015, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză de către pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT – PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată,de către reclamantul MĂRIEŞ HORIA GHEORGHE împotriva acestui pârât.

Prin aceeaşi hotărâre, a fost admisă în parte acţiunea civilă înaintată de reclamantul de mai sus împotriva pârâtului MEGYERI TAMAS ROBERT, precum şi cererea reconvenţională formulată în cauză de către pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT împotriva reclamantului pârât reconvenţional MĂRIEŞ HORIA GHEORGHE şi împotriva pârâtului reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., fiind obligat pârâtul reconvenţional Mărieş Horia Gheorghe la îndepărtarea (ştergerea) de pe site – 2

ul administrat de către acesta din urmă a articolelor de presă în litigiu, articole care îl vizau pe reclamantul Mărieş Horia Gheorghe, fiind totodată obligat pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. la îndepărtarea (ştergerea) de pe site – ul administrat de acest pârât a mai multor articole de presă, identificate conform celor expuse în cuprinsul cererii reconvenţionale şi al dispozitivului sentinţei.

S-a mai dispus, de asemenea, ca pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. şi pârâtul reconvenţional Mărieş Horia Gheorghe să prezinte în mod public scuze pârâtului Megyeri Tamas Robert în publicaţia on-line „Buletin de Carei”, precum şi obligarea acestuia din urmă ca, la rândul său, să prezinte în mod public scuze reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia Gheorghe în publicaţia on-line (blog) „Nagykaroly Anzikasz, Van kepunk is hoza”, respingându-se restul capetelor de cerere în litigiu şi compensându-se cheltuielile de judecată ocazionate părţilor în primă instanţă, fiind totuşi obligat pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. la plata către pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT a sumei de 500 lei, ca plată parţială a cheltuielilor de judecată ocazionate acestuia din urmă în stadiul procesual al judecăţii în fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, ca un prim aspect, de ordin procedural, că, atâta vreme cât în cauză nu a fost probată împrejurarea editării paginii de internet „ www.anziksz.ro ” – în cuprinsul căreia au fost publicate articolele cu caracter denigrator referitoare la reclamantul Mărieş Horia Gheorghe – de către pârâtul MEGYERI TAMAS ROBERT – PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 36 Cod procedură civilă, potrivit cărora „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”, coroborat cu argumentul – confirmat şi printr-o decizie de speţă (Decizia nr. 1072/31.03.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) – că entitatea juridică „persoană fizică autorizată” are un statut propriu şi un patrimoniu distinct de cel al persoanei fizice în cauză, astfel încât şi eventuala angajare a răspunderii civile delictuale a respectivei entităţi operează, la rândul său, în mod distinct faţă de aceea care incumbă persoanei fizice în discuţie, şi prin urmare a găsit întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză a acesteia din urmă (excepţie invocată de către aceasta prin întâmpinare), respingând ca atare demersul judiciar iniţiat de către reclamant împotriva acestui pârât.

Pe fondul pricinii deduse judecăţii, s-a reţinut, sub aspectul stării de fapt rezultate în urma administrării probaţiunii în cauză, că pe pagina de internet „ www.anziksz.ro ”, administrată de către pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, precum şi pe pagina de internet „ www.buletindecarei.ro ”, administrată de către pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., au fost postate mai multe articole de presă, în cuprinsul cărora s-au făcut o serie de afirmaţii defăimătoare, la adresa reclamantului pârât-reconvenţional Mărieş Horia Gheorghe pe pagina de internet administrată de către pârâtul reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, respectiv la adresa acestuia din urmă pe pagina de internet administrată de către pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., fiind prezentate, în cuprinsul considerentelor sentinţei, fiecare dintre articolele de presă incriminate.

Analizând respectivele postări realizate în mediul on-line, prin prisma exigenţelor legale în materie, atât din perspectiva reglementării din dreptul intern, în speţă a dispoziţiilor cuprinse în art. 253, art. 1349 şi urm., art. 1385 şi art. 1386 Cod civil, cât şi din perspectiva jurisprudenţei specifice a Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de fond a constatat că, pe de o parte, în cauză nu s-a probat eventuala veridicitate a faptelor imputate reclamantului pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe, respectiv pârâtului reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert, reţinându-se în acest sens că informaţiile prezentate prin articolele incriminate prezintă caracterul unor informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei verităţii (despre reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe s-a insinuat că ar face parte din extrema dreaptă, fiind numit „bătrân securist”, iar despre pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert s-a insinuat că ar fi subiectul unor 3

infracţiuni sau cel puţin a unor fapte cu caracter penal), iar nu judecăţi de valoare, în sensul exprimării opiniei unei persoane asupra calităţilor profesionale, morale şi personale ale altuia – conform distincţiilor realizate în jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 29 martie 2005, în cauza Sokolowski împotriva Poloniei, pronunţată în dosar nr. 75955/01).

Pe de altă parte, prima instanţă a apreciat că, prin tolerarea cu intenţie şi în mod nejustificat a postării unor comentarii cu caracter injurios, ameninţător şi defăimător adresate pârâtului reclamant-reconvenţional Megyeri Tamas Robert, neexistând astfel un echilibru între dreptul la informare şi libertatea de expresie (garantate de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) şi dreptul la reputaţie (garantat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), rezultă că atât reclamantul pârât-reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe ca autor al comentariilor denigratoare, cât şi pârâtul reconvenţional S.C. Diverti Media S.R.L., care a avut rolul de diseminare a acestora către public, s-au situat în afara limitelor protecţiei oferite de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, anterior evocat.

În acest context, instanţa de fond a admis în parte cererea principală, precum şi cererea reconvenţională, formulate în cauză, în modalitatea expusă în partea introductivă a considerentelor prezentei decizii, considerând – cu referire la modalitatea concretă de reparare a prejudiciului moral încercat de către părţi în urma conduitelor culpabile manifestate de către părţile în proces şi supuse analizei judiciare în faţa primei instanţe – că solicitările părţilor privind asigurarea publicării, pe cheltuiala fiecăreia dintre ele, în diverse publicaţii judeţene, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză se prezintă a fi disproporţionată, raportat la circumstanţele concrete ale speţei, şi totodată că, prin publicarea scuzelor publice chiar pe site-urile pe care au fost postate articolele şi comentariile defăimătoare, se asigură reparaţia într-o măsură suficientă a prejudiciului de imagine suferit de părţi, cu un impact mai puternic asupra propriilor utilizatori ai site-ului, decât în situaţia în care ar fi publicată în modalitatea menţionată anterior.

În acest sens, s-a mai apreciat că o atare soluţie se prezintă a fi în concordanţă şi cu principiul general al reparării în natură a prejudiciului, şi doar cu titlu subsidiar prin modalităţi subsecvente (inclusiv prin plata unor despăgubiri, după cum prevăd dispoziţiile art. 1386 Cod civil), iar în ce priveşte reparaţia de ordin patrimonial solicitată de către părţi că, având în vedere atât funcţia preventiv-educativă, cât şi cea punitivă a răspunderii civile delictuale, prioritară se prezintă a fi cea dintâi, astfel că prin însăşi constatarea pe cale judecătorească a încălcării art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se asigură, în sine, o satisfacţie echitabilă suficientă, prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamanţi fiind astfel susceptibil de a fi reparat în această modalitate, urmată de încetarea acestei încălcări, respingându-se, prin urmare, respectivele pretenţii băneşti solicitate de către părţi.

Împotriva acestei sentinţe a promovat apel în termenul legal doar pârâtul reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a cererii reconvenţionale formulate în cauză de către pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT împotriva pârâtului reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., fără a-şi exprima poziţia procesuală cu privire la eventualele cheltuieli de judecată ocazionate în apel.

În motivarea căii de atac astfel promovate, titularul apelului arată că, în mod eronat instanţa de fond a apreciat că informaţiile prezentate în cuprinsul celor trei articole incriminate prin cererea reconvenţională evocată ar avea caracterul unor informaţii factuale (implicit, de natură şi susceptibile să determine eventuala angajare a răspunderii juridice a autorului acestora).

Se argumentează, în cuprinsul motivelor de apel, punctual (pentru fiecare articol de presă în parte), că informaţiile astfel expuse au, în realitate, caracterul unor judecăţi de valoare, iar nicidecum acela al unor informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei 4 verităţii, învederându-se, totodată, instanţei de control judiciar că nu a fost avut în vedere, cu ocazia judecării pricinii în primă instanţă, întregul context în care au fost redactate articolele de presă în cauză.

În această privinţă, apelantul pârât reconvenţional arată că, în fapt, situaţia existentă în mun. Carei, jud. Satu Mare, este una extrem de tensionată, generată în principal de atitudinea primarului acestei localităţi, care, prin întreaga sa conduită şi susţinut fiind de afinii săi (pe care i-a angajat în cadrul instituţiei Primăria mun. Carei), incită la discriminarea locuitorilor de etnie română ai acestui oraş, adoptând un comportament vădit abuziv şi dezaprobator faţă de tot ce reprezintă cultura poporului român (fila nr. 6 din dosarul de apel), astfel încât, pe acest fond al numeroaselor nereguli în exercitarea funcţiei ocupate de acesta şi al numeroaselor încălcări ale dispoziţiilor legale, semnalate constant în presa locală, tonul în care au fost redactate articolele de presă în litigiu sunt pe deplin justificate – apelantul făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, exemplificând prin hotărârile pronunţate în cauza Fuentes Bobo împotriva Spaniei , cauza Alves da Silva împotriva Spaniei şi cauza Niculescu – Dellakeza împotriva României.

Totodată, în ce priveşte considerentele primei instanţe referitoare la fundamentul răspunderii civile delictuale angajate faţă de apelantul pârât reconvenţional pentru conduita ilicită constând în aceea că, în calitate de administrator al paginii de internet în cuprinsul căreia au fost postate articolele defăimătoare, a permis realizarea acestor postări (cu toate nuanţările realizate în această privinţă în considerentele sentinţei ce face obiectul apelului de faţă), se arată că raţionamentul judiciar la primei instanţe s-a întemeiat în bună măsură, referitor la acest aspect, pe o soluţie jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în speţă pe hotărârea pronunţată în cauza Delfi A.S. împotriva Estoniei, în condiţiile în care aceeaşi instanţă europeană a pronunţat relativ recent o hotărâre (în cauza Magyar Tartlomszolgaltatok Egyesulete şi Index.hu împotriva Ungariei) prin care a revenit parţial asupra jurisprudenţei sale iniţiale, dezvoltând şi nuanţând considerentele sale iniţiale în această materie.

Intimatul – pârât MEGYERI TAMAS ROBERT – PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ şi intimatul pârât-reclamant MEGYERI TAMAS ROBERT, legal citaţi, s-au prezentat în faţa instanţei prin reprezentant convenţional (fila nr. 39) şi au depus întâmpinare (filele nr. 30 -38), prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii apelate ca temeinică şi legală, motivând în fapt că în mod just instanţa de fond a reţinut caracterul de informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei verităţii, în privinţa articolelor de presă în litigiu, subliniind reaua credinţă în redactarea şi publicarea acestora, precum şi absenţa oricărui suport probator în cauză în ce priveşte realitatea afirmaţiilor realizate în privinţa pârâtului reconvenţional în cuprinsul acestor articole.

Totodată, în susţinerea poziţiei sale de respingere a apelului şi de menţinere ca temeinică şi legală a soluţiei instanţei de fond, se argumentează şi prin aceea că, raportat la toate circumstanţele cauzei, repararea prejudiciului încercat de către părţile în litigiu s-a realizat în mod judicios şi proporţional, prin sentinţa apelată, anexându-se în acest sens dovada publicării, atât de către reclamantul pârât reconvenţional MĂRIEŞ HORIA GHEORGHE (filele nr. 44 – 45 din dosarul de apel), cât şi de către pârâtul reclamant reconvenţional MEGYERI TAMAS ROBERT (filele nr. 46 – 47, idem), dovada scuzelor reciproce pe care aceştia le-au publicat în cuprinsul propriilor site – uri pe care au fost postate articolele şi comentariile defăimătoare, conform celor dispuse de către prima instanţă (şi intrate în puterea lucrului judecat, prin neapelare).

Intimatul pârât reclamant MĂRIEŞ HORIA GHEORGHE, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, procesul civil desfăşurându-se în absenţa acestuia, în condiţiile prevăzute de art. 9 alin. 3, partea finală Cod procedură civilă coroborat cu art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă. 5 În urma comunicării întâmpinării depuse în apel de către intimatul – pârât Megyeri Tamas Robert – Persoană Fizică Autorizată şi intimatul pârât-reclamant Megyeri Tamas Robert, apelantul pârât reconvenţional S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare (filele nr. 57 – 59), prin care a învederat că susţine, în continuare, motivele de apel astfel cum au fost acestea detaliate în cuprinsul său şi că, din perspectiva sa, hotărârea ce face obiectul apelului de faţă constituie o gravă şi flagrantă încălcare a dreptului la liberă exprimare garantat presei într-un stat democratic, semnatar al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi în limitele învestirii instanţei de control judiciar, conform regulilor procedurale instituite prin dispoziţiile art. 476 – 478 Cod procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză şi a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază hotărârea primei instanţe ca temeinică şi legală şi găseşte nefondate criticile apelantului pârât reconvenţional, din perspectiva următoarelor considerente:

În ce priveşte motivele de apel structurate pe aprecierea eronată din partea primei instanţe, în sensul că informaţiile prezentate prin articolele incriminate ar prezenta caracterul unor informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei verităţii, iar nu pe acela al unor judecăţi de valoare, tribunalul reţine că în privinţa anumitor expresii şi referiri utilizate în cuprinsul articolelor de presă care fac obiectul analizei judiciare de faţă (precum „gândire greoaie”, „corigent la capitolul vestimentar”, ori utilizarea adjectivului „tânăr” alăturat substantivului „consilier”), astfel cum au fost acestea prezentate şi analizate pe larg în cuprinsul apelului şi, mai ales, al răspunsului la întâmpinare depus de către apelant, argumentele aduse în cuprinsul căii de atac sunt juste, pertinente şi întemeiate, criticile titularului căii de atac prezentându-se a fi în această privinţă, cel puţin la o primă analiză, fondate.

Totuşi, instanţa de apel observă că, aşa cum s-a reţinut de altfel şi în considerentele sentinţei apelate (fila nr. 44, alin. 4, din sentinţă, respectiv fila nr. 123, verso, alin. 4 , vol. III, din dosarul primei instanţe), pe lângă expresiile şi termenii de mai sus, în cuprinsul articolelor de presă în litigiu s-au prezentat şi informaţii prin care s-a insinuat că reclamantul pârât reconvenţional Mărieş Horia-Gheorghe că ar face parte din extrema dreaptă, fiind numit „bătrân securist”, iar despre pârâtul reclamant reconvenţional Megyeri Tamas Robert că ar fi săvârşit anumite infracţiuni sau cel puţin a anumite fapte cu caracter penal (detaliate în cuprinsul motivării sentinţei), acestea fiind, de altfel, tocmai circumstanţele care au determinat silogismul judiciar al primei instanţe, în sensul că, prin conţinutul relevat de articolele de presă în discuţie, coroborat cu nedovedirea în instanţă a acestor afirmaţii, au fost depăşite limitele libertăţii de exprimare, astfel cum sunt acestea garantate într-un stat democratic în general şi în sistemul nostru juridic naţional, în special.

În acest context, instanţa de apel apreciază, în consonanţă cu raţionamentul judiciar al primei instanţe, că informaţiile prezentate în cuprinsul articolelor de presă care fac obiectul analizei judiciare de faţă prezintă caracterul unor informaţii factuale, susceptibile de a face obiectul probei verităţii (veridicitatea acestor informaţii nefiind însă dovedită ulterior, nici în apel şi nici în primă instanţă, de către niciuna dintre părţile din proces), iar nu pe acela al unor judecăţi de valoare, prin se exprimă o simplă opinie în privinţa unei persoane ori a unei stări de fapt.

În consecinţă tribunalul apreciază ca nefondat acest motiv de apel.

Referitor la criticile apelantului structurate pe ignorarea de către prima instanţă a contextului în care au fost publicate articolele în litigiu, tribunalul constată că respectivul context a fost contestat de către partea adversă şi că nu a fost probat în cauză de către apelant, astfel încât acest motiv de apel urmează a fi înlăturat ca atare.

În ce priveşte argumentele invocate în cuprinsul cererii de apel structurate pe greşita aplicare în cauză de către prima instanţă a considerentelor exprimate de către Curtea 6 Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza Delfi A.S. împotriva Estoniei, tribunalul reţine, pe de o parte că, spre deosebire de starea de fapt care a făcut obiectul analizei judiciare cu ocazia pronunţării soluţiei jurisprudenţiale ulterioare evocate de către apelant, în prezenta cauză persoanele fizice care s-au simţit lezate şi s-au adresat instanţei de judecată în vederea reparării prejudiciului astfel încercat nu au calitatea de funcţionar public sau de demnitar public, situaţie în care activitatea acestora s-ar bucura de unde interes crescut şi implicit de aprecieri şi exigenţe critice sporite.

Altfel spus, dacă în situaţia unei persoane care optează pentru ocuparea sau deţinerea unei funcţii ori demnităţi publice, care implică exerciţiul autorităţii statale, aceasta îşi asumă implicit şi un grad crescut de interes şi preocupare din partea societăţii civile, limitele de apreciere în privinţa libertăţii de exprimare fiind astfel mai largi, în schimb, în situaţia persoanelor obişnuite, a unui cetăţean onest a cărui viaţă personală şi activitate particulară (chiar dacă ajunge să exprime, la un moment dat, în spaţiul public, o opinie personală, pe care însă o formulează şi o susţine ca simplu cetăţean, iar nu ca un reprezentant al autorităţilor statului) nu face obiectul unei atare preocupări constante şi continue din partea mass mediei, limitele de apreciere sunt mai rigide şi mai severe, conform aceleiaşi jurisprudenţe a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Din perspectiva acestui raţionament, instanţa de apel apreciază, în disonanţă cu considerentele exprimate de către apelant în susţinerea acestui motiv de apel, că instanţa de fond a apreciat în mod just şi temeinic că în cauza de faţă îşi găsesc incidenţa raţiunile şi raţionamentele avute în vedere cu ocazia pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii din cauza Delfi A.S. împotriva Estoniei, iar din perspectiva argumentaţiei expuse anterior, considerentele cuprinse în hotărârea aceleiaşi instanţe pronunţate în cauza Magyar Tartlomszolgaltatok Egyesulete şi Index.hu împotriva Ungariei îşi găsesc o aplicabilitate limitată în prezenta cauză, insuficientă pentru a determina o altă concluzie decât aceea reţinută de către prima instanţă.

În consecinţă instanţa de apel apreciază că, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, conduita apelantului se prezintă a avea un caracter ilicit, susceptibil de a determina angajarea răspunderii sale civile delictuale pentru permisivitatea demonstrată în privinţa postării articolelor defăimătoare în litigiu, reţinându-se totodată că, în argumentarea soluţiei sale, prima instanţă s-a raportat şi la reaua credinţă şi caracterul tendenţios al acestor postări, reţinută ca atare în considerentele sentinţei, fără ca această reţinere să fie ulterior combătută şi în plan probator în cursul judecării apelului de faţă.

Prin prisma considerentelor ce preced, tribunalul apreciază ca nefondate criticile formulate de apelant, astfel încât va respinge calea de atac exercitată în cauză, obligând totodată apelantul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimaţilor pârâţi Megyeri Tamas Robert – Persoană Fizică Autorizată şi Megyeri Tamas Robert în acest stadiu procesual, în virtutea dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 482 Cod procedură civilă, în limitele dovedirii acestor cheltuieli, prin împuternicirea avocaţială nr. 003650/20.09.2016, factura nr. 167/21.09.2016 şi chitanţa nr. 141/21.09.2016 (filele nr. 39-40 din dosarul de apel), conform dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 427 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. DIVERTI MEDIA S.R.L., cu sediul în mun. Carei, str. Ady Endre nr. 6, jud.Satu Mare, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J30/1142/2004, având C.U.I. 16871680, împotriva Sentinţei civile nr. 840/28.06.2016, pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1971/218/2015, în contradictoriu 7 cu intimatul-reclamant MĂRIEŞ HORIA GHEORGHE, C.N.P. 1471022400123, dom. în mun. Bucureşti, Şoseaua Iancului nr. 8, bloc 114A, sc. A, etaj 6, ap. 27, Sector 2, şi cu intimaţii-pârâţi MEGYERI TAMAS ROBERT, C.N.P. 1791030054685, dom. în com. Căpleni, sat Căpleni nr. 397, jud. Satu Mare, şi MEGYERI TAMAS ROBERT – PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ, cu sediul în com. Căpleni, sat Căpleni nr. 397, jud. Satu Mare, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. F30/878/2012.

Obligă apelanta-pârâtă să plătească intimaţilor-pârâţi Megyeri Tamas Robert şi Megyeri Tamas Robert – Persoana Fizică Autorizată suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică din data de 06 decembrie 2016. Preşedinte,Ileana Mihai Coman Judecător,Eugen Roşioru
Pt.Grefier,Viorica Silaghifiind în concediu legal de odihnă,semnează grefier

După  ce Megyeri Tamas a fost dat în judecată de către  Horia  Mărieş, şi-a adus aminte  că i-am încălcat dreptul la onoare prin trei articole postate cu mult timp în urmă  şi câteva comentarii semnate de H. Mărieş pe Buletin de Carei.

Instanţa a hotărât ca să şterg trei articole , pe care vi le redau mai jos.

Diverti Media  îşi  cere scuze pentru că a găzduit comentariile semnate de Horia Mărieş, Buletin de Carei înţelegând că fiecare are dreptul la opinie , la liberă exprimare  deci nu am îngrădit acest aspect. Ne cerem scuze  onorabilului Megyeri Tamas Robert pentru gravele prejudicii  aduse onoarei sale în faţa colegilor de serviciu , prietenilor, cunoştinţelor, rudelor, colaboratorilor , colegilor de şcoală generală şi liceu , de facultate nu este cazul. Regretăm  că nu am înţeles care este ţinuta vestimentară ce poate fi purtată   la manifestările cultural-literare ce au loc la Castelul Karolyi din Carei .

Acest material este proprietatea Diverti Media SRL Carei şi nu poate fi preluat şi postat online sau publicat decât integral cu acceptul proprietarului.  În caz contrar  se vor  suporta consecinţele legii.

Am fost obligaţi să ştergem următoarele articole.

1.

În data de 4 august 2014, începând cu ora 18.00, sala de expoziții a Castelului Karolyi a găzduit o seară literară, având ca scop promovarea poeziei  careiene prin prezentarea poeților careieni și a unui crâmpei din  opera acestora.  Organizarea a aparţinut  Direcţiei de Cultură Carei.

La data respectivă, actualul consilier din Căpleni  al primarului Kovacs, ERA  plătit din banii  careienilor cu suma de 3.000 lei lunar, conform contractului încheiat de acesta ca PFA cu Organizaţia Guvernamentală  Primăria Carei. Consilierul personal al primarului Kovacs , are înca din data de 30 aprilie 2013, un contract de prestări servicii cu primăria Carei, prelungit la data de 29 aprilie 2014 prin Act Adiţional.  Daca contractul de prestări servicii este semnat doar de primarul Kovacs, actul adiţional are şi semnăturile contabilului şef   şi  a consilierului juridic.

Cu alte cuvinte minciuna  proliferată şi trâmbiţată  de consilierul primarului Kovacs pe blogul său personal, nu are acoperire, documentele oficiale din primăria Carei dovedind  realitatea!

Ce e mai trist , este că un primar al municipiului Carei, al doilea ca mărime şi importanţă din judet, si-a ales ca şi consilier personal o persoană imberbă, care nu face diferenţa intre o activitate culturală de talia celei organizate de Direcţia de Cultură din cadrul Primăriei Carei şi  una de genul  celor specifice unui ştrand de agrement.

Tinuta sa vestimentară  este una potrivită unei deplasări la ştrand şi nicidecum unei seri de poezie unde au fost prezenţi cei mai de seamă reprezentaţi ai mediului literar local.

Din cei 3.000 lei încasaţi lunar de la Primăria Carei timp de ani de zile, cred că se poate achiziţiona o ţinută potrivită unor astfel de evenimente la care doreşte să ia parte acest consilier…    mai tânăr.

Îi sugeram să  nu intoxice careienii cu  minciuni care pot fi oricând dovedite dacă nu vrea să se facă de râs mai mult decât a făcut-o până acum. De altfel, nici măcar cititorii săi nu apreciaza  astfel de articole.

Domnule primar, de ce folosiţi banii noştri , ai careienilor care ne plătim conştiincios taxele şi impozitele la statul român de unde primiţi şi dvs un salariu, ca să jigniţi persoanele care vă deranjează prin opiniile lor expuse în mod cu totul şi cu totul decent?

Din declaraţiile domniei voastre din ultimii ani, observ că  nu puneţi preţ pe pregătirea intelectuală a tinerilor şi preferaţi ca acestia să se orienteze către şcoli profesionale dar măcar la nivel de consilier personal al unui primar de municipiu chiar nu puteţi să găsiţi o persoană cerebrală, echidistantă, care să trateze fără discriminare toţi careienii?

Noi, cei multi care plătim  la timp contribuţiile către stat şi municipalitate nu suntem de acord  să  ne  jigniţi  pentru opiniile noastre, diferite de ale domniei voastre, mai ales că din păcate , nu  faceţi parte din marea masă a careienilor care îşi plătesc obligaţiile către stat!

Nu suntem de acord să ne jigniţi personalităţile noastre din oricare domeniu ar fie ele, prin vocea consilierului dvs. Personal care le tăvăleşte în noroi.

Aţi uitat că indiferent de opiniile dvs personale, trebuie să reprezentaţi toţi locuitorii acestui oraş?  Plătiţi încă un consilier personal care în timpul orelor de program postează pe blogul personal atacuri la adresa adversarilor dvs politici. Primăria Carei plăteşte  un tânăr din Căpleni pentru a ataca liberalii careieni, coşmarul domniei voastre, şi totul pe bani publici?  Nu mai făcea faţă primul consilier absolvent de Stefan Gheorghiu pe care îl plătiţi din 2008 tot din banii noştri fără ca acesta să se prezinte la locul de muncă?

Degeaba incitaţi la ură şi discriminare etnică,  că minciuna are picioare scurte şi iată că tot ies la iveală  încercările de manipulare  plătite din banul public.

Daniela Ciută,

contribuabil onest, neabonat la bani publici

2.

In plin cod portocaliu de caniculă, Primăria sacrifică punctele de prim ajutor dar atacă Buletin de Carei şi colaboratorii sai.

Deşi temperaturile din urbea noastră ating în aceste zile pragul de 38 de grade la umbră, primăria Carei nu a găsit de cuviinţă să organizeze puncte de prim ajutor în oraş, dotate cu echipamente de intervenţie sau măcar pentru a li se oferi cetăţenilor, plătitori de impozite şi taxe, un pahar cu apă pentru o minimă hidratare în caz de nevoie şi o minimă asistenţă medicală. Cu atât mai mult cu cât în aceste zile toride, APASERV   are program de întreruperi de furnizare a apei la robinetele careienilor.

În tot acest timp, cu ce credeţi că se ocupă unul din proaspeţii angajaţi ai Primăriei Carei?  Şi nu ne referim la cei angajaţi prin concurs, adică capabili să promoveze un concurs, ci la cel angajat  ca şi … consilier personal al primarului Kovacs.

Unul din cei doi consilieri personali ai primarului Kovacs  ( nu cel angajat doar pe statul de plată al primăriei fără a  frecventa locul de muncă din primărie), postează în timpul orelor de program, articole împotriva Buletin de Carei. In Primăria Carei angajaţii fac ce vor fără ca cineva să monitorizeze activitatea lor?  Sau doar cei angajaţi fără concurs, numiţi pe post pe baza semnăturii primarului Kovacs?

Ora de postare este 13,50 iar băiatul plătit de primarul Kovacs din bani publici nu are reţineri în a confunda instituţia Primăriei Carei cu locuinţa sa personală.

Acesta este obiectul muncii consilierului primarului Kovacs în timpul orelor de program din primăria Carei. La răcoare, cu sticle de apă  plată sau minerală la dispoziţie, din bani primăriei evident, angajatul fără concurs îşi permite să arunce cu noroi până  şi în Tiberiu Vanca, unul dintre colaboratorii Buletin de Carei, absolvent eminent al liceului Vasile Lucaciu din Carei, aflat la vârsta senectuţii, necolaborator cu Securitatea şi nici comunist.

Cu alte cuvinte, primarul Kovacs plăteşte din banii careienilor un consilier al său personal, care în timpul  programului de lucru din primărie, atacă  pe blogul său personal  pe orice are o opinie diferită de a sa.

Nici un cuvânt despre lipsa punctelor de prim ajutor din oraş în perioada de caniculă  cu cod portocaliu anunţat, nici de faptul că primăria a accesat un proiect plătit din fonduri europene pentru amenajarea unui Centru Social dar îl foloseşte ca şi spaţiu pentru departamentele din primărie care au orar cu publicul, precum Serviciul  de Taxe şi impozite sau Biroul Agricol sau Casa de Căsătorii, care numai activităţi sociale nu au.

Consilierul supărat pe Buletin de Carei şi pe Tiberiu Vanca, nu suflă o vorbă despre gropile de gunoi clandestine din oraş, de la periferia oraşului, alimentate de căruţaşi  pentru 50 de lei cursa, cu acordul administraţiei locale.

Nici despre faptul că abia acum se lucrează de zor la întocmirea documentaţiei   pentru obţinerea aprobării amplasării bustului regelui Ferdinand în municipiul Carei, deşi acesta a fost dezvelit cu mare fast în luna mai, prezenţa oficialilor de la judeţ, în vecinătatea celei mai mari intersecţii din oraş. La vizita sa istorică din 1919 în Careii Mari, Suveranul României  a vizitat cu totul alte locuri dar interdicţia primarului Kovacs de a fi amplasat în parcurile oraşului este trecută sub tăcere de acelaşi consilier plătit din bani publici.

Pe acelaşi blog personal, unde postează scrieri mincinoase în timpul programului din cadrul primăriei Carei, consilierul personal al primarului Kovacs, personaj  incapabil de a promova un examen la primărie, este corigent şi la capitolul cunoaşterii codului vestimentar la o manifestare culturală precum cea la care face referire în articolul postat în timpul programului de pe blogul personal.

Menţionez că la manifestarea respectivă am dat citire unei creaţii a  poetului Ady Endre, tradusă în româneşte de  Costa Carei, dintr-un volum apărut în anul 2008 la Oradea, şi nicidecum nu a fost vorba de Tiberiu Vanca.

Nestăpânirea limbii române de către acest tânăr care semnează epistole către redacţia Buletin de Careica membru al Biroului Permanent al UDMR Carei, îi joacă feste încă dinainte de a atinge vârsta critică pentru asemenea confuzii.

Tăcere totală din partea consilierului  personal al primarului şi la capitolul Discriminări pe criterii etnice în municipiul Carei şi împărţirea oraşului în perimetre etnice!  La fel şi în cazul interzicerii de consilierii UDMR a amplasării bustului poetului naţional al României ,Mihai Eminescu, România fiind ţara care îi plăteşte acestui consilier un salariu deloc  de neglijat pentru un funcţionar angajat fără concurs. Tace şi primarul Kovacs.

Marea supărare care a determinat atacul consilierului la adresa colaboratorilor nostri de talia reputatului Tiberiu Vanca,  poate fi cauzată  şi de faptul că oraşul Carei a dat numeroase personalităţi româneşti de talie naţională şi internaţională, în condiţiile în care învăţământul în limba română a fost mult timp restricţionat.

In timp ce consilierii de etnie română, indiferent de culoarea politică, au votat Mereu pentru orice solicitare de amplasare a vreunui bust sau placă comemorativă a colegilor lor consilieri de etnie maghiară, nu acelaşi lucru s-a întâmplat  când solicitările veneau din parte românilor. Fapt deloc menţionat de consilierul plătit din banii careienilor, între care sunt şi români.

Nu am citit vreo epistolă a sa, în care să ia atitudine împotriva faptului că bugetul oraşului sărăceşte prin acordarea  în folosinţă de spaţii din domeniul public fără contracte de închiriere sau despre faptul că societatea căreia i s-a acordat dreptul de folosire a ştrandului local pentru suma de o mie de euro anual, utilizează ILEGAL apa termală din subsolul oraşului, o resursă naturală a cărei utilizare este strict reglementată de legislaţia în vigoare, Nerespectată însă la Carei, la 700 de km în spatele gării de Nord din  Bucureşti, unde se presupune că se dă ora exactă.

Nu am citit nici despre faptul că la aproape 1 an de la tăierea panglicii noii Primării, unde se lăfăie şi consilierul plătit din bani publici, lucrările nu sunt încă terminate iar cele terminate necesită deja reparaţii.

Consilierul în pantaloni scurţi al primarului Kovacs, este  un nume cunoscut pe statele de plată ale primăriei, încă dinainte de a fi numit ca şi consilier. Contractele semnate doar de primarul Kovacs, dovedesc cele afirmate de noi. Nici sume e încasate de către acesta nu sunt de lepădat. 3.000 lei lunar adică trei mii de lei lunar a încasat timp  de mai mulţi ani din bugetul careienilor, pentru a reprezenta doar etnicii din care face parte şi pentru a ataca tot ce nu împărtăşeşete opiniile sale mai mult decât fanteziste.

La nedumeririle legate de Tiberiu Vanca, îi prezentăm în continuare consilierului câteva date mai importante din biografia dumnealui, fără speranţa că va şi reuşi să le parcurgă şi înţeleagă în totalitate.

Tiberiu Vanca este absolvent  al liceului careian “Vasile Lucaciu”,promotia  1952.

Tiberiu Vanca a  urmat apoi cursurile  Facultăţii de Drept din Cluj Napoca, pe care le finalizează în 1956. Profesează ca avocat în Baroul Judeţean Hunedoara.  Activitatea culturală şi literară pe care a desfăşurat-o la Brad îi aduce recunoaşterea naţională. În 1976 înfiinţează şi conduce revista de cultură cu public „Agora” până în 29 martie 1984 când este repudiat de comunişti, iar prin mijloace politico-administrative este condamnat la „moarte civică”.

În aceeaşi perioadă colaborează cu revistele „Astra”, „Orizont”, „Contemporanul” şi „Îndrumătorul Cultural”. După 1990 activează ca jurnalist la publicaţii din Bucureşti, Deva, Timişoara şi Reşiţa, precum şi la Radio Bucureşti şi Radio Cristal.  Se face remarcat ca scriitor publicând beletristică, poezii, eseuri, recenzii, foiletoane, cronici dramatice şi memorii în mai multe volume publicate de Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj Napoca şi Editura Călăuza v.b. 2007 din Deva: Bănişorul mitic, Goana după Lauri, Izbăvirea din limbă, Scrinul cu tablete, Dresură de draci.

Daniela Ciută

3.

Devastaţi de faptul că cineva îşi permite să prezinte crunta realitate  despre haosul ce domneşte în primăria Carei, de faptul că un român îşi permite să solicite amplasarea de busturi ale personalităţilor marcante din istoria poporului român pe  o altă porţiune din oraş decât cea din imediata vecinătate a Monumentului Ostaşului Român, pe pagina oficială a instituţiei  Primăria CAREI au fost lansate atacuri la persoană şi  opinii  exclusive ale primarului ca unic  intervievat asupra unui eveniment în care sunt implicate mai multe părţi .  Supărarea vine poate şi de la faptul că am semnalat existenţa a două pagini oficiale pentru aceiaşi instituţie şi anume..organizaţia guvernamentală Primăria Carei. Timp de mai multe zile am avut accesul blocat la aceaste pagini.

Este trecut sub tăcere faptul că persoana care administrează site-ul primăriei şi pagina oficială  a primăriei Carei de pe reţeaua Facebook , ziaristul Megyeri Tamas,nu este angajat cu contract de muncă  ci cu un contract  nesemnat de niciunul dintre juriştii primăriei Carei, fapt confirmat de către  Iuga Victor, Anca Demina şi Marcel Suth, cei trei jurişti ai primăriei Carei!.

În cadrul dezbaterii ce a avut loc în data de 24 februarie de la ora 15,00 , primarul a dorit să precizeze colaboratoarei noastre faptul că l-a angajat  pe  ziaristul Megyeri după incidentul cu pana de curent …

,,fiind prezent aici şi Buletin  de Carei, vreau să spun că primăria are contract de prestări servicii cu Tamas Megyeri. Cu ocazia penei de curent, mi-am dat seama că ar fi bine să fie  informaţi cetăţenii şi l-am angajat pe acesta să administreze pagina de Facebook, şi avem har Domnului mulţi oameni care viziteaza pagina…

A fost trecut sub tăcere faptul că  nici şef birou Resurse Umane nu are cunoştinţă despre persoana care administrează  pagina de Facebook, deci nu dispune de niciun document oficial în acest sens,  şi nici Compartimentul Juridic.

Cu alte cuvinte , primarul Kovacs confundă instituţia primăriei Carei cu feuda proprie şi face angajări după bunul plac,la fel cum a procedat probabil şi în cazul firmelor sale personale falimentate într-un final.

Primarul Kovacs a  uitat  probabil ,la fel cum a uitat să poarte eşarfa tricoloră de Ziua Naţională şi la inaugurarea Casei de Cultură,  că în actele oficiale ale primăriei Carei, ziaristul Megyeri figurează cu o restanţă la plată la data de 31 decembrie 2014 cu suma de …6.ooo lei adică  şase mii lei,suma ce figurează la cheltuieli aparat propriu  primar! Deci acesta a prestat servicii pentru primărie şi înainte de 31 decembrie 2014 şi în mod sigur nu servicii  juridice.

Atacul la persoană,  mai ales  la adresa unor contribuabili oneşti, cu plăţile la zi a oricăror taxe şi impozite, sunt deosebit de periculoase şi  discriminatorii din partea unui ales local angajat să se preocupe de soarta unui oraş multietnic. Incitările promovate de chiar cel care ar trebui să fie garantul bunei înţelegeri între etniile ce compun  Careiul multietnic nu  sunt benefice  vieţii sociale locale…

Ca dovadă şi comentariile unui apropiat, indus în eroare de  declaraţiile primarului Kovacs la adresa unor persoane independente, acuzate pentru   simplul motiv că îşi respectă istoria şi înaintaşii la fel cum procedează oricare cetăţean!

În municipiul Carei, este  considerată a fi o ofensă iniţierea de proiecte pentru amplasarea de busturi ale oamenilor remarcabili din istoria loocală sau naţională şi  mai ales faptul de a avea o opinie proprie în ce priveşte locul de amplasare. În cazul românilor e necesară mereu părerea unor specialişti din anturajul primarului evident, nu şi în cazul busturilor altor personalităţi, de alte etnii.  “Vom amplasa… vom face” …exprimări dictatoriale  preluate de la personaje nu atât demult apuse pentru a nu fi păstrate în amintire  cu toate consecinţele ce au decurs din astfel de atitudini.  Ce mai contează  doleanţele comunităţii, mai ales când e vorba de cea românească!

În ultimul an, au fost refuzate a fi amplasate bustul regelui Ferdinand pe locurile vizitate de acesta în anul 1919,  al lui Ionel Brătianu , total, al lui Eminescu şi al scriitoarei  cu origini careiene Otilia Marchiş, secretara literară a lui Anatole France, al Otiliei  fiind amânat pentru o dată viitoare, până la găsirea vreunui cotlon unde  să nu deranjeze privirile vreunui apropiat al primarului.

Nimic nu este potrivit când vine vorba de comunitatea românească  dacă nu este trecut prin sitele UDMR Carei. Nimeni nu a văzut vreo schiţă a bustului Karolyi înainte de a fi inaugurat bustul şi totuşi a fost achitat de către primăria Carei şi din contribuţiile românilor la bugetul local.

Bustul regelui Ferdinand e gata din mai 2014 şi stă cuminte în depozit pentru că primarul îi refuză accesul în interiorul oraşului, pe motiv că e mai vizibil lângă Monument. Dacă ar fi să ne luăm după acest criteriu oare ar trebui să mutăm şi bustul  lui Petoffi  pe axa Satu Mare- Oradea pentru a fi mai vizibil?

Nu am citit nici un rând despre intenţia mutării bustului lui  Simion Bărnuţiu din faţa liceului unde a studiat( aici)

Pe pagina oficială a primăriei Carei, administrată de un ziarist dependent de salariul din Primăria Carei,  nu  este postat nici din greşeală bugetul propus pentru anul în curs şi nici proiectele de hotărâri dezbătute în cadrul şedinţei CL. La ora actuală, preocuparea cea mai incitantă pentru primarul Kovacs este soarta familiei Ciută  dar nu până acolo încât să fie preocupat de asigurarea siguranţei ca  localnici contribuabili oneşti care să fie feriţi de furturile  din locuinţă datorită vigilenţei Poliţiei Locale.

Pentru încercările sale de a anihila dezvăluirile despre devalizarea bugetului local nu se precupeţeşte niciun efort şi nu se dă în lături de  a  ocoli legea.  Să fie  încurajat cumva de către persoane sus-puse?

Ziaristul nu a postat  nici un cuvânt despre soarta maşinii primăriei ale cărei acte au fost ridicate de Poliţia maghiară şi al cărei şofer făcea naveta zilnic la locuinţa sa din Vallaj-Ungaria  cu combustibilul plătit de primăria Carei. Nici interviu nu a luat şefului său la fel ca în cazul deranjului pricinuit de tupeul unui localnic român de a solicita bust al poetului naţional al României în municipiul Carei !

Exprimarea greoaie în limba română a ziaristului Megyeri  are corespondent şi în gândirea acestuia, setată doar pe  denigrarea persoanelor incomode şefului său, de la care mai are de recuperat sume generoase. Că doar la 31 decembrie 2014, figura  cu 6 mii lei de recuperat  de la Primărie.

La ora actuală, încă nu apare  pe site-ului  municipiulcarei.ro , nici o DECLARAŢIE DE AVERE a vreunui funcţionar public din Primăria CAREI cum se procedează în primăriile din lumea civilizată , care funcţionează în deplină legalitate. Haosul domneşte la primăria Carei la fel cum a domnit şi la cele 4 firme  de mobilă ale primarului înainte de falimentare şi pentru care mai are  datorii la bugetul de stat, pentru care are reţinere pe salar de 30%.   Spre deosebire de familia Ciută care este mereu la zi cu plata oricărei obligaţii către stat şi oraş, fapt omis a fi consemnat de supusul ziarist plătit din bani publici.

Cu alte cuvinte, careienii plătesc un administrator al paginii oficiale a primăriei Carei ca să denigreze persoanele incomode pentru primarul Kovacs.

Nu este cazul directorului de la Departamentul spaţii verzi, de exemplu,aflat în oareşce conflict de interese, acesta având şi firmă de grădinărit, chiar daca nu demult a trecut-o pe numele unui membru al familiei sale.

La sedinta de marti 24  februarie s-a discutat şi despre aprobarea unui studiu   de fezabilitate pentru lucrarea „Revitalizarea grădinii aferente castelului Karolyi din Carei, în cadrul proiectului HURO 1101/1.3.1/019 – Suplimentare pentru construcţie vestiare şi plantări arbori”, cu principalii indicatori tehnico-economici, cu valaorea după cum urmează :

Valoarea totală (inclusiv TVA)              33.558,04  Euro

din care :

C + M  (inclusiv TVA)                          25.000,00 Euro

În cadrul devizului de lucrări prezentat, atenţie…,  pentru 13 arbori şi arbuşti au fost alocaţi …5.000  de EURO!

Pe lista figurează brazi spanioli,  evident cu denumirea în latină ,care pot fi procuraţi de la orice societate de profil cu 200 lei, sau chiparoşi Cupressus sempervirens.  Din documentele primăriei  Carei reiese că firma POMINOVA, la care ne referim, mai are de recuperat de la primăria Carei, la data de 31 decembrie 2014, suma de 31.424 lei! Adică directorul de la spaţii verzi comandă materiale de la firma de familie ? CEVA conflicte de interese domnilor de la instituţiile abilitate?

Ar fi interesant de remarcat şi faptul că la scurt timp după preluarea mandatului său, ginerele primarului Kovacs a  fost angajat la primăria Carei, având o ascensiune semnificativă ca salarizare intr-o perioadă scurtă de timp faţă de oricare alt angajat!

Evident că acest aspect nu face obiectul  vreunei consemnări pe pagina oficială a primăriei Carei, la fel ca în cazul celor ce semnalează direcţia greşită în care evoluează lucrurile  la instituţia primăria Carei.

O informaţie interesantă ar fi faptul că primăria Carei are la data de 31 decembrie 2014, facturi neachitate în valoare de   3.668.405 lei.

Suma este mai mult sau mai puţin interesantă dar ce atrage atenţia este faptul că apar firme din grupul de interese  şi  firme ale membrilor de familie ale unor angajaţi sau colaboratori din primăria Carei.

Dacă pentru unele firme mici  nu se găseşte posibilitatea de a li se achita de peste un an de zile facturi modice  pentru articole comandate de către primăria Carei, firme de casă, renumite,  care sunt restante cu lucrările de execuţie nu apar cu restanţe la plata facturilor  la data de 31 decembrie 2014.

Evident că asemenea aspecte nu sunt consemnate pa pagina oficială a primăriei Carei, folosită de primar pentru atacuri la persoanele  ce îl deranjează cu dezvăluirile, făcând astfel  imposibilă păstrarea informaţiei publice sub preşul personal.

La fel cum am publicat şi până acum gratuit toate anunţurile despre manifestările din cadrul primăriei Carei şi a instituţiilor subordonate acesteia, vom încerca  pe viitor să dăm o mână de ajutor şi administratorului paginii oficiale a primăriei Carei în a oferi date concrete despre  proiectele europene accesate de Primăria Carei, cu finanţare nerambursabilă , pentru care au fost semnate recepţiile deşi nici la această oră nu sunt terminate lucrările iar destinaţia acestora a fost parţial deturnată.

Daniela Ciută, contribuabil careian cu plăţile la zi

 

 

comentarii

de Horia Mărieș la 31 January 2017 - 01:09

Sunt pe undeva prin străinătate, dar chiar nu are nici un fel de importanță de când și pe unde sunt.

Citesc pentru prima dată DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/Ap pronunțată în Şedinţa publică de la 06 Decembrie 2016 de Tribunalul Satu Mare, Sectîa I Civilă la judecarea apelului și la care ședințe eu unul nu am participat fiindcă am considerat că afacerea, din punctul meu de vedere, a fost tranșată intr-un mod destul de satisfăcător în timpul dezbaterilor pe fond (la Judecătoria Carei, – SENTINŢA CIVILĂ Nr. 840/2016).

Atât pârâtul Megyeri Tamás Robert cât și subsemnatul ne-am îndeplinit obligațiile care ne reveneau din sentința pronunțată pe fond și în consecință eu unul sunt de părere că acum suntem chit.

Decizia pronunțată la apel de Tribunalul Satu Mare conține mai multe inexactități (erori materiale), dar ele pur și simplu nu mă mai interesează. Acest lucru probează, doar o dată în plus și dacă mai era necesar, un adevăr incontestabil și anume că până și magistrații sunt doar niște oameni, nu sunt in nici un caz niște zei (sau Dumnezei) pe Pământ, așa cum destul de mulți dintre ei se cred că ar fi. Omul este (mereu) supus greșelii. “Errare humanum est, perseverare autem diabolicum.”

În rest, chiar că eu unul nu mai am nimic important de comentat referitor la acest subiect banal, îl consider definitiv închis și o să îmi văd în continuare – atât de bine cât încă mai pot – doar de treburile mele.

Lasati un comentariu