142 de ani de la naşterea preotului, profesorului, autorului de manuale şi publicistului Petru Cupcea

• publicat la: 24 May 2017
142 de ani de la naşterea  preotului, profesorului, autorului de manuale şi publicistului Petru Cupcea

Numele lui Petru Cupcea este strâns legat de Carei. O personalitate marcantă pentru acest oraş şi totuşi puţin cunoscută şi promovată  ca reper moral şi etic.

La data de 21 mai s-au  împlinit  142 de ani de la naşterea  preotului, profesorului, autorului de manuale şi publicistului Petru Cupcea (1875 – 1940).  S-a născut la 21 mai 1875 în Călineşti, judeţul Maramureş, în familia cantorului – învăţător greco-catolic Ioan Cupcea şi a Mariei Rednic. A făcut parte din nobilime după ambii părinţi. Tatăl său făcea parte din familia Cupcea de Budeşti, care fusese înnobilată în 1609 de către principele Gabriel Bethlen. Familia Rednic de Giuleşti şi Ciocmani, din care făcea parte mama sa, avea o atestare şi mai veche, din anul 1349, primind diplomă de la Ludovic al II-lea.

Şcoala primară a urmat-o la Ocna Şugatag, iar studiile gimnaziale şi liceale la Sighet. Gimnaziul l-a absolvit la piarişti, iar ultimele două clase de liceu la reformaţi. Teologia o urmează la Budapesta, absolvind cu „succes strălucit” în 1898. La Budapesta a fost ales de către studenţii români preşedinte al  societăţii literare, care funcţiona în mod clandestin în seminarul de la Budapesta. S-a numărat printre vrednicii studenţi români care au fondat la Budapesta revista „Luceafărul”.

Este numit prefect de studii la Seminarul diecezan din Oradea, unde a predat concomitent limba română, matematica, fizica şi chimia la Preparandia din localitate. În 1901 s-a căsătorit cu Augusta Pteancu, fiica celebrului dascăl George Pteancu, şi a fost hirotonit în 19 decembrie 1901.

A slujit mai întâi la Fegernic (Bihor), din anul 1902 până în 1904, când a devenit capelan la Carei, predând totodată limba română şi religia la Liceul Piariştilor din Carei, precum şi religia la şcolile civile de băieţi şi fete din localitate. La piarişti a venit pe un post ocupat înainte de preoţi profesori precum Ioan Marchiş, Teodor Dringo, George Mureşan sau Ignaţiu Szabo, iar ca elevi i-a avut printre alţii pe viitorii preoţi greco-catolici Emil Lobonţiu şi Vasile Marchiş.

Participă activ la viaţa culturală, politică şi economică a românilor din aceste părţi. În 1906 se află printre fondatorii băncii româneşti „Arina” din Sanislău alături de alţi luptători ai inteligenţei româneşti de pe aceste meleaguri. În 31 august, la Baia Mare se numără printre cei care au constituit Partidul Naţional Român comitatens Satu Mare , fiind ales în comitetul cercual Carei, funcţia de preşedinte fiind preluată de vice-arhidiaconul Romul Marchiş.

A luat parte la evenimentele fericite pentru neamul românesc de la sfârşitul anului 1918. După propriile mărturii, „în ultimele zile ale lunii noiembrie, sătenii au ţinut o întrunire , cu care prilej au subcris actul de adeziune la unirea Transilvaniei cu patria mamă, şi pentru stabilirea delegaţilor ce urmau să ia parte la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Printre cei care au participat la adunarea cea mare de la 1 Decembrie 1918, m-am aflat şi eu, spre bucuria-mi nespusă.”

Din 1932 a fost transferat la parohia Şimleul Silvaniei, îndeplinind şi funcţia de vicar foraneu al Sălajului. A deţinut acolo şi funcţia de preşedinte de onoare a Ligii Antirevizioniste. A fost de mai multe ori membru în Consiliul Judeţean, iar în 1937 a fost ales preşedintele acestuia.

A fost şi un harnic autor de manuale. A scris lucrarea „Gramatica limbii române pentru elevii maghiari”, manual ce a fost cuprins în programa Liceului Piarist din Carei în anii cât a fost aici profesor. A mai scris „Geometrie pentru preparandii”, acesta fiind unicul manual aprobat de către Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică pentru preparandiile româneşti din Ardeal. I-au rămas în manuscris un manual de fizică şi unul de matematică pentru şcoli normale, precum şi alte lucrări de natură religios-morală.

Ca părinte a fost binecuvântat cu şase copii, dintre care patru au ajuns la maturitate: Maria (născută în 1903 la Fegernic şi decedată în 1980 la Cluj-Napoca, artistă emerită, profesoară de excepţie, căsătorită cu dr. Victor Munteanu, şef de lucrări la Clinica din Cluj), Lucia (profesoară, căsătorită cu Leontin Ghergariu, profesor la Liceul „Vasile Lucaciu din Carei, director pentru multă vreme  la Gimnaziul din Zalău, apoi inspector şcolar la Cluj- Napoca), Salvator (născut în 1908 la Carei şi decedat în 1958 la Cluj-Napoca, profesor şi medic, director la Institul psihotehnic din Cluj-Napoca, personalitate de excepţie) şi Emilia (profesoară, asistentă la Institul de botanică din Cluj-Napoca).

Vicarul Petru Cupcea a trecut la cele veşnice în 17 iulie 1940, în urma unui atac de cord suferit în timpul oficierii Sfintei Liturghii în biserica română unită din Şimleul Silvaniei.

 

Buletin de Carei

Lasati un comentariu