Personalităţi careiene. Aniversări şi comemorări

• publicat la: 12 August 2017
Personalităţi careiene. Aniversări şi comemorări

Dintre personalităţile locale pe care le omagiem în luna august, il amintim pe  Tiberiu Vanca, care la 1 august a împlinit respectabila vârstă de 84 de ani. Fiul învăţătorilor Valeriu şi Leona Vanca, s-a născut la 1 august 1933 în Bănişor, judeţul Sălaj.  A absolvit Liceul Mixt Vasile Lucaciu Carei în 1952. Urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj Napoca, pe care le finalizează în 1956.   Profesează ca avocat în Baroul Judeţean Hunedoara.

Activitatea culturală şi literară pe care a desfăşurat-o la Brad îi aduce recunoaşterea naţională. În 1976 înfiinţează şi conduce revista de cultură cu public „Agora” până în 29 martie 1984 când este repudiat de comunişti, iar prin mijloace politico-administrative este condamnat la „moarte civică”. În aceeaşi perioadă colaborează cu revistele „Astra”, „Orizont”, „Contemporanul” şi „Îndrumătorul Cultural”. După 1990 activează ca jurnalist la publicaţii din Bucureşti, Deva, Timişoara şi Reşiţa, precum şi la Radio Bucureşti şi Radio Cristal. Se face remarcat ca scriitor publicând beletristică, poezii, eseuri, recenzii, foiletoane, cronici dramatice şi memorii în mai multe volume publicate de Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj Napoca şi Editura Călăuza v.b. 2007 din Deva: Bănişorul mitic, Goana după Lauri, Izbăvirea din limbă, Scrinul cu tablete, Dresură de draci.

Pe 4 august   am comemorat  64 de ani de la trecerea în nefiinţă a  lui Vasile Şuta.  Profesorul şi preotul Vasile Şuta se află în galeria profesorilor care au dus faima şcolii careiene dincolo de graniţele judeţului.  Acesta s-a născut în 9 ianuarie 1891 în Cig, lângă Tăşnad. Studiile teologice le-a urmat la Seminarul Episcopal din Gherla, apoi şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere din Cluj. În 1932 a fost hirotonit preot de epsicopul dr. Iuliu Hossu. În 1936 îl regăsim în corpul profesoral al Liceului „Vasile Lucaciu” din Carei alături de Aurel Coza, director, prof.Ujhazi (pictorul iconostasului din Căpleni),  desen,  Cornel Doboşi, Dimitrie Şimea, Ioan Bălăban, Alexa Orban, Coriolan Pop, Szolomayer Ioan şi Ranzaz Iosif. În acelaşi timp era paroh de Căpleni şi Lucăceni.

În 1948 episcopul Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte în parohia Balota (jud. Sălaj) de unde este scos de Mitropolitul Nicolae Bălan. Rămas fără serviciu, cu patru copii, se retrage în localitatea natală Cig de unde este arestat în 16 august 1952. I s-a confiscat averea şi a fost trimis în lagărul de muncă forţată Ghencea – Bucureşti unde a murit în 4 august 1953.

La data de   8 august se împlinesc 109 ani de la naşterea uneia dintre  personalităţile reprezentative ale şcolii medicale clujene, dr. Salvator Cupcea.  El a făcut parte din ilustra pleiadă care i-a inclus pe Iuliu Haţieganu, Ioan Goja, Aurel Moga, Victor Papilian, Leon Daniello, Coriolan Tătaru şi alţi emineţi dascăli, medici şi oameni de ştiinţă.

S-a născut în 8 august 1908 la Carei, ca fiu al preotului greco-catolic Petru Cupcea, descendent al unei familii cu o veche obârşie maramureşeană, şi al Augustei Pteancu, fiica vestitului dascăl român, George Pteancu.

După absolvirea liceului Vasile Lucaciu din Carei în 1925, se înscrie la Facultatea de Filozofie şi Litere, pe care o absolvă în anul 1929. După patru ani de profesorat la Zalău, va intra la Facultatea de Medicină din Cluj pe care o a absolvi în 1939. Este încadrat în calitate de cercetător la Institutul de Igienă din Cluj, care funcţiona ca filială a Bucureştiului, ocupând ulterior, în 1943, un post de lector la Facultatea de Medicină a Universităţii „Regele Ferdinand I”. A urcat toate treptele profesionale din cariera didactică ajungând profesor universitar, în 1948.

Din 1950 a lucrat de asemenea în cadrul unui colectiv de cercetare care a funcţionat pe lângă Filiala din Cluj a Academiei Române. A ocupat  mai multe funcţii cu caracter profesional: preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale, filiala Cluj (din 1951), decan al Facultăţii de Igienă (pe care a organizat-o), director al clinicilor universitare, şeful Catedrei de Igienă a IMF Cluj.

Între 1945-1947 a fost secretar general în Ministerul Sănătăţii, de unde şi-a dat demisia revenind la Cluj. Din 1949 şi până la moarte a fost director al Filialei Cluj a Institutului de Igienă şi Sănătate Publică.

Salvator Cupcea a fost concomitent un eminent cercetător ştiinţific şi un talentat dascăl, rezultatele sale de excepţie datorându-se atât înzestrării sale native, cât şi pregătirii multilaterale începute în cadrul a celor două facultăţi pe care le-a urmat şi continuate prin specializarea sa inclusiv în domenii conexe medicinii, precum psihiatria şi antropologia. Pe de altă parte, profesorul Cupcea a fost un om de o vastă cultură, fiind la curent cu progresele care aveau loc în lume în diferite domenii, unele îndepărtate de igienă sau medicină.

În cercetările sale în domeniul igienei sociale şi al epidemiologiei, realizate în calitate de coordonator sau de colaborator al unor echipe de lucru, profesorul Cupcea a pornit întotdeauna de la analiza condiţiilor economice, sociale, ambientale şi culturale ale colectivităţilor umane investigate (din zone industriale, fabrici, sate etc.), înţelegând şi demonstrând rolul acestor elemente în etiologia unor maladii. A studiat silicoza, saturnismul, efectele poluării atmosferei în centrele industriale, efectele ionizării naturale sau artificiale a aerului (inclusiv în unele staţiuni balneoclimaterice sau de pe litoral), efectele clorului în apa de băut asupra organismului etc. La aceste cercetări a participat în primul rând personalul catedrei de igienă şi cel al Institutului de Igienă, dar au fost angrenaţi şi alţi colaboratori din cadrul unităţilor Sanepid, al unor plase medicale, al dispensarelor de intreprinderi. Au fost organizate chiar şi ample anchete medico-sociale realizate pe baza unor chestionare distribuite membrilor colectivităţilor luate în studiu. S-a ajuns astfel ca cercetări cu caracter epidemiologic şi igienic să se înscrie clar în domeniul sociologiei medicale.

Merită amintite şi cercetările profesorului Salvator Cupcea în domeniul antropologiei. El a analizat anumiţi parametri morfologici şi indici corporali ai studenţilor la diferite facultăţi (la acea vreme tinerii se îndreptau spre anumite domenii conform inclinaţiilor lor, nu ca urmare a unor calcule sau întâmplări), evidenţiind diferenţe somatice semnificative între aceştia.. Împreună cu profesorul Aurel Moga, Salvator Cupcea a iniţiat cercetări asupra bolilor cardiovasculare, pe care le-a raportat la regimul de viaţă al subiecţilor (în primul rând la alimentaţie), stabilind cu mai bine de jumătate de secol în urmă  consecinţele consumului excesiv de grăsimi animale în incidenţa cardiopatiilor, având creşterea colesterolului ca factor intermediar.

A publicat peste 100 de de lucrări în domeniul psihologiei, psihiatriei, igienei mintale, igienei generale, biotipologiei şi sănătăţii publice şi a fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară sau străinătate. Cercetările sale, rezultatele obţinute, realităţile socio-economice l-au făcut pe prof . Cupcea să mediteze asupra înţelesului conceptului de sănătate, să se întrebe dacă sănătos înseamnă a nu fi bolnav, dacă nu cumva sănătatea înseamnă mai mult de atât. A afirmat că pentru a asigura sănătatea unei colectivităţi este necesar nu doar a elimina factorii patogeni, ci şi a adăuga în existenţa oamenilor unii factori pozitivi (factori sanogeni, în terminologia actuală). A mers mai departe, afirmând că medicina este studiul „ecologiei umane”, înţelegând rolul primar al echilibrului dintre organism şi mediu, susţinând că elementul primordial al acestuia din urmă este cel economico-social.

Moartea sa prematură, survenită în urma unei intervenţii chirurgicale nereuşite, a îndurerat profund lumea medicală clujeană, dar nu numai.

La data de 10 august se împlinesc 137 de ani de la naşterea lui Ioan Lobonţiu (1880 – 1955). Preot şi protopop de Carei, membru activ al Astrei şi al A.G.R.U. (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi), Ioan Lobonţiu s-a născut la Silvaş, unde părintele său era paroh, în 10 august 1880.

A urmat teologia la Gherla şi a fost hirotonit în 1903. Până în 1905 a funcţionat ca preot paroh la Benesat. Începând cu ianuarie 1906 va fi timp de 18 ani paroh la Sărăuad, asigurând serviciul religios şi la Tăşnad până în 1913, când localitatea va redeveni parohie.

În mai 1912 va participa la puternica manifestaţie de protest împotriva înfiinţării episcopiei de Hajdudorog desfăşurată la Alba Iulia.

În 1923 trece în parohia Silvaş, rămasă fără preot după decesul tatălui său, unde va sluji până în 1931 când a trecut ca paroh şi protopop la Carei. Se va face remarcat pe plan cultural naţional ca fiind foarte activ în A.G.R.U. şi la Asociaţiunea Astra.

Ioan Lobonţiu s-a făcut remarcat prin activitatea depusă în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Satu Mare.

A fost decorat cu Crucea de ofiţer a ordinului „Coroana României”.  A decedat în 1955 la Cluj-Napoca.

 

Buletin de Carei

Lasati un comentariu