Atentat la identitatea unui sat de moţi de câmpie
Cu durere în suflet vă anunţăm că a mai avut loc un atentat la identitatea moţilor de câmpie din satul Ianculeşti ce aparţine de mun.Carei. După menţinerea în izolare a Căminului Cultural care nu se vrea reabilitat şi este lăsat să se degradeze, a venit acum rândul Muzeului Satului.
Aici, în acest muzeu au venit numeroşi vizitatori care au lăsat câteva rânduri scrise în Caietul de Onoare. Străini din Londra au apreciat acest colţişor care povesteşte singur despre istoria strămoşilor moţilor din Ianculeşti.
Interpreţi de folclor sau urmaşi ai acestora au lăsat în caiet impresii şi sentimente. Ultimele se opresc în anul 2015…Leagănul de copil şi toate uneltele specifice muncilor din gospodăriile de moţi au fost atent întreţinute în calitate de piese de muzeu.
Ultimul delegat sătesc cu domiciliul în vatra satului a adus aici toţi oaspeţii veniţi la Zilele Iancului.
Priviţi cum arată acum încăperea amenajată ca Muzeu în incinta clădirii fostei grădiniţe.
Nu mai este nici steagul de la intrare….Interesele şi jocurile politice au băgat dihonia între moţii din satul Ianculeşti.
Priviţi cum arată o încăpere chiar de lângă cea în care odată era un muzeu bine îngrijit….aici vin la întruniri mai marii momentului care nu sunt deloc deranjaţi de halul în care arată acum Muzeul Satului.
Micile favoruri şi mai micile câştiguri de moment cu care au fost ademeniţi cei mai slagi de înger i-au îndepărtat de păstrarea valorilor lăsate de strămoşii lor dar mai ales de promovarea zestrei lor în rândul tinerei generaţii. La ultimele 2 ediţii ale zilelor satului Ianculeşti, copii satului nu au mai avut loc în programul artistic şi au rămas simpli spectatori. Pozele de mai jos sunt de colecţie, din perioada când copii deschideau programul Zilele Iancului. Pe atunci primarul din Carei nu participa la eveniment.
După Căminul Cultural, participarea copiilor la programele artistice din sat şi demolarea clădirii fostei şcoli, Sstul Ianculeşti a mai pierdut un loc identitar….încăperea Muzeului Satului , un colţ plin de istorie. Şi nu datorită unor factori externi ci datorită lipsei lor de unitate.
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de rodica la 1 octombrie 2017 - 17:32
parca e o sala de sedinte de partid comunist! precis chiolhanesc bine acolo si rad cu primaru ca au pus la pamant satul,.tradatorii tot tradatori ramin!
de Tiberiu Vanca la 17 februarie 2018 - 18:59
Sunt dezolat. Aşezarea de români neîncrucişaţi genetic cu gene ungare pe treptele istorice în care stăpânirea maghiară a practicat crima „curăţării etnice” întru dobândirea hibridului „ungurul multietnic” sau ungurul îmbunătăţit caracterologic cu fermitatea şi curăţenia spirituală a etnicilor români, rău văzuţi, astăzi de iredentismul ungar ce constituie o redută necucerită prin îndepărtarea de originile strămoşeşti, fie nu sunt luaţi în seamă la egalitatea cu în special cu maghiarii şi în ordine cu românii reduşi la tăcere prin curăţire etnică, sunt nu numai văzuţi cu ochi răi, fie se încearcă să li se atace „DORURILE”, ori muzeul local tocmai prin promovarea dorurilor şi-a propus şi îşi propune să nu lase românismul să fie pândit de stricăciunea ştergerii identităţii lor originare. Sunt încredinţat că prin hărnicia ce caracterizează ianculeştenii vor îndrepta stricăciunile şi pe viitor îşi vor păzi cu străşnicie satul, tradiţiile şi aspiraţiile spre spirit român. Am privit cu emoţie placa identitară de pe zidul lăcaşului de cultură local „Muzeul Moţilor de Câmpie” şi am tresărit descoperindu-mă ca pe unul ce în premieră în 26 august 2012 am scris articolul „Moţii de Câmpie”, folosind în premieră botezul de a fi al acestei vrednicie populaţii. După ştiinţa mea şi după cum mi s-a confirmat de către cei ce au sprijinit încetăţenirea acestei denumiri identitare, a locului şi a oamenilor săi. Sunt cu alte cuvinte „Naşul” de botez al acestei valori identitară şi peste toate sunt mândru că IANCULEŞTENII” au fost receptivi la propunerea ce le-am propus.
Raspunsuri