Modelul german – toleranţa zero. Pe când şi la noi?

• publicat la: 18 February 2012
Modelul german – toleranţa zero. Pe când şi la noi?

Preşedintele Germaniei, Christian Wulff, a demisionat din funcţie in urma unui scandal de corupţie şi de presă.

Mai precis, Wulff este acuzat că ar fi tăinuit un imprumut avantajos (500 de mii de euro cu dobânda pe jumătate faţă de cea legală), pe care l-a luat de la soţia unui om de afaceri cu care este prieten, imprumut pe care l-a restituit intre timp, cu ajutorul unui credit de la o bancă.

“Der Spiegel” il acuză pe presedinte si că ar fi primit cadou o vacanţă intr-un hotel de lux, in timp ce era premier al Saxoniei Inferioare. In plus, pentru a incerca să blocheze aceste informatii, preşedintele german a ameninţat mai mulţi directori din presă cu “război” dacă vor publica articole pe aceste teme.

Iată aşadar că politicienii germani nu sunt imuni nici la coruptie, nici la tentatiile abuzive impotriva presei. Nimeni, niciunde nu este imun la tentatiile si bolile puterii, pentru că ele tin, până la urmă, de conditia umană.

Diferenta, uriaţa diferenţă, tine insă de reactia la aceste derapaje. In Germania, ea este neindurătoare. Desi a ezitat, desi a incercat initial să evite demisia, iată că presedintele nu a avut de ales si a demisionat chiar inainte ca imunitatea să-i fie ridicată si deci inainte să fie trimis in judecată. A demisionat, spune domnia sa, pentru că a pierdut increderea concetăţenilor săi.

In România, in primul rând, acuzatii ca acelea aduse lui Christian Wulff nu ar fi provocat cine stie ce emotii. Un imprumut de la un prieten, o vacanţă? Mizilicuri in ţara unde comisioanele si şpăgile au de la 5 cifre in sus. Si ce face politicianul nostru când este prins cu mâţa in sac? Se victimizează, acuză justitia politizată, chiar dacă face parte din tabăra Puterii, si se agaţă cu unghiile si dintii de scaun.

Dacă poate fi cumva dat afara e o sansa sa fie evacuat, dar nu de tot si nu pentru mult timp. Daca nu, neclintit va ramane.

Sigur ca prima comparatie care vine in minte este cea cu presedintele Traian Basescu. Si nu in privinta dosarului “Flota”, pentru a carui clarificare Traian Basescu a demisionat din Parlament. Dar exista si cazul “Mihaileanu”, pentru care nici pana astazi Traian Basescu nu a avut o explicatie multumitoare. Acuzatia ca ti-ai atribuit singur o casa o fi la fel de grava cu aceea ca ai imprumutat niste bani de la un prieten?

Dar, deocamdata, in cazul lui Traian Basescu ne aflam doar in stadiul de suspiciune. In Parlament avem insa 6 senatori si deputati, in frunte cu Adrian Nastase, care au fost deja condamnati penal, in prima instanta sau defintiv, pentru fapte de coruptie si care nici macar nu se gandesc sa demisioneze, sunt platiti din bani publici, iar de votul lor depinde in continuare soarta acestei tari. Este un aspect punctat si in raportul pe justitie intocmit de Comisia Europeana.

Ministrii acuzati oficial de coruptie au demisionat, dar cu mare greutate. Monica Iacob Ridzi a avut nevoie de saptamani intregi pentru a lua aceasta decizie. Ioan Nelu Botis s-a hotarat mai repede, dar numai dupa ce fostul premier a avut grija sa-l califice drept un om onest si sa-i acorde, imediat dupa izbucnirea scandalului, intreaga sa sustinere.

Iar o judecatoare la Inalta Curte, acuzata de fapte asemanatoare cu ale presedintelui Germaniei, nu numai ca nu a demisionat, ci a facut un intreg circ si in presa, si printre colegi si chiar la CEDO.

Dar in Germania nici macar nu e nevoie neaparat de coruptie pentru a se ajunge la demisie. Precedentul presedinte al Germaniei, Horst Kohler, s-a retras din functie pentru o declaratie susceptibila de interpretari nefericite. Demisie pentru declaratie nepotrivita? Asa ceva starneste hohote de ras in tara in care toata lumea spune orice, oricand, despre oricine, fara nicio retinere.

Ceea ce ne diferentiaza de Germania, nu numai pe noi e drept (Silvio Berlusconi si-a legiferat imunitatea), nu este asadar existenta inadecvarilor la nivel inalt. Este intoleranta la inadecvare, mai ales cand ea se numeste coruptie, intoleranta asumata de politicieni.

Acesta este modelul german, greu de atins, dar o explicatie sigura pentru care tara aceasta reprezinta motorul Europei. Germania isi permite sa impuna standarde inalte in UE pentru ca este prima care le aplica. Un model de care noi suntem inca foarte, foarte departe.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu