PDL recunoaşte: Băsescu a fost o catastrofă

La 29 iulie vom avea un referendum cu o unică întrebare, clară şi la obiect: „Sunteţi de acord cu demiterea preşedintelui Traian Băsescu?” şi cu opţiuni la fel de precise, DA sau NU. La 29 iulie nu sunt alegeri parlamentare, iar alegătorii nu au a discerne între diferite partide, cu sumedenie de politicieni. Acestea vor avea loc la toamnă şi, deci, atunci disputele din campanie vor avea ţinte globale (formaţiunile) şi individuale (candidaţii la mandatele de deputat sau de senator).
O logică minimă, un bun-simţ elementar ar trebui, aşadar, să centreze campania pentru referendum, iar dezbaterile din aceste zile pe persoana preşedintelui suspendat de Parlament şi riscând să fie demis de către electorat la referendum. Atât împricinatul, cât şi trupeţii săi (PDL şi minusculele grupări aglutinate pro causa) ar trebui, evident, să încerce să influenţeze electoratul în favoarea lui Băsescu.

Cum? Simplu: relevându-i calităţile de om de stat, de preşedinte cu două mandate al ţării şi, mai ales, binefacerile pe care, în ultimii trei ani, le-a adus ca o mană cerească asupra populaţiei, dictând şi impunând politica economică şi socială a ţării. Politică pusă fără crâcnire în operă de un Guvern Boc obedient până la a-ţi strârni greaţa şi de un partid, PDL, care în Parlament avea rol de turmă la cheremul baciului şi mânată de dulăi gen Mircea Toader.
Cu ce argumente concrete, cu ce date şi fapte, însă, să vină acum, în campanie, în favoarea lui Băsescu, flaşnetele portocalii? Să cânte despre dinamica economiei, ca urmare a unui inexistent program anticriză? Imposibil: economia s-a dus de-a dura, au falimentat sute de mii de firme, dimensiunea reală a şomajului n-o mai ştie nimeni. Să clameze despre nivelul de trai, despre grija părintească pentru naţiune a cârmaciului?

Ar fi aberant, când tăierea tuturor veniturilor, din iniţiativa lui Băsescu, a fost singura măsură activă a regimului, când pensia minimă e de vreo şapte ori mai mică decât în Grecia „muribundă”, când în Spania „prăbuşită”  un căpşunar câştigă, chiar şi acum, cât doi medici  sau câţiva profesori în România.

Să laude efectul îndatorării ţării cu zeci de miliarde de euro? Să vorbească despre gospodărirea strictă a Bugetului naţional, despre jugularea contrabandei, despre reducerea drastică a evaziunii fiscale care, inclusiv cu complicitatea unor protejaţi ai lui Băsescu, tip Blejnar, ascund 30-40% din PIB? Ar fi caraghios.
Pe toate planurile, Băsescu a eşuat. De unde, atunci, o propagandă în favoarea sa? Unica soluţie pentru pedelişti se vădeşte a fi distragerea atenţiei de la unicul personaj, unicul obiect al referendumului, prin diversiuni cotidiene contra noilor guvernanţi, prin atacuri la persoană asupra adversarilor mentorului lor evacuat, deocamdată temporar, de la Cotroceni.

Dar băţul are două capete. Această manevră include recunoaşterea, chiar dacă nu expresis verbis, că în laboratoarele de dezinformare de pe str. Comăniţa şi de pe aleea Modrogan nu se reuşeşte a se găsi un minimum de acţiuni şi politici pozitive iniţiate de Băsescu. Că acesta are un pasiv atât de greu, încât e mai bine ca persoana sa să fie ocolită în manifestările de campanie, iar aceasta să se axeze pe şubrezirea poziţiei USL, pe gunoirea cu orice preţ a liderilor săi.
În tentativa implicită şi disperată de a-l victimiza pe Băsescu (cum a încercat el însuşi miercuri seara la microfoanele de pe trotuarul de la sediul de campanie), înfăţişându-i drept nişte monştri pe cei ce l-au obligat, democratic şi constituţional, să se supună evaluării cetăţenilor ţării.

Pentru că asta, nu altceva, nu „un pluton de execuţie a democraţiei” (vorba tembelă a lui Blaga) e referendumul.

sursa jurnalul.ro