Pagina principala / Editorial / O scurtă concluzie despre succesul iredentismului maghiar din Occident în perioada comunistă

O scurtă concluzie despre succesul iredentismului maghiar din Occident în perioada comunistă

Încă de la începutul anilor 90, când eram student la Facultatea de Istorie din Cluj-Napoca, am perceput imediat în discuţiile de la seminarii capcanele iredentiste şi revizioniste ale istoriografiei maghiare. Obsesia istoricilor maghiari, în frunte cu fostul profesor de la universitatea hortystă de la Cluj, din anii 1940 – 1944, Laszlo Makkai, autorul controversatei „Istorii a Transilvaniei” apărută la Budapesta în 1986, că românii nu au existat în Ardeal la venirea ungurilor în secolul IX -, valahii apărând târziu după invazia tătară de la 1241 -, a devenit o paradigmă istoriografică tezistă şi pseudo-ştiinţifică. E hilar şi contradictoriu, cum cronicarul arpadian Anonymus, care de altfel în legătură cu saşii şi secuii e citat în toate cărţile de specialitate ungureşti ca sursă credibilă, în legătură cu mărturia că pe Valea Someşului era stăpân „dux” Gelu „quidam Blachus”, dintr-o dată pentru aceştia marele cronicar de la curtea regelui Bela nu mai e credibil.

Recentele documente declasificate din arhiva FBI arată foarte clar că, în anii 60, în SUA şi Occident funcţiona o diasporă maghiară, organizată în asociaţii şi comitete, foarte activă pe teritoriul revanşard al revizionismului istoric şi care critica regimul de la Bucureşti acuzat că ar duce o politică de asimilare a minorităţii maghiare din Transilvania. Asociaţiile ungureşti militau pe lângă factori politici occidentali, ca Transilvania să revină la Ungaria şi să se anuleze Trianonul. Ceea ce e interesant este faptul că aceste asociaţii ungureşti din Lumea Liberă erau stipendiate generos de către guvernul comunist de la Budapesta, iar securitatea maghiară AVO sprijinea financiar şi logistic toate aceste asociaţii în acţiunile lor iredentiste. În schimb, DIE şi Securitatea comunistă de la Bucureşti sabota toate organizaţiile naţionaliste româneşti din Occident, securiştii urmăreau, hăituiau şi compromiteau personalităţile noastre din Exil, lăsând liber, astfel, loc pentru propaganda iredentistă maghiară. Securiştii români blocau orice acţiune românească din Exil împotriva iredentismului maghiar. Toţi patrioţii din Occident erau făcuţi stupid de către propaganda idioată a comuniştilor români: legionari sau regalişti şi un potenţial pericol pentru regimul totalitar de la Bucureşti.

Astfel, cu contribuţia securiştilor români, care acţionau împotriva intereselor superioare ale României, dincolo de regimuri politice, asociaţiile iredentiste maghiare îşi desfăşurau nestingherit politica    împotriva României în Occident. Guvernul de la Budapesta şi Academia Ungariei au girat în 1986 apariţia „Istoriei Transilvaniei”, care afirma negru pe alb că românii au venit în Ardeal abia la sfârşitul secolului al XIII-lea. Datorită unor greşeli grave de tactică duse de regimul ceauşist şi, mai ales, de Securitatea română, care de atunci până astăzi, militează împotriva naţionalismului românesc, imaginea României a fost dezastruoasă în anii 80, lucru care a continuat şi după lovitura de stat, de inspiraţie sovietică din 1989.

Astfel, se explică de ce în Ungaria la putere este un guvern naţionalist, iar Jobbik este un actor important pe eşichierul politic maghiar, datorită sprijinului acordat de serviciile secrete maghiare naţionalismului unguresc indiferent de regimurile trecătoare. La noi, securitatea comunistă şi apoi cea post-decembristă a făcut totul împotriva naţionalismului românesc autentic, iar consecinţele dezastruoase pentru societatea românească descompusă moral, economic şi politic se văd astăzi cu ochiul liber. România a juns un stat dezarticulat, iar românii se transformă din naţiune în popor, urmând să devină o populaţie supusă intereselor străine de la Bruxelles sau Washington.

Ionuţ Ţene napocanews.ro