Concert Tudor Gheorghe: Limba română este patria mea!
Mulţumim maestre Tudor Gheorghe!
„Lecția” dăruită aseară careienilor de marele artist Tudor Gheorghe a fost una ce ar trebui consemnată şi apoi predată tinerei generaţii văduvite de astfel de manifestări şi informaţii deopotrivă.
Un spectacol care a dezmierdat toate simţurile, absorbit prin toţi porii celor prezenţi care nu au avut de oferit altă răsplată de moment decât puternicele şi îndelungatele aplauze.
Cuvintele nu pot exprima atmosfera de mare sărbătoare sufletească creată de evoluţia unui asemenea exponent al adevăratei culturi române pe singura scenă existentă la acest moment în municipiul Carei.
De altfel, Tudor Gheorghe a amintit de faptul că în ultimii 20 de ani nu a primit nici o invitaţie din partea instituţiilor culturale careiene şi acesta este motivul pentru care nu a fost prezent până acum în acest colţ de ţară.
De la pledoaria pentru păstrarea curăţeniei limbii române, la redescoperirea primelor manifestări literare prezentate cu umor, unele sub formula „ştiaţi că?”, de la candoarea exprimării poetice a iubirii, romantice sau erotice, până la cea mai frumoasă poezie de dragoste şi până la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte sau despre ce n-ar trebui să uităm: să iubim, totul a fost abordat cu înaltă distincţie de preţiosul oaspete şi presărat cu un umor de mare fineţe.
Maestrul Tudor Gheorghe a făcut o trecere în revistă a evoluţiei limbii române de-a lungul ultimelor secole, neuitând nici de perioada comunistă şi nici de cea actuală.
“Dacă în comunism am avut deşerturile culturale , după ’90 ne-a luminat revoluţia care a scos Romanul secolului XX si ne-a adus vârciu, sânzi, tabloidele de can-cand, silicoanele … Nu ne putem dobândi tradiţiile, istoria, valorile noastre până nu ne dobândim încrederea în limba noastră românească. Pentru mine limba în care m-am născut e foarte familiară şi o consider iarbă. Pentru mine numele patriei e patrie, numele muntelui e munte, izvorul izvoreşte, viaţa se trăieşte..Limba română e patria mea.”
Artistul nu s-a sfiit să înfiereze unele dintre manifestările folclorice care se situează departe de adevăratele valori ale folclorului traditional românesc, mesajul lor fiind total diferit de cel autentic . În viziunea lui Tudor Gheroghe, totul a început după anii 50 când a fost initiată legătura între ogor şi tractor iar de aici şi până la crearea de opere proletcultiste nu a fost decât un pas.
Înarmat cu chitara sa şi cu vocea hărăzită de Dumnezeu, Tudor Gheorghe a reaprins la Carei licărul de speranţă . Speranţa că nu e totul pierdut, că mai sunt încă români preocupaţi de soarta patriei lor şi de tinerele generaţii, români care nu precupeţesc nici un efort în a dărui Lumină şi altora din prea plinul cu care au fost binecuvantati.
Au fost amintiţi marii nostri cărturari, mitropolitul Dosoftei, Dimitrie Cantemir, Miron Costin şi Grigore Ureche, poeţii Văcăreşti dintre care Ienăchiţă cu a sa poezie Amărâtă Turturea şi Testamentul lăsat urmaşilor săi.
Inscripţie pe piatra de hotar a lui Geo Dumitrescu a răsunat mai altfel pe acordurile chitarei şi a vocii lui Tudor Gheorghe la Carei.
Slav as fi fost, de nu eram latin,
latin as fi, de n-as fi fost si dac –
dar a iesit asa : sa fiu român,
si eu cu soarta asta mă împac !
Mi-au dat si altii sânge si cuvinte –
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
sa-ngrase primitorul meu ogor.
Si din Apus, din Miazazi, veniră
umane pulberi, umbre si lumini,
cu bine si cu rău mă vremuiră –
pe toate le-am sorbit în radacini.
Si nu-i nimic strain – a’ mele-s toate,
dator nu sînt : plătit-am cu prisos ! –
ca tot platind uitucilor la rate,
cutitul mi-ajunsese pîn’ la os !
Dar am rămas asa cum scrie-n carte –
priviti-mă, si-o sa vedeti usor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
desi, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.
Sunt bucuros de oaspeti si prieteni ;
deschisa-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în muntii mei, la caldă marea mea.
Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mână de-ajutor îmi dai ? Multam !
Dar nu cumva să-ti bîiguie prin minte
că asta-i tara cailor de ham !
Poftiti, deci, stati la masă, stati la soare ! –
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-astept cu mintea plină, gându-n floare
(ca nu-i de lipsă fosforul pe-aici !…)
Întind spre toata zarea poduri bune :
primesc si dau întregului Pământ;
nu-i gînd viclean în mine să răsune,
dar nici stapîn nu caut: eu îmi sunt!
Daniela Ciută
comentarii
de daculiber la 16 mai 2014 - 07:38
respect maestre pentru asemenea spectacol!
de elena la 16 mai 2014 - 08:32
Un adevarat spectacol pentru care multumim romanului Tudor Gheorghe