Puterea lumânării de la Înviere
Lumânarea este simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii. În noaptea Învierii, toţi credincioşii poartă în mână o lumânare ce a fost aprinsă de la preot, de pe masa Sfântului Altar.
Odată stinse toate sursele de lumină din Biserică, Lumina de Înviere este aprinsă de preot de pe masa Sfântă, ca mai apoi să ajungă la toţi credincioşii prezenţi la slujbă. Aprinse toate lumănările, credincioşii pornesc să înconjoare biserica, de trei ori, iar la final, după ce preotul ajunge în faţa uşilor împărăteşti şi încep să intre în biserică, lumânările sunt stinse. La finalul slujbei, credincioşii se întorc cu acasă, în unele părţi chiar cu lumânare aprinsă. Există superstiţia că, dacă lumânarea de la slujba Învierii va rămâne aprinsă tot drumul până acasă, dorinţele purtătorului ei se vor împlini “Această lumânare reprezintă lespedea care se aprinde la mormânt. Trebuie păstrată cu sfinţenie tot timpul anului şi aprinsă ori de câte ori este nevoie”, ne-a explicat părintele Roman Pintea. În unele zone, cu lumina Învierii se afumă vitele. În fiecare zonă a ţării există anumite obiceiuri legate de această lumânare. Astfel, în Banat aceasta se foloseşte şi de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri. Când rosteşte preotul întâia oară cuvintele “Hristos a Înviat”, fetele bătrâne care asistă la Înviere şoptesc: “Eu să joc înainte, pentru a mă marita”. Tot atunci, vânătorii zic: “Vânat prind”, iar pescarii: “Peşte prind”, în credinţa populara existând tradiţia că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat şi la pescuit.
sursa adevarul.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr