4 August 1919: Ziua eliberării Budapestei de către Armata Română

• publicat la: 4 august 2021
4 August 1919: Ziua eliberării Budapestei de către Armata Română

Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta din august 1916. La 20 iulie, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.

Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota „Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”. Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august Blea-Kun, liderul bolșevic al Ungariei, a fugit în Austria și apoi Rusia Sovietică.
Referitor la ocuparea Budapestei de către armata română în august 1919 există unele dezbateri până în ziua de astăzi. Când a fost ocupată capitala, la 3 sau la 4 august 1919? Până în prezent, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deși o unitate a armatei române pătrunsese în oraș încă din ziua precedentă, nerespectând dispozițiile generalului. Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919, este edificator.
Pentru a citi întreg articolul, faceți CLICK AICI. specifică activenews.ro.
.
.

La începutul lunii august 1919, armata română a ocupat Budapesta. Primii care au pătruns în capitala Ungariei au fost cavaleriștii Regimentului 7 Roșiori „Cuza-Vodă” din Iași. De fapt, era vorba de un detașament din acest regiment, format din două escadroane și o secție de artilerie, iar detașamentul se afla sub comanda căpitanului Constantin Mihăilescu. Două decenii mai târziu, Mihăilescu a rememorat, pentru „Revista istorică”, cum s-au întâmplat faptele. Povestirea ofițerului român este interesantă, ea oferind detalii atât despre degringolada trupelor roșii ale lui Bela Kun, dar și despre unele surprize venite din partea Franței și Italiei, aliate ale României la momentul respectiv.

3 august 1919 – Intrarea românească în Budapesta

(Amintirile fostului căpitan Constantin Mihăilescu)

În dimineața zilei de 3 august 1919, Regimentul 7 Roșiori „Cuza-Vodă” se găsea cantonat în satul Peczel, la vreo 15 kilometri est de Budapesta. La orele 10 se formează un detașament compus din Escadronul 4, căpitan Ganea Nicolae, Escadronul de mitraliere, căpitan Mihăilescu Constantin, și o secție de artilerie călăreață, sublocotenent Iliescu Zănoagă. Acestui detașament i se dă misiunea de a cerceta și informa, și de a distruge calea ferată spre Budapesta, în anumite puncte, iar în caz de contact cu inamicul, să-l țină strâns, explorând întreaga regiune străbătută de axul Peczel-Kőbanya-Budapesta.

La orele 13, detașamentul ajunge la liziera de est a Budapestei, în cartierul Kőbanya, unde este întâmpinat de un regiment bolșevic, care caută a interzice intrarea detașamentului în oraș. Unitățile noastre iau formația de luptă, escadroanele descalecă, inamicul ocupă șanțul și calea ferată ce mărginea câmpul de aviație.

Pe șoseaua Gődőlő-Budapesta se văd numeroase trupe de infanterie și artilerie ce mărșăluiesc spre Budapesta, în timp ce cinci avioane își iau zborul cu direcția spre nord. La aripa dreaptă se aud primele împușcături: mitralierele încep a toca; s-a început dansul! Mă urc într-un pom de pe marginea șoselei pentru a observa mai bine.

În acest timp, un sergent de la secția de artilerie vine în galop pe șosea. Caporalul Pogor Vasile, agentul meu, îl oprește; călărețul raportează că tunurile sunt gata de tragere, instalate în spatele unui canton.

La un kilometru de flancul stâng zăresc un civil ce se îndrepta spre noi; trimit pe caporalul Pogor să mi-l aducă.

[Civilul spune:] – Mă recomand: Babeș.

Rămân surprins: un român! Ce noroc! Pot obține multe informații. În același timp, primesc rapoarte că inamicul întărește stânga sa și că răniții noștri se evacuează la canton. Artileria noastră trimite patru urări celor din față. După câteva minute se vede ieșind din Budapesta un automobil cu un mare steag alb, ce flutura în continuu. Mașina se îndreaptă spre noi pe șosea. Cobor din pom și depășesc lanțul trăgătorilor noștri, întâmpinând automobilul. Din el coboară trei ofițeri unguri și un civil de statură mijlocie, îmbrăcat într-o haină albă de dril. Civilul, urmat de cei trei ofițeri, se îndreaptă spre mine și, prin intermediul unui ofițer din suită, mi se prezintă: Haubrich Josef, tribun al poporului și ministru de război. Sunt rugat să întrerup lupta, ca să merg la Budapesta, la Parlament, unde se găsește adunat Consiliul de Miniștri, pentru a trata intrarea noastră în Budapesta.

La rândul meu, l-am rugat să ordone trupelor sale să înceteze focul: imediat a dat ordin unui ofițer care a plecat cu automobilul spre hangarele aviației.

integral pe romanialibera.ro

Lasati un comentariu