Încrustări istorice. Pedepsiți de administrația maghiară pentru ,,trei color,, așezate în anul 1900 pe mormântul lui Avram Iancu

• publicat la: 6 September 2021
Încrustări istorice. Pedepsiți de administrația maghiară pentru ,,trei color,, așezate în anul 1900 pe mormântul lui Avram Iancu

Transcriem, spre cunoaștere, două evenimente petrecute acum mai bine de 100 de ani, pe vremea când domneau grofii și nobilii maghiari în Ardeal. Am scris aceste rânduri ca să arăt, din nou, cum se aplica în Ungaria liberalismul în secolul al XX, cum am zice, în era legii dreptului şi dreptăţii!, cum finaliza materialul semnatarul acestuia: Românaşul.

Să fi știind de asemenea cazuri primarul din Carei, de îi este frică să nu pățească la fel de poartă tricolorul la ceremoniile oficiale unde reprezintă comunitatea din Carei?

.
„Selişte, în 30 Ian. 1900, Deja la timp v’am fost scris că acei 9 tineri care au jucat „Căluşerul” cu prilejul serbărilor ţinute în onoarea „Societaţii pentru fond de teatru român” la Săliște, au fost daţi în judecată pentrucă au îndrăznit a purta brâne şi cocarde în trei colori româneşti pe pământul nostru strămoşesc, şi au mers cântând marşul nemuritorului Andreiu Mureşiau.

Ieri, în 29 Ianuarie 1900, s’a ţinut pertractarea la care s’a înfăţişat toţi acuzaţii, fiind venit un nou subjudele regiunii de cerc, a fost pentru dânsul tocmai primul proces ce a judecat la noi în Săliste. Tinerii s’au purtat foarte brav în decursul pertractării, fiind întrebaţi că e drept că au purtat trei colori, au răspuns: „Da am purtat şi vom mai purta încă de vom fi sănătoşi.”
Iau mai ispitit pe urmă că nu cumva i-a învăţat vreun domn? să spună că studenți fiind vor fl achitaţi?. Au răspuns că Nu. Pe urmă spunându-li-se că nu e iertat a purta „trei colori româneşti pe pământul unguresc” și le a dictat următoarele pedeapse: 1. loan Trifa croitor, osândit la amendă de 4 cor.; 2. Corneliu Bucişan, calfă de pielar, la 4 cor.; 3. loan Tâmpănăriu, curelar, la 2 cor.; 4. loan Ţaţa, curelar, la 2 cor.; 5. Constantin Roşea, calfă de curelar, 2 cor.; 6. loan Dădârlat, pălărier, la 2 cor.; 7. loan Cup, calfă de pălărier, la 2 cor.;8. Nicola Haţegan, la 2 cor.; 9. loan Comă, la 2 cor. ;
Întrebaţi fiind dacă plătesc?, au răspuns cu toţii: „Nu plătim!” Atunci s’a schimbat pedeapsa în modul următor: cei doi din sus la câte 12 oare temniţă şi ceia! ăilalţi şapte la câte 6 ore temniţă.”
Onoare vouă, căluşarilor!
Documentele transcrise mai jos se referă la urmărirea și condamnarea studenților din Cluj care au „îndrăznit” a pune o coroană cu însemne tricolor pe mormântul de la Țebea!
Procesul unei cununi
„În seria asta de argumentări şi dispoziţiuni de nobis eine nobis au ajuns astăzi acolo, că nouă românilor curat „numai buze româneşti ne mai recunosc. Au ajuns sa ne tăgăduiască până şi inima şi simţimintele noaste naţionale. Aceasta este nota cea mai caracteristică a procesului pornit pentru manifestaţiunea de la Ţebea. Nu motive naţionale (zic ei, ungurii) au mânat pe cei trei tineri români să încununeze mormântul lui Iancu, ci gândul pervers de a comite un delict în contra religiuni”.
Ştiu ei bine, că punând chestiunea pe teren naţional, ar provoca la o acţiune solidară întreaga noastră tinerime universitară şi aceasta i-ar jena tot aşa de mult, ca şi solidaritatea tinerime! în faimosul ргосѳs al Replicii!.

Mai ales în situaţia politică actuală (era in iarna anului 1900 – nn. M.C.) se văd nevoiţi a evita dificultăţi de felul acesta sau cel puţin a le atenua. Astfel „perciunaţii gazetari” din Budapesta se făceau mai deunăzi, că nu înţeleg tot rostul revoltei noastre sufleteşti în afacerea (Avram) Iancu.
Ungurii ne prezentau în lume, ca pe un popor lipsit de simţul recunoştinţei naţionale, au căutat să ne infameze prin bănuială, că şi faţă de Iancu, până a fost în viaţă, românii s-au purtat în modul cel mal ingriat. Numai astfel se poate explica, cum de acest Cincinnatus al Românilor după împlinirea misiunei sale a trăit atât de simplu, retras în mijlocul cetăţenilor, care cu puţin mai înainte tremurau la auzul glasului lui dictatoric: „NO, HAI!- nn. C.M.. Desigur, că aceşti gheşeftari în toate, nici nu se pot împăca cu gândul, că vremurile de acum ar mai putea produce martiri adevăraţi, caractere ideale, de felul Iui Avram Iancu.
Închinătorii de idoli a la Kossuth Lajos, care a ştiut să-şi agonisească pentru zile negre, pentru sine şi toată familia sa, prea mărirea zgomotoasă şi darurile naţiei maghiare şi îngrăşat de acestea a trăit boiereşte până Ia adânci bătrâneţe pe clasicul pământ al Italiei – ei nu vreau să înţeleagă că tocmai în punctul acesta vedem noi culmea onestităţii eroului nostru, care a refuzat în modul cel mai categoric orice distincţiune, orice recompensă, cu care au voit să-l onoreze aceia, pentru care el se luptase.
Nimic pentru sine şi totul pentru naţiune: iată principiul adevăratului martir naţional, la mormântul căruia azi toată românimea se închină.
În zadar vor vicleni împotriva noastră, în zadar vor căuta să ne discrediteze înaintea propriei noastre conştiinţe. Viclenia şi calomnia sunt arme tot atât de ruşinoase ca şi terorismul dușmanilor noştri. Credem a nu fi în rătăcire, când susţinem, că în tabăra contrară s-a operat o schimbare, de tactică faţă de noi. Acum „daco-româniştii” şi „pan slaviştii” şi mulţimea „trădătorilor de patrie” sunt în plăcuta poziţiune a citi următoarea constatare a unui fruntaş ziar unguresc: „N-avem cauză să ne speriem de agitaţiunile naţionalităţilor şi să, fim neliniştiţi, precum nici interesul nostru nu e, ca despre acestea să ne facem prea întunecoase tablouri”. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Schimbarea aceasta în felul de gândire, în tactica politicii de stat se ilustrează, precum am arătat, şi prin procesul pentru „delict în contra religiunei”, ce se va pertracta în 13 Februarie la Baia de Criş.
Suntem convinşi, că entuziaştii noştri tineri vor demasca laşitatea şi perversitatea acuzei ridicate în contra lor. Alăturea cu el protestăm şi cerem pedepsirea celor ce au îndrăznit să calce biserica şi să producă scandal insultând simţimintele de pietate, cu care suntem datori celor morţi. Căci pe numele Iui Chistos o spunem, că nu vom suferi păgâni în casa lui Dumnezeu, iar dacă mulţimea păgânătăţii nu ne vor mai îndura nici în biserică, atunci ne vom retrage, ca vechii creştini, în peşteri ascunse şi prin hecatombe, pentru ca acolo eu atât mai fierbinte să putem ruga pe Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
PENTRU IANCU .
La Baia de Cris s-a mai scris o pagină în istoria vieţii noastre naționale. Trei tineri universitari români au fost osândiţi la câte șapte săptămâni de temniță și 160 coroane amendă, pentru că s-au dus să încoroneze mormântul sfânt de la Ţebea, unde își doarme somnul de veci marele nostru viteaz Avram Iancu.

N-a fost destul că jandarmii au pătruns în biserică și au răpit coroana, că pentru a se dovedi ce fel de lege drept fi dreptate le dă românilor stăpânirea de acum, judele din Baia de Cris a chemat în judecată şi a osândit trei români pentru fapte, pe care nici un bun român n-ar sta la îndoială a o săvârşi, pentru că nici un român nu poate recunoaşte procurorilor maghiari dreptul ca ei să ne înveţe cum să ne creiem istoria, pe cine dintre noi să socotim mare, pe cine să iubim şi la al cui moment să ne rugăm.
Nu face însă nimic. Temniţele n-au speriat pe nici un român. Ci dimpotrivă: chiar zilele aceste în toate temnițele fruntaşi deșі politicei maiart, între ei noul ministru Széli, recunoșteau că prigonirile pe naţionalităţi le-a măritat ca să se apere încă și cu mai mare înverşunare, iar ungurilor nu le-a făcut nici un bine, ci i-au adus patriei, căci bine şi femre numai într-o ţară unde domnea pacea poate fi.

În Ţara-Ungurească prigonirile stăpânirii stârnesc întruna nemulţumiri, plângeri şi lupte. Iată de ce osânda de la Baia de Criș trebuie să deştepte îngrijorare în sufletul patriot ADEVĂRAT. Ce DREPT ESTE oare acela de a lăsa, ca peste inimile oamenilor, procurori şovinişti să fie stăpâni! Ce fel de LEGE e aceasta: un jude să pună sub pedeapsă sentimentul împărtășit de un neam întreg de oameni?!. Şi ce DREPTATE să mai opriţi a ne ruga şi a depune flori la momentul nouă scump?. Azi oprindu-ne să ne închinăm lui IANCU, mâine pe acelaşi temei ne-ar putea împiedica să ne rugăm la mormântul lui Șaguna, poimâine o să ne împiedece copilele de la şcoalele românești din Sibiu să depună fiori pe mormântul lui Bariţiu…
Ce-i asta?
Nu-i destul că suntem opriţi de la ori ce mişcare şi munci, cu ţinta să ne croim un viitor fericit, ci vor acum să ne răpească cea mai scumpă parte a sufletului: cinstirea trecutului nostru. De s-ar însuti însă prigonirile de felul acesta și tot nu se va găsi un singur român care să nu jure credinţă nestrămutată trecutului neamului nostru și să nu-și ridice vocea, sus şi tare, în faţa prigonirilor puse la cale cu gând să slăbească în noi simţul ce mai suie puterea ce trebuie să ne încălzească inimile, dragostea de neam!
PROCESUL DE LA BAIA DE CRIS 
Marţi s-a dezbătut la Judecătoria Cercuală din Baia de Criş procesul pornit împotriva d-lor C. Steer, Novacovici şi I. Scurtu, pentru-că în luna trecută au pus cunună pe mormântul lui Iancu şi au rostit şi câte o vorbire. Toţi românii din loc şi din prejur au grăbit să înconjure pe acuzați şi pe apărătorii lor, T. Pap, Pr. Hossu şi Dr. Șt. Cico Pop. Tinerii universitari s-au purtat brav, iar cât despre advocaţi, au zdrobit toate acuzările ridicole ale procurorului, care, de altfel, spre surprinderea multora – a lăudat pe Iancu. Judele avea însă osânda scrisă din nainte, aşa că oricât de slab a fost procurorul şi oricât de strălucit s-au apărat acuzaţii şi au vorbit apărătorii, procesul s-a sfârşit cu şapte săptămâni temniţă pentru fiecare tânăr şi 150 coroane amendă.
Procesul tinerimii în chestia Iancu 
Mâne, Marţi (26 1. c. n.), la tribunalul regesc din Deva se va dezbate în a doua și ultima instanţă procesul intentat studenţimii universitare române din Cluj pentru manifestaţia de pietate la momentul de la Ţebea al marelui nostru erou Avram Iancu. Cum se ştie, deputăţia la mormânt o formaseră tinerii universitari din Cluj George Novacovici, Ioan Scurtu şi Coriolan Steer pentru că încununaseră mormântul lui Iancu şi rostiseră cuvântări de pietate în biserica din Ţebea şi la mormântul eroului, toţi trei au fost judecaţi în 13 Februarie 1900, la judecătoria de cerc din Baia de-Сгіș, ca for de prima instanţă: flecare la câte 6 săptămâni închisoare ordinară şi 150 coroane amendă în bani. Apărătorii condamnaţilor au apelat atunci în contra sentinţei la forum și mai înalt. În urma dispoziţiilor noii proceduri penale,

Transcriem, spre cunoaștere, două evenimente petrecute cu mai bine de 100 de ani, pe vremea când domneau grofii și nobilii maghiari în Ardeal. Am scris ateste rânduri, ca să arăt, din nou, cum se aplica în Ungaria liberalismul în secolul al XX, cum am zice, în era legii dreptului şi dreptăţii!, cum finaliza materialul semnatarul acestuia: Românaşul. Să fi știind de asemenea cazuri primarul din Carei, de îi este frică să nu pățească la fel de poartă tricolorul la ceremoniile oficiale unde reprezintă comunitatea din Carei?

Selişte, în 30 Ian. 1900, Deja la timp v’am fost scris că acei 9 tineri care au jucat „Căluşerul” cu prilejul serbărilor ţinute în onoarea „Societaţii pentru fond de teatru român” la Săliște, au fost daţi în judecată pentrucă au îndrăznit a purta brâne şi cocarde în trei colori româneşti pe pământul nostru strămoşesc, şi au mers cântând marşul nemuritorului Andreiu Mureşiau. Ieri, în 29 Ianuarie 1900, s’a ţinut pertractarea la care s’a înfăţişat toţi acuzaţii, fiind venit un nou subjudele regiunii de cerc, a fost pentru dânsul tocmai primul proces ce a judecat la noi în Săliste. Tinerii s’au purtat foarte brav în decursul pertractării, fiind întrebaţi că e drept că au purtat trei colori, au răspuns: „Da am purtat şi vom mai purta încă de vom fi sănătoşi.”

Iau mai ispitit pe urmă că nu cumva i-a învăţat vreun domn? să spună că studenți fiind vor fl achitaţi?. Au răspuns că Nu. Pe urmă spunându-li-se că nu e iertat a purta „trei colori româneşti pe pământul unguresc” și le a dictat următoarele pedeapse: 1. loan Trifa croitor, osândit la amendă de 4 cor.; 2. Corneliu Bucişan, calfă de pielar, la 4 cor.; 3. loan Tâmpănăriu, curelar, la 2 cor.; 4. loan Ţaţa, curelar, la 2 cor.; 5. Constantin Roşea, calfă de curelar, 2 cor.; 6. loan Dădârlat, pălărier, la 2 cor.; 7. loan Cup, calfă de pălărier, la 2 cor.;8. Nicola Haţegan, la 2 cor.; 9. loan Comă, la 2 cor. ;

Întrebaţi fiind dacă plătesc?, au răspuns cu toţii: „Nu plătim!” Atunci s’a schimbat pedeapsa în modul următor: cei doi din sus la câte 12 oare temniţă şi ceia! ăilalţi şapte la câte 6 ore temniţă.”

Onoare vouă, căluşarilor!

Documentele transcrise mai jos se referă la urmărirea și condamnarea studenților din Cluj carea u „îndrăznit” a pune o coroană cu însemne tricolor pe mormântul de la Țebea!

Procesul unei cununi[1]

În seria asta de argumentări şi dispoziţiuni de nobis eine nobis au ajuns astăzi acolo, că nouă românilor curat „numai buze româneşti ne mai recunosc. Au ajuns sa ne tăgăduiască până şi inima şi simţimintele noaste naţionale. Aceasta este nota cea mai caracteristică a procesului pornit pentru manifestaţiunea de la Ţebea. Nu motive naţionale (zic ei, ungurii) au mânat pe cei trei tineri români să încununeze mormântul lui Iancu, ci gândul pervers de a comite un delict în contra religiuni”.

Ştiu ei bine, că punând chestiunea pe teren naţional, ar provoca la o acţiune solidară întreaga noastră tinerime universitară şi aceasta i-ar jena tot aşa de mult, ca şi solidaritatea tinerime! în faimosul ргосѳs al Replicii!. Mai ales în situaţia politică actuală (era in iarna anului 1900 – nn. M.C.) se văd nevoiţi a evita dificultăţi de felul acesta sau cel puţin a le atenua. Astfel „perciunaţii gazetari” din Budapesta se făceau mai deunăzi, că nu înţeleg tot rostul revoltei noastre sufleteşti în afacerea (Avram) Iancu.

Ungurii ne prezentau în lume, ca pe un popor lipsit de simţul recunoştinţei naţionale, au căutat să ne infameze prin bănuială, că şi faţă de Iancu, până a fost în viaţă, românii s-au purtat în modul cel mal ingriat. Numai astfel se poate explica, cum de acest Cincinnatus al Românilor după împlinirea misiunei sale a trăit atât de simplu, retras în mijlocul cetăţenilor, care cu puţin mai înainte tremurau la auzul glasului lui dictatoric: „NO, HAI!- nn. C.M.. Desigur, că aceşti gheşeftari în toate, nici nu se pot împăca cu gândul, că vremurile de acum ar mai putea produce martiri adevăraţi, caractere ideale, de felul Iui Avram Iancu.

Închinătorii de idoli a la Kossuth Lajos, care a ştiut să-şi agonisească pentru zile negre, pentru sine şi toată familia sa, prea mărirea zgomotoasă şi darurile naţiei maghiare şi îngrăşat de acestea a trăit boiereşte până Ia adânci bătrâneţe pe clasicul pământ al Italiei – ei nu vreau să înţeleagă că tocmai în punctul acesta vedem noi culmea onestităţii eroului nostru, care a refuzat în modul cel mai categoric orice distincţiune, orice recompensă, cu care au voit să-l onoreze aceia, pentru care el se luptase.

Nimic pentru sine şi totul pentru naţiune: iată principiul adevăratului martir naţional, la mormântul căruia azi toată românimea se închină.

În zadar vor vicleni împotriva noastră, în zadar vor căuta să ne discrediteze înaintea propriei noastre conştiinţe. Viclenia şi calomnia sunt arme tot atât de ruşinoase ca şi terorismul dușmanilor noştri. Credem a nu fi în rătăcire, când susţinem, că în tabăra contrară s-a operat o schimbare, de tactică faţă de noi. Acum „daco-româniştii” şi „pan slaviştii” şi mulţimea „trădătorilor de patrie” sunt în plăcuta poziţiune a citi următoarea constatare a unui fruntaş ziar unguresc: „N-avem cauză să ne speriem de agitaţiunile naţionalităţilor şi să, fim neliniştiţi, precum nici interesul nostru nu e, ca despre acestea să ne facem prea întunecoase tablouri”. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Schimbarea aceasta în felul de gândire, în tactica politicii de stat se ilustrează, precum am arătat, şi prin procesul pentru „delict în contra religiunei”, ce se va pertracta în 13 Februarie la Baia de Criş.

Suntem convinşi, că entuziaştii noştri tineri vor demasca laşitatea şi perversitatea acuzei ridicate în contra lor. Alăturea cu el protestăm şi cerem pedepsirea celor ce au îndrăznit să calce biserica şi să producă scandal insultând simţimintele de pietate, cu care suntem datori celor morţi. Căci pe numele Iui Chistos o spunem, că nu vom suferi păgâni în casa lui Dumnezeu, iar dacă mulţimea păgânătăţii nu ne vor mai îndura nici în biserică, atunci ne vom retrage, ca vechii creştini, în peşteri ascunse şi prin hecatombe, pentru ca acolo eu atât mai fierbinte să putem ruga pe Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

PENTRU IANCU[2].

La Baia de Cris s-a mai scris o pagină în istoria vieţii noastre naționale. Trei tineri universitari români au fost osândiţi la câte șapte săptămâni de temniță și 160 coroane amendă, pentru că s-au dus să încoroneze mormântul sfânt de la Ţebea, unde își doarme somnul de veci marele nostru viteaz Avram Iancu. N-a fost destul că jandarmii au pătruns în biserică și au răpit coroana, că pentru a se dovedi ce fel de lege drept fi dreptate le dă românilor stăpânirea de acum, judele din Baia de Cris a chemat în judecată şi a osândit trei români pentru fapte, pe care nici un bun român n-ar sta la îndoială a o săvârşi, pentru că nici un român nu poate recunoaşte procurorilor maghiari dreptul ca ei să ne înveţe cum să ne creiem istoria, pe cine dintre noi să socotim mare, pe cine să iubim şi la al cui moment să ne rugăm.

Nu face însă nimic. Temniţele n-au speriat pe nici un român. Ci dimpotrivă: chiar zilele aceste în toate temnițele fruntaşi deșі politicei maiart, între ei noul ministru Széli, recunoșteau că prigonirile pe naţionalităţi le-a măritat ca să se apere încă și cu mai mare înverşunare, iar ungurilor nu le-a făcut nici un bine, ci i-au adus patriei, căci bine şi femre numai într-o ţară unde domnea pacea poate fi. În Ţara-Ungurească prigonirile stăpânirii stârnesc întruna nemulţumiri, plângeri şi lupte. Iată de ce osânda de la Baia de Criș trebuie să deştepte îngrijorare în sufletul patriot ADEVĂRAT. Ce DREPT ESTE oare acela de a lăsa, ca peste inimile oamenilor, procurori şovinişti să fie stăpâni! Ce fel de LEGE e aceasta: un jude să pună sub pedeapsă sentimentul împărtășit de un neam întreg de oameni?!. Şi ce DREPTATE să mai opriţi a ne ruga şi a depune flori la momentul nouă scump?. Azi oprindu-ne să ne închinăm lui IANCU, mâine pe acelaşi temei ne-ar putea împiedica să ne rugăm la mormântul lui Șaguna, poimâine o să ne împiedece copilele de la şcoalele românești din Sibiu să depună fiori pe mormântul lui Bariţiu…

Ce-i asta?

Nu-i destul că suntem opriţi de la ori ce mişcare şi munci, cu ţinta să ne croim un viitor fericit, ci vor acum să ne răpească cea mai scumpă parte a sufletului: cinstirea trecutului nostru. De s-ar însuti însă prigonirile de felul acesta și tot nu se va găsi un singur român care să nu jure credinţă nestrămutată trecutului neamului nostru și să nu-și ridice vocea, sus şi tare, în faţa prigonirilor puse la cale cu gând să slăbească în noi simţul ce mai suie puterea ce trebuie să ne încălzească inimile, dragostea de neam!

PROCESUL DE LA BAIA DE CRIS[3].

Marţi s-a dezbătut la Judecătoria Cercuală din Baia de Criş procesul pornit împotriva d-lor C. Steer, Novacovici şi I. Scurtu, pentru-că în luna trecută au pus cunună pe mormântul lui Iancu şi au rostit şi câte o vorbire. Toţi românii din loc şi din prejur au grăbit să înconjure pe acuzați şi pe apărătorii lor, T. Pap, Pr. Hossu şi Dr. Șt. Cico Pop. Tinerii universitari s-au purtat brav, iar cât despre advocaţi, au zdrobit toate acuzările ridicole ale procurorului, care, de altfel, spre surprinderea multora – a lăudat pe Iancu. Judele avea însă osânda scrisă din nainte, aşa că oricât de slab a fost procurorul şi oricât de strălucit s-au apărat acuzaţii şi au vorbit apărătorii, procesul s-a sfârşit cu şapte săptămâni temniţă pentru fiecare tânăr şi 150 coroane amendă.

Procesul tinerimii în chestia Iancu[4].

Mâne, Marţi (26 1. c. n.), la tribunalul regesc din Deva se va dezbate în a doua și ultima instanţă procesul intentat studenţimii universitare române din Cluj pentru manifestaţia de pietate la momentul de la Ţebea al marelui nostru erou Avram Iancu. Cum se ştie, deputăţia la mormânt o formaseră tinerii universitari din Cluj George Novacovici, Ioan Scurtu şi Coriolan Steer pentru că încununaseră mormântul lui Iancu şi rostiseră cuvântări de pietate în biserica din Ţebea şi la mormântul eroului, toţi trei au fost judecaţi în 13 Februarie 1900, la judecătoria de cerc din Baia de-Сгіș, ca for de prima instanţă: flecare la câte 6 săptămâni închisoare ordinară şi 150 coroane amendă în bani. Apărătorii condamnaţilor au apelat atunci în contra sentinţei la forum și mai înalt. În urma dispoziţiilor noii proceduri penale, instanţa superioară şi ultima în cazul acesta esteT reg. din Deva, unde conform acestei noi proceduri penale, procesul are să se dezbată din nou, întreg, în şedinţă publică.

Apărătorii acuzaţilor, vor fi d-nii Francise Hossu-Longin, care va apăra pe acuzatul G. Novacovici; Dr. Ştefan G. Pop, de la Arad, care va apăra pe acuzatul I. Scurtu, Șt Dr. Aurel Vlad de la Haţeg, care va арăга pe acuzatul Coriolan Steer.

Punctul cel mai revoltător al procesului şi totodată cel mai interesant este faimoasa condamnare ca Iancu, pe temeiul § ful 142 al Codului penal: delictul infidelităţii!

Asupra acestui moment grav vor avea atât apărătorii, cât şi acuzaţii să insiste îndeosebi, manifestând atitudinea cea mai energică faţă de-o acuză atât de monstruoasă. După-cum se anunţă, tinerimea romană din Cluj va trimite la Deva o delegaţie de şase membri, ca prin aceasta să dea dovadă despre solidaritatea sa în chestiunea Iancu – şi astfel prin reprezentarea ei oficioasă să-şi manifesteze interesul faţă de o cauză atât de sfântă românilor. Vor fi reprezentate asemenea şi celelalte Universităţi.

Materiale spicuite de col. r. Dr. Constantin Moșincat,

Oradea, 5 septembrie 2021



[1] Idem, nr. 20, duminică  30 ianuarie 1900, p.1. In procesul ce va desbate mâine la Baia-de-Criş, trei universitari, dnii Scurtu, Novacovici şi Steer, carei au depus croanä рѳ mormôntul lui Iancu, vor fi apăraţi de dni advocaţi T. Pap, Fr. Hossul, Dr. St. C. Pop.

[2] Idem, nr.6 sâmbătă 5 februarie 1900, p.1

[3] Ibidem, p. 2

[4] Idem, nr. 110, marți 13 iunie 1900, p. 2

i

Lasati un comentariu