Pagina principala / Timp Liber / Obiceiuri de Ignat. Ziua sacrificării porcului de Crăciun

Obiceiuri de Ignat. Ziua sacrificării porcului de Crăciun

Povestea lui Ignat, un simbol al împăcării ritualice de dinainte de sacrificarea porcului de Crăciun.
Un timp magic, conotat cu o simbolistică extrem de complexă şi punctat, în curgerea lui, de o serie de momente ritualice, ale căror conotaţii se pierd departe, în negura timpului. Astfel s-ar putea descrie perioada care premerge Crăciunul. Perioadă în care, cu doar câteva zile înainte de marea Sărbătoare, românii sacrifică, în mod ritualic, porcul, spre a prepara bucatele pe care le consumă, în mod tradiţional, de Crăciun. Şi în care, spun etnologii, tradiţia impune, cu o seară înainte de sacrificarea animalului, să fie istorisită, spre dezlegare, “Povestea lui Ignat”, pentru ca animalul ce va fi sacrificat sa moară împăcat.

În tradiţia populară, ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele de „Ignatul porcilor”, când mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an şi cel nou se miza pe funcţia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.

Sărbători Fericite!