Poemul Zilei. Pentru Patrie
„Toți se tem, și Europa și Moscova de o Românie unită. De aceea se și introduc fel de fel de diversiuni între români pentru a nu se putea coagula ceva trainic, special pentru a menține și accentua dezbinarea. Toți au nevoie să fure bunurile și pământurile României bogate. Și unii și alții au interes să folosească țara noastră pentru un eventual front aici între cele două puteri.” (Părintele Justin Pârvu).
Se schimbă tot mai des Înalta Poartă
la care dau năvală trădătorii,
tăind mereu, cu-a nesimțirii bardă,
altarul ce-l înalță ziditorii.
.
Nevolnici viermi, precum o nouă hoardă,
distrug sau vând ce-n taină truditorii,
cu sufletul lăsat mereu să ardă,
au construit, sub lacrima răbdării…
.
Dar ce nu vând? Au totul de vânzare!
N-au Patrie, nici suflet, nici cuvânt!
Nimic din ce e românesc nu-i doare!
N-au rădăcini, cum n-au nimica sfânt!
.
„Acoperiți” prin multele „structuri”,
descoperiți umili la Tronul Plății,
știu doar să pună vechi și noi juguri
pe gâtul blând și magic al dreptății.
.
Din care lacrimi și cu care mâini
să dăm izvor luminii spre-mplinire!?
… la cei flămânzi să dăruim noi pâini!
… să răsădim în suflete, iubire!
.
Ne ridicăm la luptă! Și murim,
trădați mereu de cei ce ne conduc.
Ni-e răsplătită truda cu venin,
de cei ce vin, trădează și se duc!
.
Ne ridicăm din nou , oricât de greu,
pe al dreptății rug să fim martiri…
de nu ne lasă bunul Dumnezeu
să fim semințe, marilor iubiri!
CORNEL VLAD
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr