Pagina principala / Stiri interne / Bustul ROMÂNULUI care a forțat Germania nazistă să plătească 8 tone aur României este propus spre demolare

Bustul ROMÂNULUI care a forțat Germania nazistă să plătească 8 tone aur României este propus spre demolare

Pe 28 decembrie ora 9 dimineața în fața Primăriei Sector 2 București românii vor fi prezenți pentru cei care au ridicat România. Mircea Vulcănescu este unul dintre acei mari români, iar demolarea bustului său va fi supusă la vot de consilierii primăriei datorită unui proiect inițiat de un consilier liberal la sugestia prefectului PSD.

desfiintare bust Mircea Vulcanescu (1)

Mircea Vulcănescu a fost condamnat de tribunalele bolșevice pentru gândirea și opera lui românească, a fost condamnat pentru faptul că a făcut parte din guvernarea anilor de război (până în 1944) obținând pentru România din partea Germaniei, în urma unor tratative tenace, dure și demne, opt vagoane de aur pentru Banca Națională și armament modern pentru Armata Română.

,,Așa cum ne-am bătut pentru Valeriu Gafencu la Târgu Ocna, ne vom bate și pentru Mircea Vulcănescu la Sectorul 2 și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom câștiga și acum!

Din resentimente bolnave, specifice luptei de clasă a anilor 50, bolșevicii de la Institutul Elie Wiesel dezinformează constant și abject opinia publică și instituțiile statului afirmând despre Mircea Vulcănescu ca a fost condamnat pentru fapte împotriva evreilor, când, în realitate, el a fost condamnat pentru faptele prevazute de Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 la art. 1, lit a) și art. 2 lit a) (dispoziții legale adoptate după 1945 și care au fost aplicate retroactiv).

Ce presupuneau aceste “infracțiuni”?

Iată:

”Articolul 1 Sînt vinovaţi de dezastrul țării cei care:

a) Militând pentru hitlerism sau fascism şi avînd răspunderea politica efectivă au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul tarii;

Articolul 2 Sînt vinovaţi de dezastrul tarii prin săvîrşirea de crime de război cei care:

a) Au hotărît declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice şi Naţiunilor Unite;”.

Ce este cu Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul țării sau de crime de război?

Este o lege adoptată în perioada primei guvernări comuniste (guvernul Petru Groza) prin care se intenționa să se transpună în legislatia internă prevederile Statutului Tribunalului Internațional de la Nürnberg referitoare la crimele de război sau împotriva umanității (tratamente inumane; acte de teroare asupra popolatiei civile; suprimare sau cruzime; represiuni colective; supunerea la munci excesive sau deplasări în scop de exterminare etc.). Problema este că, pe lângă aceste fapte, comuniștii din România au mai inclus în corpul legii o serie de ”crime” formulate extrem de vag, care se refereau exclusiv la confilctul Romaniei cu URSS (adică: militarea pentru hitlerism sau fascism; permiterea, dupa 6 septembrie 1940, armatelor germane sa intre pe teritoriul tarii; declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice; edictarea de legiuni sau măsuri nedrepte de conceptie hitlerista, legionara sau rasială; punerea în slujba hitlerismului sau fascismului) și care nu pot fi încadrate din punct de vedere al dreptului international la crime de război sau împotriva umanității.

Așadar, pe Mircea Vulcănescu, comuniștii l-au condamnat politic pentru ”lupta” împotriva URSS prin definirea ticăloasă, abuzivă și antijuridică (împotriva logicii dreptului) a acestei activităti politice ca fiind ”crimă privind dezastrul țării” și ”crimă de dezastrul tarii prin săvîrşirea de crime de război” (Decizia nr. 27/06.02.1948 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă, dupa respingerea recursului, prin Decizia nr. 1510/07.08.1948 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Penală),, notează Alexandru Costache.

Alexandru Costache este cel care, în numele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în anii 2013-2015, a coordonat procesul prin care instanțele de judecată au obligat Consiliul Local Târgul Ocna (Bacău) să anuleze hotărârea adoptată sub presiunea Institutului Wiesel, a Comunității Evreiești și a forurilor guvernamentale, reacordând titlul de cetățean de onoare lui Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor.

Mircea Vilcănescu a  murit în închisoarea de la Aiud pe 28 octobrie 1952.

Mircea Vulcănescu a făcut parte din al doilea lot al membrilor guvernului care a fost judecat de Tribunalul Poporului în baza Legii 312/1945, fiind condamnat la 8 ani „temniţă grea“. Această lege, impusă de comunişti, este astăzi în vigoare!

Conform Wikipedia, la 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani de temniță grea. În ianuarie 1948 i s-a respins recursul menținând pedeapsa din 1946. Închis la Aiud, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost încarcerat cu alți 12 deținuți din celula sa, în beciul secției 1, unde au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați în frig, neavând paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după câteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viața. Vulcănescu a murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni. Șeful temnicerilor de la Aiud l-a pedepsit mutându-l din celula condamnaților într-o celulă din cetățuia închisorii, în care a petrecut o noapte pe un ger de -20^o. Avea 48 de ani și a lăsat, se spune, un îndemn: „Să nu ne răzbunați, dar să nu ne uitați!” („Do not avenge us, but do not forget us!”)