23 Mai 1948 – Corneliu Balla a fost arestat de pe băncile şcolii de către Securitate

• publicat la: 23 mai 2024
23 Mai 1948 – Corneliu Balla a fost arestat de pe băncile şcolii de către Securitate

Careiul a avut numeroase personalități românești marcante de-a lungul timpului chiar dacă orașul a fost mai multe secole sub ocupație maghiară iar limba română nu era permisă a se folosi. Familiile de români au păstrat cu sfințenie graiul strămoșesc, s-au jertfit chiar pentru el și și-au crescut copiii în credința neamului. Au încercat să ne îngroape dar nu au reușit pentru că noi suntem semințe și răsărim mai puternici după fiecare încercare.

Corneliu Balla a fost unul dintre  reprezentanții de seamă ai culturii careiene. S-a născut la 11 aprilie 1930, la Olosig, județul Bihor.  Tatăl său, născut la Moftinu Mic,  a fost notar comunal iar mama sa, Margareta Gabriela Raţiu s-a născut la Istrău în familia dascălului local Ioan Raţiu.  Bunicul lui Corneliu Balla, Ioan Raţiu, s-a numărat printre membrii fondatori ai băncii româneşti din Sanislău, Arina, ce a luat fiinţă la 25 iunie 1906 şi a fost delegat ca reprezentant al Reuniunii învăţătoreşti sătmărene să participe la Marea Adunare de la 1  Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Corneliu Balla a fost arestat pentru prima dată în 23 mai 1948, de pe băncile şcolii româneşti din Beiuş, fiind condamnat de Tribunalul militar Cluj  la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională şi 3 ani interdicţie corecţională pentru activitate în cadrul Frăţiilor de Cruce.

A trecut apoi pe la Securitatea din Beiuş, închisorile din Oradea, Cluj, Aiud, Târgşor.

Înainte de prima sa arestare, în perioada 22-24 aprilie  1948, Corneliu Balla  scrie poemul său despre AVRAM IANCU, cu gândul trimiterii sale la un concurs naţional de poezie anunţat pentru vara acelui an. N-a fost să fie. Manifestările cultural patriotice ale elevilor beiuşeni de la acea dată au fost supărătoare pentru regimul de atunci şi au dus la arestarea  sau exmatricularea celor ce au participat.

Corneliu Balla a fost cunoscut sub pseudonimul literar Gabriel Rațiu.

Traducător de excepție, publicist și poet, a debutat editorial cu volumul “Logosclipuri” (2001), la editura Dacia. A urmat volumul “Jugul cel blând”, în anul 2003, iar în 2008 i-a fost publicat post mortem volumul “Zarca”.

A încetat din viață în 24 iunie 2006. Din fericire mormântul său mai este intact spre deosebire de ale altor personalități marcante ale culturii careiene, George Marchiș și Romulus Marchiș având mormintele distruse.

Poemul Avram Iancu a fost aşternut pe hârtie la vârsta marilor idealuri, într-o perioadă în care tineretul României nădăjduia că va învinge.

,,Gem stâncile la Vidra şi -n alte părţi, adânc.

Un om şi-un cal pe strâmtele cărări se opintesc la deal.

Desagii cu necazuri şi mălai se leagănă-n oblânc.

Stâncile trosnesc şi apele cântă bocind.

Suliţa brazilor şi-a înfipt căutătura scotocind apele înaltului

rătăcind ca o jalbă pe treptele curţii împăratului……

….

În sate împrăştiate pe culmi

ferecate în văi

oameni se zbat, se îneacă.

Abia de răzbat credinţe, speranţe printre bordeie.

Veşti bune să-ţi deie abia dacă vin

drumeţii ce pleacă.

Moţii scrâşnesc şi rabdă.

le otrăveşte boarea nopţii sudoarea.

sudalme se înăbuşe.

grofi…Dumnezei…

(…..)

Un chip luminos…Libertatea.

Furtuna de-acum s-a născut.

Numele ei a crescut în fiece frunză

în fiece piatră

în orice potecă

şi-n oricare om.

Avram Iancu…Avram…e hram

Învierii noastre de apoi

pornită cu Iancu

Purtată de noi….

Lasati un comentariu