Pagina principala / Istoric / MANIPULARE PRIN MANUALELE DE ISTORIE : PERVERTESC GENERAȚII ȘI SUBMINEAZĂ SECURITATEA NAȚIONALĂ

MANIPULARE PRIN MANUALELE DE ISTORIE : PERVERTESC GENERAȚII ȘI SUBMINEAZĂ SECURITATEA NAȚIONALĂ

“ Companieeeee….contraatac la baionetă..după mine, înainteeee, ..Uraaaaa !” si căpitanul, comandantul companiei a VI-a din Batalionul 1 al Scolii de subofiteri de rezervă Radna, sare primul din transee. In clipa următoare si ceilalti elevi militari ai companiei, toti între 18 si 19 ani, în strigăte de „uraaa” isi urmează căpitanul. Rând pe rând si celelalte companii , apoi tot Batalionul 1, se angajează în lupta corp la corp cu armata maghiară. Inclestarea a fost scurta, dar extrem de violentă si sângeroasă angajând ulterior si Batalionul 2. Un sfert de ora mai târziu lupta la baioneta a companiei a VI-a s-a terminat, ungurii respinsi fugeau mâncând pământul nu numai din fata companie a VI-a, ci de pe toată linia frontului. Era al doilea atac unguresc în acea zi, respins prin contratac la baionetă de elevii Scolii militare. Desi ungurii în fuga lor nu iesiseră încă din raza de bătaie a pustilor elevilor militari, nimeni nu mai avea timp de ei.

Prima grijă a elevilor militari era sa vadă care din ei mai trăiesc si sa acorde ajutor ranitilor. In fata transeei, plină cu morti si raniti, atât români cât si unguri, este găsit mort si comandantul companiei a VI-a. A fost găsit cu mâinile inclestate pe gâtul unui căpitan ungur, mort si el. Câțiva elevi militari aflati si ei în lupta corp la corp nu departe de căpitan au spus după lupta ce a văzut fiecare ce s-a întâmplat cu el : când a sărit afară din transee capitanul avea pistolul in mana, a tras toate gloantele in directia primilor unguri care i-au iesit in cale împuscând un subocotenent si doi soldati unguri.

A aruncat apoi pistolul, a scos pumnalul si s-a angajat în lupta cu un soldat ungur care voia să-l lovească cu patul pustii si pe care l-a ucis. Atunci a sărit pe el un capitan ungur. S-au incaierat, erau jos , se rostogoleau unul peste altul, cand, la un moment dat, grenade au explodat chiar lângă ei. Schijele l-au lovit în spate când era deasupra ungurului…

Nu am spus numele căpitanului până acum. Priviti-i fotografia, putin probabil să îl cunosteti, pentru că nu ati auzit de el la ora de istorie. Este căpitanul Ioan Fătu , mort in septembrie 1944, la Păulis, judetul Arad, in lupta corp la corp, apărând pământul românesc. Regimul comunist , desi se mândrea cu eroii poporului român, pentru a menaja sensibilitatile conationalilor unguri a considerat că-i prea devreme să-l treacă pe eroul omorator de unguri în manualul de istorie, cât timp încă trăia generatia implicata în conflict. Denumirea de “hortysti” s-a impus mult după război si s-a creat din considerente politice, spre a se face o diferentiere intre unguri (aia buni erau unguri, aia răi erau hortysti ) numai că românii transilvăneni care au stat 1000 de ani sub unguri nu puteau fi păcăliti, asa că regimul comunist l-a sărit pur si simplu din manualul de istorie pe căpitanul Ioan Fătu ,i-ar lupta de la Păulis între armata română si cea ungară a fost prezentata ca o lupta a armatei române contra fascistilor, la modul general. Pentru regimurile postcomuniste lucrurile au fost si mai simple, aceste regimuri nefiind românesti, evident că nu le interesa cazul, ba chiar le deranja, că ar fi intretinut patriotismul si nationalismul, pe care îl voiau dispărut… Asa că nimeni nu prea a auzit de căpitanul Ioan Fătu. Eu insa stiam de el înainte a auzi de Făt-Frumos ori de Prâslea cel voinic. Intâmplarea a făcut nu numai ca satul în care m-am născut si copilărit să fie la doar 5 Km de Păulis, dar taăal meu, subofiter de infanterie in 1944, să fi prins toate cele 5 atacuri unguresti de la Păulis, două respinse prin lupta corp la corp, si să-l fi cunoscut bine pe căpitanul Ioan Fătu.

Toate povestile copilăriei mele pe care le auzeam de la tata,  erau numai despre război, iar pe eroii acestor povesti îi chema Ioan Fătu, Casota Grigore, Morean Ioan, Serb Nicolae si multi, multi altii (asta m-a dus ulterior spre cariera militară) dar, ciudat, la final eroii..mureau.

Una din povestile despre Ioan Fătu, pe care am înteles-o doar când am mai crescut , iar si mai bine când ajunsesem judecător, era aceea a duelului in care a fost implicat în 1937, când era locotenent.. A fost ultimul român participant la un duel adevărat, unul din ăla asa cum vedeti azi in filme: participantii aleg armele, se saluta, se intorc cu spatele, fac 12 pasi, se intorc, ochesc si trag. Duelul sub aspect juridic era interzis încă de la primele legislatii penale moderne românesti. Codul din 1866 il permitea doar pentru o situatie, apararea onoarei in materie de familie. Codul penal din 1936 l-a interzis insa cu desavarsire , incriminarea penala fiind foarte bine reglementata, tocmai pentru ca mai erau unii carora le mergea capul la prostii. Erai condamnat la inchisoare si pentru simpla provocare ( invitare) la duel; acceptarea duelului atragea si ea inchisoarea, chiar daca duelul nu avea loc; prezenta la locul si ora stabilita pentru duel ducea si ea la puscarie; martorii chemati special pentru duel erau si ei condamnati pentru complicitate la duel… Ei, bine, in acest context, in 1937, la un bal din oras, unde tinerii ofiteri ( si afemeiati incurabili )erau intotdeauna prezenti, un comerciant se apropie de locotententul Ioan Fatu si ii spune scurt “ Pentru ofensa adusa onoarei sotiei mele, va provoc la duel , domnule locotenent “. Toti cei prezenti raman blocati, tot orasul stia de relatia sotiei comerciantului cu locotenentul Ioan Fatu, se pare cu exceptia sotului, care o credea pura si victima a unei calomni..Toti asteptau acum curiosi reactia locotenentului Fatu. Sa refuze, el, ofiter,duelul la care il invita un civil era dovada de lasitate curata, sa accepte duelul insemna distrugera carierei militare, pentru ca pana si acceptare in sine era de natura penala si atragea puscaria.

– Accept, raspunde scurt locotenentul Ioan Fatu. Unde si cand ?

-In spatele cladirii si acum. Am pregatit eu totul, trebuie doar sa va alegeti pistolul si sa vi-l incarcati cu 3 cartuse

-Sa mergem atunci !

Cei doi coboară în spatele clădirii. Din interiorul clădiri zeci de barbati si femei, adunati la geamuri priveau cu ohii mari. Toti credeau că este un teatru, ca nu se va ajunge la duel, ca se braveaza, ca unuia – comerciantului, cu singuranta- ii va ceda nervii inainte. Comerciantul deschide cutia cu 2 pistoale si 6 cartuse. Locotenentul Fatu isi ia un pistol, cele 3 cartuse si se retrage pentru incarcare. Dupa 10 secunde cei doi cu pistoalele in mana sunt fata in fata. Se saluta printr-o inclinarea scurta a capului, fac stanga imprejur si fiecare numara cu voce tare pasii care ii face. 12 , se aude vocea comerciantului. Cei doi se intorc si se ochesc.Primul foc in trage comerciantul si ..rateaza, trage rapid al doilea cartus si glontul il loveste in partea stanga a abdomenului pe locotenentul Ioan Fătu, care se clatina. Comerciantul trage si al treilea foc si rateaza. Locotentul cade între timp jos. In cădere mâna stângă i se desface, din ea cad 3 cartuse. Nu si-a încărcat pistolul..Locotentul este dus la spital, operat si scapa cu viata. Este insa dat afara din armata si trimis în judecata pentru duel. Deoarece nu a depus plângere împotriva comercianului , acesta din urma scapa de condamnare pentru vatamare corporala si ia doar doi ani inlocuiti ulterior cu amenda penala pentru duel. Cum locotenentul Ioan Fatu nu a tras, ia doar amenda penala. La cererea mai multor ofiteri, regele revoca masura indepartatii din armata si este reprimit. Este trimis ca si comandanat de compania la o Scoala militara.Tata l-a intrebat odata “ De ce nu ati tras si dvs. domnule capitan,daca tot ati acceptat duelul ? ”, iar raspunsul lui a fost “ Un civil care intelege sa-si apere asa onoarea sotiei, inseamna mai mult pentru mine decat un general . Niciodata nu voi mai avea o relatie cu o femeie maritata.” Nu as fi pus aceasta postare, daca azi nu as fi avut o surpriza urata. Cautam o carte anume intr-o librarie si pana sa o gaseasca vanzatoarea ochii imi zboara pe un raft cu manuale. Vad printre ele manualele de istorie de clasa X, XI si a XII-a. Zic “ hai sa vad ce mai invata astia la istorie despre Romania in al doilea razboi mondial. Spun ,oare, ceva sau nu despre lupta de la Paulis ? Iau manualul de clasa XII-a si surpriza: nu avea ..al doilea razboi mondial. Intorc manualul pe toate partile, il scutur bine..Nimic. Pe acolo pe unde trebuia sa fie al doilea razboi mondial era o lectie ciudata “ Redefinirea rolului statului de la primul razboi mondial la planul Shuman. Situatia Romaniei” Hm ! Manualul ma depasea. Vad scris coordonator.. istoric dr. Zoe Petre. M-am linistit, ca stiam stia ce-i poate pielea rromulanei. Iau la rasfoit acum manualul de istorie de clasa XI-a. Iar lipsea al doilea razboi mondial.. in locul lui era ceva gen horoscop politico-filosofic .Coordonator Bogdan Teodorescu. Tot istoric dr. la baza. Las manualul că era clar că scopul lui nu era de a te învata istorie, ci de a te face tâmpit. Trec la manualul de istorie de clasa X. In sfarsit! Asta avea lectia România în al doilea razboi mondial pe două pagini, însă lipsea prezenta Armatei române, deci nu a luptat nici în Est, nici in Vest si nici pentru eliberarea patriei. Se dădea însă bonus vreo 7 pagini despre Holocaust cu fragmente din “Jurnalul Anei Frank”. Cel mai tare m-a durut faptul că pe manuale nu scria “Istoria României ( sau a românilor)” , asa cum erau numite manualele din timpul meu, din scoala generala si liceu, ci pe acestea scria sec “ Istorie”. Plec abătut spre casă. Uite pentru ce au murit la Păuliș, în 1944, căpitanul Ioan Fătu si alti 200 de elevi militari, de 18-19 ani.., ca dupa 78 de ani sa nu stie nici naiba ca a exista o lupta la Paulis si o participare a Armatei române la cel de al doilea razboi mondial. M-am enervat. Hai sa sun la minister, zic. După 15 minute de lupta cu robotul renunt: imi schimb planul, dau ministerul in judecata pentru negarea sau minimalizarea rolului României in cel de al doilea razboi mondial. Ce porcarie ! Studiul istoriei patriei in scoala are rolul de a dezvolta patriotismul si mandria de a fi roman, ca să putem rezista ca natiune in lumea asta in schimbare , altfel disparem . Se pare că cineva exact in directia asta ne impinge, a disparitiei noastre in timp. Imi vine sa trag o flegma, dar nu pe politicienii nostri, pentru ca ei sunt oportunisti prin definitie, ci pe intelectualii nostri din Academia Română, pentru ca ei vad, inteleg si nu fac nimic spre a opri cursul antinational in care este impinsa România. Mistificarea istoriei ( fie si prin omisiune) creeaza generatii de romani pentru care Romania si poporul roman sunt notiuni goale, care nu obliga la nimic. Manipularea prin predarea istoriei este un veritabil atentat la siguranata nationala. In manualul de istorie de liceu al Federatiei Ruse, printre multe alte lectii de 5-6 pagini, exista o lectie ” Marele Razboi pentru Apărarea Patriei” , care are.. 365 pagini.(nu intamplator) La fiecare pagina este si poza unui erou de razboi, ( vreo 40 din eroi sunt chiar ucrainieni).

Dacă Ioan Fătu era rus, cu singuranță că își avea azi fotografia pe o pagină a manualului, dar a fost să fie român…

Gheorghe Bozgan