Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor
Sarmizegetusa Regia, o uriaşă metropolă dacică?
Suna absolut incredibil acum un an, dar azi, ipoteza prinde contur!
Rezultate de ultimă oră ale „arheologiei aeriene” arată că, de fapt, aria de extindere şi de locuire a fostei capitale a dacilor depăşeşte cu mult zona sacră şi zona castrului roman, singurele vestigii săpate acolo de istoricii noştri în ultima jumătate de secol.
Dacă teoriile se confirmă, am putea descoperi în Grădiştea de Munte o adevărată metropolă antică, cu nimic mai prejos decât cele mai frumoase oraşe din Grecia şi Roma începutului de mileniu!
Cercetări recente, efectuate cu cele mai noi tehnologii de fotografiere şi scanare aeriană a solului, la comanda televiziunii publice britanice BBC, pentru realizarea unui amplu documentar despre Imperiul Roman, scot la lumină informaţii inedite, care pun într-o cu totul altă lumină ceea ce ştiam despre daci şi despre capitala lor, Sarmizegetusa.
Interpretările făcute de specialiştii consultaţi de „Formula AS”, pe baza fotografiilor puse la dispoziţia Muzeului de Istorie a Transilvaniei de către realizatorii documentarului, indică faptul că Sarmizegetusa nu era o simplă cetăţuie, cum se credea, ci o metropolă în toată puterea cuvântului, dispusă pe terase tăiate pe vârful muntelui, după toate normele urbanismului vremii, de către cei mai pricepuţi meşteri ai epocii antice, plătiţi regeşte de Decebal şi de înaintaşii săi.
Când au început predocumentarea filmărilor la pelicula „Imperiul pierdut al Romei”, prezentatorul englez Dan Snow, de la BBC, şi experta în arheologie Sarah Parcak, de la Alabama State University din Alabama, habar nu aveau că urmau să schimbe radical teoriile specialiştilor din România referitoare la Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Regatului dac. Cei doi şi-au bazat proiectul de televiziune pe rezultatele spectaculoase obţinute anterior de Sarah în Egipt. Cu ajutorul imaginilor captate de sateliţi şi procesate de programe speciale de calculator (o tehnologie importată, aparţinând acţiunilor de spionaj militar), Sarah descoperise acolo peste 1.200 de situri arheologice necunoscute, de la temple de mult pierdute până la noi piramide! Ca nişte veritabili „vânători de comori”, cum le spun arheologii cu experienţă celor care urmăresc strict descoperirea de obiective spectaculoase, şi nu relevarea sistematică a trecutului, cei doi prezentatori ai documentarului produs de BBC sperau să găsească aşa ceva şi în cadrul filmărilor la „Imperiul pierdut”.
Prima ţintă a fost, previzibil, Roma, unde şi-au îndreptat atenţia asupra vechiului port care deservea capitala imperiului. Acolo, Sarah şi Dan au activat lentilele sateliţilor în căutarea faimosului far din Portus, una dintre marile minuni ale lumii romane, care nu fusese încă descoperită. Cum, însă, din cauza numeroaselor construcţii moderne care acoperă locul vechiului port din apropierea Romei, cercetarea trena, cei doi au decis să-şi încerce norocul în vechea Dacie, regatul cucerit de Împăratul Traian la 106 e.n.
În Munţii Orăştiei, Dan şi Sarah s-au lovit însă de o problemă pe care nu o avuseseră nici în Egipt, nici la Roma, vegetaţia extrem de densă care acoperă vestigiile din jurul Sarmizegetusei dacice făcea, practic, imposibilă folosirea imaginilor satelitare. În locul unor ruine, sateliţii nu vedeau decât marea de verde crud ce acoperă munţii sacri ai dacilor.
Urbanismul dacic depăşeşte orice închipuire
Informaţiile puse la dispoziţie de imaginile obţinute de BBC, plus o serie de alte argumente incontestabile, la care a avut acces de-a lungul anilor, în timpul cercetărilor sale, l-au ajutat pe dr. Alexandru Diaconescu, arheolog de epocă romană şi conferenţiar în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, să structureze o curajoasă teorie legată de capitala regatului dac. „Viziunea noastră până acum era că Grădiştea de Munte va fi fost o cetăţuie ca toate celelalte, o cetăţuie în care locuiau câteva zeci de oameni, aşezarea civilă întinzându-se pe platourile secundare şi la poalele dealului. Or, Grădiştea e altceva! Sarmizegetusa dacică a fost, de fapt, un oraş, ceea ce nu ne vine prea uşor să credem, după ce am tot citit că între ziduri nu erau decât câteva sanctuare şi cam atât. S-a găsit acolo, în două-trei clădiri-atelier, o cantitate mare de fier, care depăşeşte cantitativ tot fierul din Europa aşa-zis barbară.
Ai, la Sarmizegetusa, cea mai mare producţie industrială din Europa, după Grecia şi Roma! Recent, Simion Ştefan, în cartea sa dedicată războaielor lui Domiţian şi Traian cu dacii, redactată în franceză, arăta că la Sarmizegetusa Regia a existat o locuire foarte mare, pe care o plasează aproximativ pe toată culmea dealului Grădiştei. În plus, el intuieşte că incinta cetăţii dacice trebuie să fi fost mult mai extinsă, însă, fără date suplimentare, planurile propuse de Simion Ştefan sunt inexacte…
Dar acum, iată, intervin aceste fotografii plătite de englezii de la BBC. Se disting detaliile unui urbanism dacic care depăşeşte orice închipuire”, spune, entuziast, dr. Alexandru Diaconescu, în timp ce îmi arată fotografiile surprinse de avionul echipat cu tehnologia LIDAR.
În 102, când, după primul război cu regele Decebal, împăratul Traian a impus condiţiile pentru încheierea păcii, prima dintre ele a fost expulzarea din Dacia a arhitecţilor, a inginerilor şi a instructorilor militari, îmi spune Alexandru Diaconescu. „Asta îl durea cel mai tare pe Traian! Erau instructori militari care îi ajutaseră pe daci să lupte bine contra romanilor şi erau ingineri şi arhitecţi pe care regii daci i-au folosit pentru a fi la zi cu tot ceea ce însemnau arhitectura şi fortificaţiile vremii”. „
Având monopol pe metalele preţioase, Decebal era atât de bogat că nici nu avea nevoie de monedă proprie. Ce să facă el cu o monedă pe care să scrie «Decebalus per Scorilo»? Dacii copiau la perfecţie moneda romană şi, astfel, practic, ei îi plăteau în «valută forte» pe aceşti specialişti străini, despre care vorbeşte punctul 1 al tratatului de pace din 102. Când se întorceau acasă, specialiştii angajaţi de regii daci mergeau cu bani frumoşi «şi fără miros», câştigaţi peste Dunăre. Unde mai pui că monedele dacilor erau făcute din metale de calitate, din argint mai bun decât cel de la Roma…”, îşi continuă raţionamentul Alexandru Diaconescu.
Dacii, spune el, aveau de secole contacte strânse cu cetăţile pontice şi cu lumea greacă şi s-au folosit din plin de experţi şi specialişti din cetăţile prietene. „Elitele dacilor nu erau străine de principiile urbanismului clasic. Recent descoperitul oraş getic, datând din secolul III înainte de Hristos, de la Sboryanovo, în Bulgaria, este posibilul predecesor al Sarmizegetusei dacice. Întreg situl, inclusiv celebra necropolă de la Sveştari, ocupă aproape 100 de hectare şi este situat imediat la sud de Ruse”, argumentează profesorul Diaconescu.
Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”
„Fotografiile aeriene deschid o nouă perspectivă în înţelegerea lumii dacice, pentru că avem de-a face cu un fel de Machu Pichu din Peru. Putem vorbi nu numai despre construcţii pe terase cu un amplu sistem de canalizare şi despre ziduri cu corecţie optică, pentru care s-au folosit însemne greceşti. Pe fotografii se văd clădiri dincolo de zona cunoscută până acum. Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”, consideră Alexandru Diaconescu.
„Noile fotografii arată că sunt două castre romane şi o incintă dacică, mult mai mare, care cuprinde o acropolă rectangulară şi o agora, unde sunt sanctuarele. Apoi, foarte spectaculos este faptul că marele drum procesional continuă mult spre vest, pe sute de metri. Către vest se văd, de altfel, mai multe clădiri monumentale de piatră de o parte şi de alta a drumului, despre care nu ştiam nimic înainte”, remarcă profesorul Diaconescu, studiind fotografiile celor de la BBC. „E un drum neobişnuit, pentru că este de o lăţime impresionantă, în comparaţie cu drumurile romane normale, care erau foarte înguste, cât să treacă un car, doar cele principale atingând 12 metri lăţime. Plus că drumul dacic era pavat cu blocuri de piatră atât de fină, că parcă ar fi fost calupuri de lut tăiate cu sabia. Nu poate fi decât un drum ritualic, căci numai la ceremoniile religioase mergi cu două sau trei care unul lângă celălalt. Către sud-est, din marele drum procesional porneşte, perpendicular, un drum, probabil paralel cu cel care ducea la una dintre porţile cetăţii dacice. Aceste căi, care se încrucişează în unghi drept, sunt specifice urbanismului elenistic. De altfel, şi poarta de sud-est a incintei dacice, şi turnul hexagonal de curtină au fost construite, conform cercetărilor arheologice, din blocuri fasonate conform tehnicilor edilitare elenistice. Această incintă ar trebui urmărită de arheologi pas cu pas, căci nu pare să fi avut un traiect regulat”.
Dacă scanarea LIDAR a reuşit să elimine, virtual, pădurea care acoperă vestigiile antice, în realitate, arheologii vor trebui să facă efectiv acest lucru, pentru a putea săpa vechea Sarmizegetusa. „Este evident că prima măsură care trebuie luată este defrişarea pădurii care a invadat ruinele capitalei dacice”, au declarat la unison mai mulţi specialişti consultaţi de „Formula AS”, care consideră că, în acest caz, argumentele istorice trebuie să primeze înaintea oricărui alt tip de argumente, ecologiste, de exemplu.
„Formula AS” a pus laolaltă informaţiile cele mai importante, revelate de-a lungul timpului de săpăturile de la Grădiştea de Munte, cu rezultatele recentei scanări lidar pentru a demonstra cât mai clar adevărata dimensiune a Sarmizegetusei dacice, despre care se ştiau prea puţine înainte de documentarul BBC.
Ca orice oraş construit în stil elenistic, Sarmizegetusa trebuie să fi avut o parte înconjurată de zid, cu edificii publice şi reşedinte de lux, „oraşul de sus”, şi alta mult mai largă, „oraşul de jos”, spune Alexandru Diaconescu. Un bun exemplu de astfel de oraş, ridicat pe terase susţinute cu ziduri, este Pergamon, în Asia Mică. „Sus erau reşedinţa regală şi templele, apoi, pe terasele următoare, sunt amplasate pieţe publice şi edificii de cult, iar mai jos, începe locuirea civilă”, îşi imaginează profesorul Diaconescu frumoasa capitală a dacilor. Cu doar un an în urmă, înainte de documentarul celor de la BBC, un astfel de vis ar fi părut curată nebunie…
sursa formulaas.ro
comentarii
de colonellul la 30 octombrie 2013 - 19:41
In sfirsit ,ca dupa 2000 de ani s-au trezit si Romanii si asculta ADEVARUL despre originile LOR…………………minciuni au fost destule .Cinste celor care si-au dat interesul de a scoate adevarul la lumina….DESTEAPTATE ROMANE….