Poemul Lunii. TOAMNĂ DE PRIMĂVERI
TOAMNĂ DE PRIMĂVERI
Ca dup-o rugăciune
obosită,
Doamne, te aştept să vii –
nu-nchide după tine uşa-n ceruri
şi nici să nu-ntârzii.
O, prea mult cer am îngropat în mine
şi răsăritul parcă-i asfinţit –
nici vârsta nu mă recunoaşte
și dimineaţa-i noapte ce-a murit.
Ca dup-o rugăciune, Doamne,
stau primăveri ascunse-n toamne!
.
NICOLAE BĂCIUŢ
redactor-șef Vatra Veche
comentarii
de Ioan la 21 noiembrie 2016 - 05:35
Nu cred că e poemul lunii.