Pagina principala / Opinii / Cum se fură o ţară. Trei metode sigure

Cum se fură o ţară. Trei metode sigure

În plină luptă pentru economisirea banului public administraţia găseşte resurse nebănuite pentru a-şi alimenta conturile.
1.Achiziţiile publice. O sursă inepuizabilă de bani. Statul n-are fonduri pentru pensii, pentru concediul de creştere a copilului, pentru alocaţii sociale, dar face toate eforturile pentru a cumpăra mobilier nou în administraţie, maşini pentru şefii plictisiţi de automobilele vechi, plasme pe pereţi, ca să vadă directorimea meciurile.
2.Licitaţiile. Cel mai frumos mecanism de jefuire a unei ţări. Tu, minister, lansezi o licitaţie pentru lucrări publice. La drumuri sau autostrăzi merge ca focul. Toată lumea e disperată după drumuri, dacă spui că începi ceva, nu vei primi decât aplauze. După care începe dansul. Câştigă licitaţia firma cu preţul cel mai mic. Atât de mic încât nu-şi acoperă nici costurile de deplasare de la sediu la locul în care s-a organizat licitaţia. Firmele care chiar ar fi putut construi cu adevărat sunt eliminate din start. Nu trebuie economisit banul cetăţeanului? După care firma ieftină măreşte preţul de trei-patru ori prin contracte adiţionale. Că s-a scumpit motorina, că a plouat în Sahara, că drumul are prea multe curbe. Statul reuşeşte să facă doar primele plăţi, prin care se epuizează bugetul întregii lucrări, arată Adevărul. Toată lumea mulţumită.
3.Exproprierile. Statul, mânat de dorinţa de a oferi cetăţenilor infrastructură, decide să construiască pe nişte terenuri. De obicei terenurile respective nu au cine ştie ce valoare. Dar, apare un investitor care cumpără totul cu mult înainte să se afle că statul tocmai se gândea să facă o şosea pe acolo. Când vine exproprierea, statul cumpără pământul la preţuri exorbitante. De multe ori, proiectul şoselei se modifică în mod frecvent pentru ca drumul să treacă pe proprietăţile tuturor celor interesaţi.

sursa  Financiarul.ro