Devalizarea României și recuperarea prejudiciului

• publicat la: 30 April 2017
Devalizarea României și recuperarea prejudiciului

An de an, indiferent de guvernul aflat la conducere, au fost probleme cu alcătuirea bugetului. Tot timpul era același răspuns: nu sunt bani. Cu toate acestea, până în 2015, nimeni nu s-a gândit să recupereze banii din tunurile de miliarde date statului de diferiți indivizi puși pe căpătuială rapidă. Zecile de mii de condamnări și decizii de confiscare nu au fost puse în executare. Prejudiciul adus statului prin delăsarea autorităților nu a fost recuperat și el se prescrie după cinci ani, dacă nu se trece la executare. Peste jumătate de miliard de euro ar trebui recuperați de la condamnați.

La sfârșitul anului 2015 a fost înființată Direcția de Cazuri Speciale din ANAF. Aceasta are menirea de a recupera prejudiciile stabilite de instanțele de judecată în urma hotărârilor judecătorești rămase definitive. Au fost alocate pentru această Direcție 152 de posturi, dar s-au ocupat doar 123, în toată țara. Angajaţii ar fi trebuit să treacă la executarea a 3.000 de dosare. Cel puțin așa se știa. Numai că toate executările erau la un loc. Fie că statul avea de recuperat o amendă pentru rovinietă sau pentru altceva, toate erau amestecate. Abia după ce s-a făcut ordine în titluri, ANAF a aflat că are nici mai mult, nici mai puțin decât 26.000 de dosare de executare dinainte de 2014, la care se adaugă cele 3.000 din 2015. Asta ar însemna cam 235 de dosare pentru fiecare angajat al acestei Direcții. Un efort colosal.

Fiscul și Al Capone

 

FNI-urile, Caritas sau Delphin s-au derulat în paralel cu privatizările eșuate. Sute de fabrici au fost furate, multe uzine distruse, dar niciodată prejudiciile nu au fost recuperate. Astfel, percepția românului față de autoritatea statului s-a schimbat. Dacă ești bogătaș șmecher, scapi cu o pedeapsă mică și mai păstrezi și banii. Or, în America, cel care a reușit să-l dovedească pe celebrul mafiot Al Capone a fost Fiscul, și nicidecum FBI sau Poliția.

Prejudiciul se prescrie, confiscarea nu

Conform Codului de procedură penală, statul urmărește tragerea la răspundere penală și abia apoi recuperarea prejudiciului. Faptul că infractorii stau în spatele gratiilor, dar păstrează averea ilicită, nu bucură pe nimeni. Mai mult, irită. Și asta, pentru că tot noi, plătitorii de taxe și impozite, achităm pentru fiecare deținut. La muncă silnică pentru recuperarea pagubei nu pot fi scoşi, pentru că intervin drepturile omului. Nimeni nu știe exact cât a pierdut statul până în 2015, pentru că dacă nu s-a început executarea datoriei printr-o somație, prejudiciul se prescrie în cinci ani. Doar confiscarea nu se prescrie niciodată. Ion Damian, directorul Direcției de Executări Silite, Cazuri Speciale, a declarat că era o dezordine totală. „Erau în același coș cu celelalte titluri de creanțe pe care le avea ANAF-ul de executat, pentru că pe lângă cele penale, sunt cele din colectarea clasică, cele din fonduri europene, cele din programul Rabla.“ Abia anul trecut s-a înființat, la presiuni europene, o agenție specializată – Agenția Națională pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate –, instituție care încă nu este pe deplin operațională. Aceasta trebuie să pună cap la cap bazele de date ale Poliției cu cele ale Ministerului Justiției, cu cele ale Parchetelor, cu cele ale instanțelor și cu cele ale ANAF. Este o muncă titanică. Este clar că nu a existat o voință politică puternică pentru înființarea acestei agenții, deși România s-a angajat în fața UE că o va face. Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) are grijă ca produsele sechestrate în timpul procesului penal să nu se devalorizeze, iar aceasta operează doar în baza deciziei procurorului sau a judecătorului. De valorificarea bunurilor se ocupă strict ANAF.

integral pe cotidianul.ro

Lasati un comentariu