Sănătatea noastră cea de toate zilele. Mai avem speranţe ?

• publicat la: 25 august 2010
Sănătatea noastră cea de toate zilele. Mai avem speranţe ?

Zilnic citesc in presa centrală despre cazuri  care mai de care mai şocante privind  decesul unor copii din motive  care, in mod normal , nu ar trebui să ducă la aşa ceva.

Si nu mă refer aici la cazul bebeluşilor dela maternitatea Giuleşti, bebeluşi care au murit cu zile din cauza indolenţei şi incompetenţei cadrelor medicale ce ii aveau in grijă.

Deşi se aflau la terapie intensivă, aveau şanse de supravieţuire , mai ales că nu avea niciunul  greutatea sub 1500g.Am văzut copii născuţi prematur, la maternitatea din Satu-Mare, cu greutăţi de 900 g sau de 1100 g  şi care, dupa câteva luni de ingrijiri speciale au plecat acasă sănătoşi.

Am citit despre copilul din Slobozia, care nu a avut nicio şansă de supravieţuire din cauza unei  boabe de porumb.

„Noaptea, în jurul orei 00.00, specialiştii din Craiova au intervenit pentru a-l salva pe băieţelul de doi ani, din Târgu Jiu care s-a înecat cu un bob de fasole.Alin Dumitru, de doi ani, din comuna gorjeană Aninoasa, a ajuns intr-o noapte la  Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova în comă, după ce a înghiţit un bob de fasole. Copilul fusese îngrijit la Spitalul Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu, dar medicii gorjenii nu au putut să scoată bobul pentru că în dotarea spitalului nu se află un bronhoscop pentru copii, aparat folosit pentru scoaterea corpurilor străine înghiţite de pacienţi” evidenţiază cei dela adevărul.ro

O situaţie similară la Slatina

„Marius Ciucă, băieţelul de doi ani, din comuna Cârlogani, care a murit înecat, nu a putut  fi salvat la Spitalul  Judeţean de Urgenţă Slatina. Potrivit medicilor legişti, unitatea medicală nu are aparatura necesară pentru a se interveni în astfel de cazuri şi nici medici specialişti.
În situaţiile în care căile respiratorii sunt obstrucţionate de un corp străin este nevoie de un aparat numit bronhofibroscop. Cu acesta se poate vedea unde este poziţionat corpul străin şi cu o pensă specială el se îndepărtează. Din câte ştiu, Spitalul Slatina nu dispune de un asemenea aparat şi nici de medici cu competenţă în bronhoscopie. Orice urgenţă de acest gen trebuie trimisă la Craiova, unde există un astfel de aparat”, a explicat medicul legist Sorin Lesnic, cel care a efectuat necropsia copilului mort” potrivit celor dela cotidianul.ro

Am fost curioasă să aflu care este situaţia la spitalul nostru municipal aşa că am luat legatura cu medicul specialist  Orl , dr.Marian Silviu din cadrul Policlinicii Carei.

Acesta ne-a confirmat temerile şi anume că la nivelul judeţului nostru lipseşte cu desăvârşire aparatul numit bronhoscop pentru copii.La Satu-Mare există unul pentru adulţi  şi acela “obosit “ iar situaţiile critice in care sunt implicaţi copii se direcţionează către Cluj  , cel mai apropiat centru care deţine un astfel de aparat.

Tot la Satu-Mare, aparatul anestezic din cadrul secţiei ORL are” frumoasa ” vârstă de 20 de ani şi nimeni nu mai doreşte să  il intreţină in condiţiile in care aceste serviciile de service  au o restanţă la depanator de peste doi ani.Nici instrumentarul nu e mai  tânăr existând piese care au pete de rugină deci utilizarea lor nu poate respecta condiţia de maximă sterilitate.

Dr.Marian S. face gărzi frecvent şi la secţia ORL a Spitalului Municipal Satu-Mare şi a menţionat că” şeful secţiei , dr.Bidilean , a solicitat de nenumărate ori ( lunar) achiziţionarea aparaturii de strictă necesitate  dar fără rezultat”.

Un esofagoscop şi un laringoscop suspendat sunt aparate de primă necesitate in ziua de azi. Lipsa lor duce la existenţa unui turism de sănătate, pacienţii apelând la servicii medicale din alte ţări.

De multe ori , secţia ORL din Satu-Mare apelează la esofagoscopul  de la Carei , unde se pare că există o mai bună dotare.

Cum rămâne atunci cu cotizaţiile noastre lunare către sistemul de sănătate din România ?

De ce mai plătim asigurări de sănătate dacă nu putem beneficia , fiecare dintre noi ,la  locul de domiciliu, de o intervenţie promptă in caz de necesitate?

Nu mai aduc in discuţie faptul că atunci când “dobândim’ statutul de pacient , suntem obligaţi să ne procurăm până şi clasicul leucoplast pentru fixarea perfuziei.

Personal, deşi plătesc sume consistente la asigurările de sănătate, nu am beneficiat de niciun medicament compensat atunci când am ajuns in situatia de a fi operată şi apoi am stat imobilizată  la pat şase săptămâni.Motivul ? Medicamentele prescrise nu se aflau pe lista compensatelor.

Aşa că dragi  cititori, aveţi grijă  ce boli contractaţi , alegeţi-le cu grijă dacă vreţi să beneficiaţi de medicamente compensate din partea statului.

Vom vedea cum vor evolua lucrurile după ce spitalul nostru municipal va fi preluat şi administrat de către Primărie.Un ministru al sănătăţii de aceeaşi culoare politică cu edilul şef al oraşului ar trebui să reprezinte un avantaj pentru noi careienii. Noi sperăm !

Daniela Ciută

Lasati un comentariu