Pagina principala / Opinii / Talentul românilor nu contează

Talentul românilor nu contează

Ajunsă la proporţiile unui adevărat fenomen media, mostră de porfesionalism in producţia divertismentului de televiziune, emisiunea „Românii au talent” a fost in cel din urmă, indrăznesc să spun, un semieşec.

Audienţa a fost fabuloasă, căştigurile ProTV, probabil, pe măsura, dar reţeta de succes peste tot in lume a fost românizată şi transformată dintr-un vector de căutare si promovare a talentului real, intr-una socială, de promovare a poveştilor lăcrimoase.

Victoria finală a lui Adrian Tuţu este cel puţin dezamăgitoare, dacă ne raportăm la scopul si criteriile declarate ale intrecerii. Căci tânărul a primit 120 de mii de euro nu pentru că era cel mai talentat concurent, ci pentru că a avut cea mai tristă poveste si pentru că si-a transformat prestaţiile in lansatoare de mesaje „politically correct”.

Tânărul are, intr-adevăr, un destin tulburător: orfan de la 5 ani, când si-a pierdut ambii părinţi, a stat o vreme cu bunica după care a luat viaţa pe cont propriu. A renunţat la şcoală, a muncit in diferite locuri, inclusiv pe şantier, si a continuat să cânte, deoarece crede că muzica il apropie de părinţii pierduţi.

Mesajele cântecelor sale sunt foarte frumoase, de la „Iubiţi-vă părinţii”, la piesa profund patriotică şi mobilizatoare interpretată in finală, când ne-a indemnat să fim mândri că suntem români, să rămânem in ţară şi să infruntăm soarta.

Romanii au talent – Adrian Tuţu a câştigat premiul de 120.000 de euro

Toate acestea nu-l fac insă pe Adrian Tutu un talent copleşitor, aşa cum au fost câţiva dintre contracandidatii săi din finală, in frunte cu cei plasaţi pe locurile 2 si 3. Contratenorul Narcis Ianău, spre exemplu, este mai mult decât un talent. Este un autentic fenomen. Dar nefiind orfan, netrăind pe străzi şi nepromovând romanismul a rămas doar pe locul secund. A pierdut adică la intrecerea poveştilor.

Mi se pare profund nedrept, cu atât mai mult cu cât in alte ţări acest format de maxim succes promovează cu adevărat talentul. V-o amintiti poate pe gospodina casnică din Marea Britanie care a ajuns o mare vedetă internatională cu statuie in muzeul figurilor de ceară, nu pentru că ar avea vreun destin sfâşietor sau i-ar fi gâdilat pe britanici la orgoliu, ci pentru că are o voce fabuloasă.

Dar la noi toate emisiunile se ineacă până la urmă in siropul lacrimogen de tip „Surprize, surprize!”, „Dansez pentru tine” sau „Iartă-mă!”. Aceasta este tusa autohtonă. Cât despre cea naţională, mă tem că dacă si spaniolii ar fi avut aceleaşi criterii, Costel Busuioc ar fi tot pe şantier.

Teoretic, Adrian Tuţu a fost alegerea telespectatorilor. Se poate deşi, personal, am unele dubii, cât timp nici in finală, nici in semifinale nu a fost explicat mecanismul de contabilizare a voturilor. De exemplu, cine a stat să citească şi să contabilizeze in jumătate de oră miile de SMS-uri trimise la acelaşi număr cu text diferit?

Poate tocmai de aceea nu a fost precizat numărul total de voturi exprimate şi felul in care au fost distribuite pe fiecare candidat. Ce inseamnă „cele mai multe voturi”, in conditiile in care vorbim de o audienţă de câteva milioane de oameni?

Dar şi să fi fost cu adevărat decizia publicului, ea a fost, mi se pare, bine manipulată de la mesajul transmis, la punerea in scenă cu mare incărcătură tricoloră, până la momentul intrării in concurs a alesului, adică ultimul.

Sigur, este dreptul organizatorilor să dea premiul pe ce criterii doresc şi cui doresc. Dar, dacă ţi-ai propus să promovezi talentul, atunci asta ar trebui să faci, căci, slavă Domnului!, emisiuni de promovare a cazurilor sociale există deja destule.

sursa ziare.com