Pagina principala / Opinii / Perfuzii false şi şobolani

Perfuzii false şi şobolani

Ghemul începe să se deşire. Degeaba încearcă justiţia să pună lacăt la grajd după ce caii au fugit trăgînd după ei carele cu nestemate. Abia acum înţeleg ce făceau bufonii la curtea regală. Distrau curtenii şi abuzurile regelui treceau neobservate. „Staţi aproape pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!”, vorba lui dd. Înainte de alegeri se vor petrece comédii de pomină în sînul Puterii. Măria e aceeaşi, pălăria s-a schimbat. Reprimenit cu flăcăi ’nalţi la stat şi scurţi la emisfere, Guvernul continuă în acelaşi elan „patriotic” „succesurile” vechii gărzi. Libertatea de sub jugul viciilor de care uzitează nestingherit mă face să cred că unor muşte căzute în mierea de la Curte le-ar sta bine să vadă soarele în dungi şi să ceară mai mult săpun pentru a-şi spăla faţa de mizerie.

Aşa ar putea vedea pînă în Siberia unde, pe 25 martie 2012, s-a prăbuşit din spaţiu un vizitator uriaş, o calotă metalică de forma unei farfurii zburătoare, cîntărind circa 200 de kilograme şi cu o înălţime de doi metri. Singurul lucru care se ştie sigur, potrivit poliţiei ruse, este că nu se ştie nimic sigur. Nici gîndul de cotropire al lui Obama nu se ştie, dar există. Precum vedem, americanii se joacă pe cerul Rusiei şi al planetei, iar „potcovarul” oltean, cel cu „ciumpalacii”, nu-i nici el curat. Numele său apare într-un dosar de corupţie de la Bistriţa. Aşa virusaţi cum sînt, iată-i în posturi cheie, tocmai pentru că în rătăcirea lor sînt foarte uşor de manipulat.

Îmi face o plăcere deosebită să reamintesc de Fuia, cel cu învăţămîntul de la distanţă. I-a luat centura neagră de sub ochi lui Funeriu şi, după declaraţia cu „organismul viu, care face ouă în continuare”, a comis-o iar: „pregătirea mea a fost continuă şi o continui în continuare. Dacă consider că mîine trebuie să merg undeva să studiez, plătesc şi merg şi studiez pe banii mei”. „Errare humanum est, sed perseverare diabolicum” (Seneca) – „Greşeala este omenească, dar a persevera este diabolic”. Adăugăm geniilor de mai sus pe „escu” de la dezvoltare şi turism, care, potrivit declaraţiilor sale, „va continua, edificarea edificiilor”.

Alte măşti, aceeaşi piesă, tăvălesc în permanenţă verticalitatea. Onoarea aleşilor a ajuns cam frunză verde! Cum rămîne cu demnitatea românilor? Tot „nereperată”, vorba lui nenea Iancu. Mai putem vorbi despre reparaţii morale pentru popor, care să angajeze guvernanţii aflaţi în flagrantă culpă? La auzul muzicii „Hai frunză galbenă” a lui Baniciu – frunza verde a avut o revelaţie în legătură cu viitorul corolei şi brusc a dezertat de pe creanga subţire. Se spune că şobolanii părăsesc primii corabia care e gata să se scufunde.

Odată ce bolovanul a alunecat pe costişă, avalanşa va mătura rozătoarele. În funcţie de cum va bate vîntul frunza-n dungă, orfanii rămaşi cu gura căscată vor face un pic de zarvă la televizor, vor aştepta cuminţi ordinele sau vor sări gardul de sîrmă ghimpată. Numai căpitanul nu se va duce la fund odată cu nava.

Va fi salvat de flăcăi, deşi un căpitan trebuie să moară odată cu ea. S-au dezmeticit cam tîrziu. Credeau că sînt veşnici şi vor tăvăli la nesfîrşit poporul. E doar începutul! Şobolanii isteţi au părăsit în grup corabia, alţii vor fi prinşi în capcane sau nu-şi vor mai găsi nici un loc de ros şi le vor creşte colţi uriaşi. Nicio formaţiune nu va agrea degenerările speciei în „colanţi şi tocuri”, pe roaba care fură numărătoarea voturilor, sau papagali mustăcioşi şi croncănitori, precum cel de la Bistriţa. Vor fi carne de tun pentru tribunale. Precum deputatul-fugar, cu interviurile savuroase de pe plaiurile africane, adus într-un mod secretos în ţară, pe unde, de obicei, ies TIR-urile cu marfă din aeroportului Henri Coandă.

Epopeea deputatului despre care se spune că a furat casele a sute de bătrîni, obligîndu-i cu japca să semneze, apoi fugind tocmai în Congo, umflă cu cîteva pagini abecedarul insectelor fără coloană vertebrală. Ieşirile preşedintelui la rampă indică faptul că este vorba despre cel mai slab scenariu al serviciilor secrete. Să ne amintim că şi-a început mandatul cu show-ul „Haissam şi jurnaliştii răpiţi”. De ce să nu-l încheie cu alt show, deloc credibil, scris de serviciile secrete, care habar n-au că în literatură o virgulă pusă aiurea poate schimba cursul frazei.

Să recapitulăm: Ministerul Economiei, printr-un ingineraş bode, fost lider obscur de sindicat, proiectant de stîlpi de iluminat şi şanţuri cu cabluri de energie electrică, a scos la licitaţie cea mai mare exploatare de cupru din România şi una dintre cele mai mari din Europa, licitaţia fiind cîştigată de o firmă necunoscută din Canada, de unde vine şi investitorul de la Roşia Montană. Vladimir Putin alocă fonduri mari unui concurs naţional practicat pe vremea URSS, de tipul „Erou al muncii socialiste”, pentru premierea celor mai buni sudori, şoferi de camion, electricieni, mineri şi zidari.

Foarte bine, atâta timp cât nu muncesc pentru capitalistul lacom, pentru străini, ci pentru poporul lor. Guvernatorul Băncii Naţionale de la noi iese tot mai des în public cu mănunchiul de false perfuzii şi se joacă de-a spînzurătoarea cu leul. Doamna care a înghesuit turismul într-o frunză verde de sute de mii de euro, copiată de pe internet, şi-a găsit loc în zahanaua poetului guraliv, zis disident. La Feuille verte, cu 40 de zile înainte de locale, simţind că îl arde în spate, a dat startul dezertărilor. Gunoaiele de prestigiu, adică cei cărora inima le-a dat ghes să se înfrupte din cămara ţării şi au fost dezechilibraţi de greutatea buzunarelor, sînt plimbaţi cu duba în văzul presei. Neam de neamul lor n-a visat să conducă ţara!

De fapt să umbrească naţiunea. La fel cum Ministerul Culturii a mers prea departe cu un compromis, umbrind noul sediu al Bibliotecii Naţionale cu reclama unei firme de telefonie mobilă. Unde, în lume, se mai pun reclame pe monumente istorice? Modernizarea edificiului este lăudabilă. Însă plasarea ecranelor uriaşe cu brandul asiatic impietează asupra imaginii culturii noastre în lume. Un turist străin ar putea crede că în incintă funcţionează compania din reclamă, nu structurile patrimoniului spiritual român.

Maria Diana Popescu, Agero</em>