Lista primilor „baroni locali”. 25 de ani de la înfiinţarea CPUN
Lista primilor „baroni locali”. Paritatea – marea cacealma a lui Ion Iliescu. Cine era la putere, cine în Opoziţie. Cine sunt supravieţuitorii.
O cacealma „marca” Ion Iliescu
Pe 9 februarie 1990, CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naţionale) emite Decretul-Lege nr.81, privind înfiinţarea CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), adică a primului parlament postdecembrist. Art.1 din respectivul decret-lege suna astfel: „Pe data prezentului decret-lege, Consiliul Frontului Salvării Naţionale îşi modifică alcătuirea, organizându-se pe baze paritare, în sensul că jumatate din numărul membrilor săi sunt din actualul consiliu, iar cealaltă jumătate este formată din reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice şi organizaţiilor minorităţilor naţionale, cooptaţi în consiliu. Fiecare partid, formaţiune politică sau organizaţie a minorităţii naţionale va putea fi reprezentată de cel mult trei membri. Consiliul Frontului Salvării Naţionale, realcătuit potrivit prezentului articol, se va numi Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională”.
Acest CPUN reprezintă o mostră a ceea ce s-a numit în epocă „democraţie originală” (care semăna mai mult cu „democraţii africane postcoloniale). „Paritatea” invocată de Decretul-Lege 81/1990 reprezenta o cacealma de zile mari pentru că Puterea, adică un singur partid mare (exact ca în Africa), FSN, deţinea jumătate din mandate, iar cealaltă jumătate a mandatelor era deţinută de un conglomerat de partide şi organizaţii ale minorităţilor, dar o mare parte din acest conglomerat era format din partide satelit ale FSN. Practic era vorba varianta „B” (de avarie) a structurii politice gândite de Ion Iliescu şi cei din imediata lui apropiere în 22 decembrie 1989. Reamintim, iniţial FSN-ul înfiinţat imediat după căderea lui Ceauşescu se preconiza să fie o mare platformă care să cuprindă partide politice, organizaţii ale minorităţilor naţionale, evident, conducerea urmând să revină „emanaţilor din revoluţie”. Cum a existat o opoziţie puternică împotriva acestei variante – care de fapt era un PCR ceva mai pestriţ –, Iliescu & Co. au anunţat ceea ce iniţial au negat: transformarea FSN în partid şi participarea în alegeri. FSN devenea astfel şi arbitru, şi jucător. Cele 3 partide istorice, PNL, PNŢcd şi PSDR s-au opus din nou vehement, pe 28 ianuarie a avut loc o uriaşă manifestaţie de protest (cca 120-130.000 de oameni) în Bucureşti, iar pe 1 februarie 1990 s-a semnat un acord între liderii partidelor istorice şi Ion Iliescu privind înfiinţarea CPUN. Dar Ion Iliescu a obţinut câştig de cauză reuşind să introducă „celebra paritate”.
Componenţa primului parlament
Arhaicul parlament postdecembrist a avut 259 de membri. Componenţa a fost următoarea:
112 membri – FSN, 102 membri – 35 partide politice; 39 membri – 13 organizaţii ale minorităţilor naţionale; 3 membri – AFDPR (foştii deţinuţi politici), 3 membri – Sindicatul Fraternitatea.
Conducerea (Biroul Permanent) a CPUN a fost următoarea:
- Preşedinte: Ion Iliescu (FSN)
- Vicepreşedinţi: Ion Caramitru (FSN), Cazimir Ionescu (FSN), Károly Király (UDMR), Radu Câmpeanu (PNL), Ion Mânzatu (Partidul Republican).
- Secretar: Dan Marţian (FSN)
- Membri: Serghei Meszaros (PND), Virgil Andrei Vâţă (PD din Cluj), Radu Ciuceanu (AFDPR), Nicolae S. Dumitru (Mişcarea FSN), Gheorghe Manole (FSN), Corneliu Mănescu (FSN), Alexandru Bârlădeanu (FSN), Constantin Gurilă (expert FSN), János Vincze (expert FSN), Mircea Dinescu (FSN), Toma George Maiorescu, Nicolae Radu (FSN), Ion Diaconescu (PNŢcd), Dan Hăulică (FSN)
Cine reprezenta Puterea
În primul parlament postdecembrist, „Puterea” era reprezentată de FSN şi câteva partide satelit, special create pentru a asigura o majoritate lejeră grupării conduse de Ion Iliescu, precum şi din alte partide de stânga, cu vederi chiar comunistoide. A fost dovada că aşa-zisa „paritate” nu reprezenta decât pură propagandă. Partide satelit au fost:
integral pe cotidianul.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr