Pagina principala / Opinii / Satu Mare sau Sătmar?

Satu Mare sau Sătmar?

În secolul 19 toţi românii vroiau ca Satu Mare să se numească Satu Mare. După Unirea din 1918, unii pledau pentru Sătmar, iar alţii pentru Satu Mare

Numele oamenilor, denumirile localităţilor sunt componente majore în devenirea unui popor şi formarea unei naţiuni. Ne aducem aminte de bătălia dusă de UDMR  după 1989 pentru introducerea plăcuţelor bilingve de la intrările şi ieşirile din localităţile cu comunităţi mixte. În anumite perioade istorice s-au dus bătălii dure între diferitele comunităţi pentru numele unor străzi. Nu vorbim aici despre maghiarizarea sau românizarea numelor de familie româneşti sau ungureşti, după caz.

Secolul 19, numit şi al naţionalismelor, dar în realitate al formării naţiunilor moderne, a însemnat şi pentru Satu Mare o teribilă luptă pentru afirmarea identităţii culturale şi naţionale a românilor. Oraşul de pe Someş, era numit în parte de fiecare comunitate pe limba ei. Germanii îi ziceau Sathmar,  maghiarii Szatmárnémeti,  evreii Satmar, Satmer sau Sacmer. Când românii au început să-i spună Satu Mare ceilalţi s-au opus. Vasile Lucaciu a înfiinţat  în 1883 un ziar cu numele „Satu Mare” şi a avut foarte mari probleme cu conducerea  maghiară a oraşului.

Intelectualii români îşi făcuseră un ideal din a impune denumirea de Satu Mare. Primele documente despre  denumirea Satu Mare a oraşului au rămas de la Moise Sora Noac şi Petru Bran, dar se înţelege că numele era frecvent folosit de români cu mult înainte.

În timp s-a pierdut semnificaţia numelui şi uitarea s-a aşternut peste eforturile românilor din secolul 19. În acelaşi timp s-a produs o puternică românizare a denumirii maghiare. În perioada interbelică deja suna foarte româneşte denumirea de Sătmar. De aici confuzia între românescul Satu Mare şi Sătmar, provenit din maghiară.

În Convorbiri literare din 15 ianuarie 1898, Titu Maiorescu a început publicarea unor scrisori adunate de tatăl său Ioan Maiorescu. Cele reproduse în anul 1898 au fost legate de Revoluţia din anul 1848. Continuând seria începută, Convorbiri literare publică  în anul următor scrisorile din anul 1850, „care oglindesc lupta politică a Romînilor austriaci”. O astfel de scrisoare este şi cea trimisă de preotul Moise Sora Noac lui August Treboniu Laurian la Viena.

În anul 1850, preotul cărturar scria clar Satu Mare.

„Nanda, 21 (9) Februarie 1850

Domnul Meu!

Mulţi ani să trăiţi! Fi bun şi ertător, că după ce văzui din Gazeta că te-ai reîntors la Viena, îmi luai îndrăsnire a-ţi fi incomod cu puţintele litere< După ce eu de la rebeli şi închisoare şi multe executări am pătimit, şi mai vârtos după ce sînt convins că sub cel mai mare foc singur eu cu activitatea mea am apărat satele acestea din marginea de perire, cari erau menite focului, mi-am făcut un recurs la d. comisar regesc kende, în care am cerut răsplată meritelor, a patimilor şi a speselor mele stalul canonical vacant de la Oradia-Mare, şi reîntoarcerea în bani umblători celor 501 fl. 45 kr. pe care în banci koşutiane le-am dat la sărăcie în Satu-Mare.(…)

Al d-voastră plecat serv şi frate

Moise Sora Noac,

paroch rom. din Nanda, comit. Satumarelui”

De fapt Moise Sora Noac este cel care foloseşte şi fixează în limba scrisă toponimicul românesc al oraşului şi judeţului în care a trăit şi anume Satu Mare în loc de Szatmar.

Moise Sora Noac a slujit la Nanda, azi Hurezu Mare,  între anii 1846-1853. Aici a şi ţinut un jurnal al sângeroaselor evenimente din 1848. Memoria preotului cărturar care a este păstrată azi doar prin străduţa înfundată din Cartierul funcţionarilor care-i poartă numele.

În anul 1957 protopop al greco-catolicilor din Satu Mare a fost numit Petru Bran. Discipol al lui Simion Bărnuţiu, Petru Bran a introdus limba română atât la sujba religioasă, cât şi în cele două şcoli confesionale (una de fete şi una de băieţi) din parohie.

Într-un document din ­anul 1859 Petru Bran scria “Satumare”

Lupta lui Petru Bran nu a fost una uşoară. În scrisoarea ce o trimite la 15 Mai 1859 canonicului – abate Ioan Pop de la Oradea-Mare,  Petru Bran scrie „Satumare”. Documentul este o oglindă fidelă a stărilor triste din acest ţinut.

„Poporenii gr. cat. din Satumare, prin injuria timpuriloru trecute îşi pierduse mai de totu cele mai scumpe tesaure< limba şi naţionalitatea, cându ajunseiu eu aici de parocu. Mie dara  mi obveni cea mai grea temă de rezolvatu< se resuscitediu numele de „romanu” din decadinţă şi să deslegu „limba romana” din cătuşele, în care o ţinea innăbuşită elementulu streinu.”

Din 1862, Petru Bran a devenit şi profesor de limba şi literatura română pentru elevii români care frecventau liceul din Satu Mare. Duşmanii său au reuşit să-l înlăture atât din biserică cât şi de la catedră, în anul 1874. Cărturarul român va sfârşi în cele din urmă într-un azil de alienaţi din Budapesta în anul 1877.

Urmaşul lui Petru Bran la catedra de limba română de la Liceul Regesc din Satu Mare va fi Vasile Lucaciu. Supranumit „Leul de la :işeşti”, Vasile Lucaciu şi-a expus de nenumărate ori libertatea, liniştea familiară, averea, chiar şi viaţa pentru cauza poporului român.

Vasile Lucaciu, amendat pentru că a îndrăznit să scrie Satu Mare 

V. Lucaciu a încercat, împreună cu avocaţii sătmăreni S. Deseanu şi I.Pop, să scoată un ziar pentru românii din comitatele Satu Mare, Ugocea, Maramureş, Sălaj şi Bihor în anul 1883. Într-adevăr, la începutul anului 1883 cei trei i-au trimis lui G. Bariţiu un manifest tipărit cu semnăturile lor pentru a-l face cunoscut prin intermediul „Observatorului”. Autorii lui motivau că „fără un organ de publicitate local” nu era posibilă apărarea “inteligenţei noastre bisericeşti şi civile” contra suspicionării şi timbrării ei ca “nepatriotică” de exponenţii politicii maghiarizatoare.  Ziarul ar fi urmat să apară o dată pe săptămână, în formatul “Gazetei Transilvaniei”, să dezbată probleme de natură politică, economică şi culturală ce reflectau cu precădere preocupările românilor din nord-vest şi să-i ajute totodată să-şi întărească “sentimentul lor naţional românesc”. Pentru că ziarul trebuia să se numească Satu Mare, încercarea a eşuat. A apărut un singur număr, care a fost confiscat de autorităţi.

integral pe  informatia-zilei.ro