Comemorare. 81 de ani de la asasinatele hortyste din satul românesc Treznea
Agenda premierului sau a președintelui României nu cuprinde nimic despre comemorarea sutelor de români uciși cu bestialitate de trupele hortyste doar pentru că erau români!
.
S-a întâmplat în 9 septembrie1940: Asasinatele horthyste din comuna Treznea, județul Sălaj. Au fost ucişi sau răniţi 263 de români; drama populației româneşti din Transilvania de Nord-Est a continuat şi în celelalte zile, în perioada 1 septembrie 1940 – 1 septembrie 1942, fiind asasinaţi 991 de români (în comuna Ip au fost asasinaţi, în noaptea de 13-14 septembrie 156 de români).
Printre cele mai mari tragedii împotriva românilor săvârşite de armata ungară în zilele înaintării pe teritoriul anexat este şi masacrul de la Treznea, comună din judeţul Sălaj, la 15 km de Zalău.
În acea zi de 9 septembrie 1940 după cedarea nord-vestului Transilvaniei către Ungaria prin odiosul Dictat de la Viena, trupe maghiare aparținând Batalionului 22 Grăniceri din Debrețin, aflate sub comanda locotenentului Miklos Akosi, au trecut frontiera și au intrat în comuna Treznea, unde au dezlănțuit măcelul, ucigând un număr de 263 de români.
Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut, copii care au fost masacrați cu focuri de mitraliere, au fost străpunși cu săbiile și baionetele, ori uciși cu paturile armelor de soldații maghiari.
A urmat apoi împușcarea tuturor locuitorilor găsiți pe ulițe sau în casele care au fost mai întâi atacate cu grenade și incendiate. Versiunea oficială, dată publicității la Budapesta, a fost aceea că trupele maghiare care au intrat în comuna Treznea au fost atacate cu focuri de armă de către localnici. Această relatare este un fals, întrucât există dovezi clare care atestă că masacrul a fost premeditat, armata maghiară abătându-se din marșul său, special pentru a-i masacra pe românii din sat.
Aceste atrocități au început la câteva zile după Dictatul de la Viena, atunci când armata ungară a pătruns pe teritoriul Ardealului anexat și a început să comită masacre împotriva românilor, în localități precum: Nușfalău, Ip, Treznea, Cerișa, Marca, Brețcu sau Mureșenii de Câmpie. La masacrele împotriva românilor s-au adăugat și numeroase abuzuri militare ori măsuri polițienești de teroare impuse de noile autorități, dar și arestări ilegale, execuții sumare precum și aroganța agresivă a reprezentanților noilor structuri administrative. Astfel, în cursul acestor acțiuni au fost vizați, în primul rând, etnicii români considerați naționaliști și în special preoții și învățători.
Aceștia au devenit victimele unor cetățeni maghiari ce trăiau chiar în Transilvania, ale trupelor militare ungare și ale altor formațiuni paramilitare din țara vecină, care a batjocorit, torturat și ucis un număr mare de români în acele zile tulburi ale anului 1940.
Într-un raport statistic al Secretariatului de Stat pentru Naționalități, privind situația din Ardealul de Nord în perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, sunt menționate un număr de 983 omoruri, 1.826 schingiuiri, 14.126 bătăi, 15.893 arestări, 224 profanări, respectiv 2447 devastări colective și individuale, la care se adaugă expulzările în masă peste noua frontieră impusă prin Dictatul de la Viena.
În fiecare an, la 9 septembrie, sătenii din Treznea comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.
.
Nicolae Uszkai,
Filiala Brașov „Nicolae Titulescu” a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, redactor șef al revistei „Brașovul și eroii neamului românesc”
.
Surse:
Dr. Petre Turlea, „Ip și Trăznea, Atrocități maghiare și acțiune diplomatică”, , ed. Enciclopedică, București, 1996
Milton G. Lehrer „Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american”, , Ed. Libris, Braşov, 2018
Radu Theodoru, „Urmașii lui Atilla”, Editura Miracol, București, 1999
Mihai Fătu, Mircea Mușat (coord.), „Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 – octombrie 1944)”, Ed. Politică, București, 1985.
„Administrația militară horthystă în nord-vestul României”, Gheorghe I. Bodea, Vasile T. Suciu și Ilie I. Pușcaș, Editura DACIA, 1988
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr