Șezătoare de Dragobete la Marna-Nouă

Satul românesc este nemuritor. El reprezintă, din îndepărtatele timpuri ale istoriei, vatra cea mai autentică de viețuire a neamului nostru.
„Eu știu că veșnicia s-a născut la sat” spunea poetul Lucian Blaga și nu e loc de tăgadă.
Frumoși la port și la suflet, românii din Marna-Nouă au marcat în mod autentic sărbătoarea Dragobetelui printr-o șezătoare la care au invitat și alți iubitori de tradiții. Casa profesoarei Viorica Tomai s-a umplut de cântec și voie bună, de bucate pregătite de harnice gospodine. Și pentru că românul e creștin, șezătoarea a început cu o rugăciune rostită de părintele Gheorghe Sorian.
Nu au lipsit furcile cu cânepă de tors. Fusele au sfârâit în mâinile dibace ale mărnencelor. Încă se mai toarce în satul românesc. S-a cântat, s-a dansat, s-a recitat. Plăcintele moțești au fost delicioase. Părintele Sorian din Ianculești a susținut la acordeon toate momentele muzicale. Buna dispoziție a domnit pe tot parcursul serii.
Portul și obiceiurile românești sunt pe mâini bune la Marna-Nouă. Doamne ajută!
Câteva momente din șezătoarea de la Marna-Nouă
.
.
.
.
Buletin de Carei