Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De frica revoltei familia Karolyi din Carei a mutat arhiva la Budapesta și a adus divizia „Dalton”

Răscoala din 1784-1785, condusă  de Horea a avut o influență deosebită și  aspra comitatelor învecinate Transilvaniei  istorice. Ea a depășit hotarele Munților  Apuseni, influențând, alături de alte regiuni, și zona Maramureșului și Sătmarului.

Informațiile privind izbucnirea și desfășurarea ei s-au răspândit cu o iuțeală uimitoare pentru  secolul al XVIII-lea. Prin intermediul propagării orale, a scrisorilor personale sau oficiale schimbate între autorități, precum și prin intermediul ziarelor, veștile despre revolta țăranilor, despre extinderea ei, dar și a posibilelor scenarii care puteau să se întâmple, s-au difuzat cu o deosebită rapiditate, atât în interiorul Transilvaniei, cât și în Ungaria și Austria, ajungând cu ușurință și în alte regiuni ale continentului european.

În 1784 și 1785 s-au scris multe rânduri dedicate acestor evenimente. De asemenea, s-au realizat și portretele celor trei conducători ai răscoalei. Acestea au fost făcute din aramă sau ipsos, fiind mai mult sau mai puțin apropiate de realitate. În primele luni ale răscoalei s-a crezut că cei trei  conducători sunt nobili, artiștii, amatori sau profesioniști, căutând să-i redea cât mai frumoși. Însă, după ce s-a aflat că ei sunt țărani îmbrăcați în opinci și cu cojoc, chipul lor a fost realizat, în cele mai multe cazuri, precum o caricatură. Totuși se păstrează unele  portrete care sunt apropiate de realitate.

În Arhivele Naționale ale Ungariei de la Budapesta, în fondul Familiei Károlyi, în dosarul Acta Motus Valachorum, se păstrează o schiță a unei medalii dedicată lui Horea (vezi fig. nr. 1). Legendă: Av: pe margini, potrivit desenului, moneda ar fi trebuit să fie zimțată. Urmează apoi două cercuri concentrice simple și textul „Hora Be si Hodineste /Tara Plentse si Pleteste”. În centru este reprezentată o inimă străpunsă de un pumnal cu mânerul curbat. Din  vârful ei se înalță o cruce triplă îmbobocită. De o parte și de alta a piciorului ei sunt reprezentate două vârfuri de săgeți care ies din partea superioară a inimii.

Prezența în acest fond a schiței unei monede cu referire la răscoala lui Horea se poate explica și prin faptul că familia Károlyi a fost în mod direct amenințată de influența pe care revolta țăranilor din perioada anilor 1784-85 a avut-o asupra iobagilor de pe domeniul său din comitatul Satu Mare.
Datorită măsurilor severe luate de autoritățile comitatense, în comitatul Satu Mare nu au existat revolte fățișe ale țărănimii.

Totuși, auzind de răscoala țăranilor desfășurată în comitatele din Transilvania și supărați de abuzurile și de modul în care erau tratați de către oamenii contelui Károlyi Antal, țăranii de pe domeniile acestuia încep, ce e drept în mod timid, să își manifeste nemulțumirea. Au fost remarcate o serie de plângeri, memorii, întruniri secrete, trimiteri de delegați la forurile superioare pentru a atrage atenția asupra nemulțumirilor formulate .

Astfel de manifestări au avut loc în localitățile Ardud, Beltiug, Dobra, Rătești, toate aflate pe domeniul contelui Károlyi Antal. Din acest motiv, în zonă a fost dislocată divizia „Dalton”, însărcinată cu paza regiunii.
Din studiul documentelor urbariale întocmite pentru fiecare localitate din comitatul Satu Mare, iobagii din Ardud trebuiau să presteze 17 zile de robotă pe an cu vitele și 34 cu brațele. Censul era de 1 florin, iar cu ocazia Crăciunului, trebuiau să dăruiască nobilului o găină, 12 ouă și 1 stânjen de lemne de foc.

Jelerii aveau obligația la 12 zile de robotă cu brațele, iar censul era de 1 florin. Robota putea fi  răscumpărată cu 6 florini și 48 de creițari4.

Interogatoriile la care au fost supuși țăranii de pe domeniul contelui Károlyi după calmarea revoltelor din 1784-1785, au scos la lumină numeroasele abuzuri pe care slujitorii săi le-au comis asupra țăranilor, determinându-i să-și manifeste nemulțumirea 5.
Astfel, în 11 decembrie 1784, iobagii din Ardud, Beltiug și Dobra, adresează un memoriu împăratului Iosif al II-lea, în care își exprimă nemulțumirile față de abuzurile la care sunt supuși și care a fost trimis la Viena prin delegatul lor Ladislau Hittner6.

Tot din perioada de final a anului 1784, sunt amintiți și alți delegați care pleacă la Viena în numele țăranilor de pe domeniul Károlyi. Este vorba despre un anume Sziszler și de Zabolai István, acesta din urmă fiind întemnițat în închisoarea comitatului de la Carei.

Documentele vremii păstrate în Fondul Tribunalului Județului Satu Mare, seria Acte Urbariale, ne informează că în 1784 numai satul Dobra a cheltuit 206 florini și 40 creițari7, bani cu care s-au plătit deplasările delegațiilor, avocații și martorii, în încercarea lor de a-și demonstra abuzurile la care  sunt supuși și de-ași îmbunătății condițiile de viață.
Sub conducerea lui Andrei Sister și Ioan Zezer, iobagii din Ardud și Beltiug s-au întrunit de mai multe ori, discutând despre abuzurile stăpânilor lor.
În 23 ianuarie 1785, iobagii din Ardud, Beltiug, Dobra și Rătești îi adresează lui Iohannes Schickmajer, o scrisoare în care prezintă abuzurile la care sunt supuși, exprimându-și nemulțumirea față de condițiile lor de muncă și de viață

8.
Îngrijorați de manifestările țăranilor, Curtea de la Viena și Consiliul Locumtenențial  au ordonat autorităților comitatense să confiște armele de la țărani. Ei recomandau ca acest lucru să se realizeze pe cale pașnică și cu mult tact, evitându-se astfel orice  formă prin care aceștia pot fi provocați la o revoltă fățișă9.
Tot la răzvrătirea țăranilor din comitatul Satu Mare se referă și informațiile despre locuitorii din Hurezu care au refuzat să asculte patenta de liniștire a țăranilor, motivând că textul ei nu reprezintă dorința împăratului, ci a nobilimii.

De asemenea, se păstrează un decret din 3 februarie 1785 prin care se ordona urmărirea și arestarea unui anume Mituts Ladislau care i-a încurajat la revoltă pe țăranii din Ardud, Beltiug și Dobra 10.
De asemenea, contele, având printre altele11 și funcția de comite al comitatului Satu Mare, se implică și în gestionarea evenimentelor din orașul Baia Mare, unde se afla monetăria și casa fiscului, și unde autoritățile locale au fost cuprinse de panică în urma zvonurilor potrivit cărora răsculații ar intenționa să atace orașul.

Două scrisori, una din partea lui  Szentpáli Ladislau, vicecomitele comitatului  Solnocul de Mijloc, iar cea de a doua a lui Balog Gergely,  icecomitele substituit al aceluiași comitat anunță autoritățile orașului că iobagii din comitatele Hunedoara, Alba și Zarand s-au răsculat împotriva nobilimii.

De asemenea, ele sugerează faptul că răsculații intenționează să pătrundă în comitatul Satu Mare pentru a jefui casa fiscului din Baia Mare și a sechestra armamentul și munițiile care erau depozitate acolo12.

În 22 noiembrie 1784, cele două scrisori au fost transmise magistrului orașului Baia Mare de către inspectorul minier, care, la rândul său a anunțat autoritățile comitatense.

Un alt aspect interesant care sugerează faptul că răscoala condusă de Horea și toate zvonurile care au ajuns în comitatul Satu Mare erau privite cu seriozitate de către Károlyi Antal, este acela că în 1784-1785, după izbucnirea revoltelor țăranilor, lucrările de renovare și construcție a castelului Károlyi din Carei au fost oprite, iar arhiva familiei a fost mutată la Budapesta, la adăpost de orice eventual pericol venit din partea răsculaților 13.
Astfel, se poate concluziona faptul că datorită funcțiilor politice, militare și administrative pe care le ocupa în Ungaria și Transilvania, lui Károlyi Antal îi revin o serie de informații și rapoarte cu privire la desfășurarea evenimentelor răscoalei, dar și a ecourilor pe care aceasta le are în comitatele vecine
Transilvaniei, și mai ales în comitatul Satu Mare.
Aceasta poate fi o explicație plauzibilă a faptului că în fondul familiei Károlyi se găsește schița unei medalii referitoare la personalitatea lui Horea.
Este interesant faptul pe legenda medaliilor, textul este scris în limba română, cu caractere latine, deși în acea perioadă, românii foloseau literele  chirilice. Există și cazuri în care unele cuvinte (de exemplu țara) sunt notate asemănător cu fonetica consoanelor din limba maghiară, unde „c” se pronunță „ț” (cara) 14. Ne putem pune întrebarea de ce s-a folosit limba română și nu limbile germană sau maghiară.

Aceste două limbi, utilizate la Curtea de la Viena și de nobilimea din Transilvania, erau familiare autorităților politice ale imperiului, sau ale provinciei în care a avut loc răscoala condusă de Horea.

Credem că prin folosirea limbii române, schițarea sau baterea medaliilor puteau fi atribuite mai ușor românilor răsculați, atrăgând astfel o mai mare implicare a împăratului în efortul de înăbușire a răscoalei.
Apelativul de Rex Daciae, care îi este atribuit lui Horea în aceste medalii, îi conferă acestuia rolul de conducător al unei mișcări naționale, cu un impact  mult mai mare asupra autorităților politice și administrative ale Imperiului Habsburgic.

Astfel, nobilimea speriată de răbufnirea țăranilor, îi putea  prezenta împăratului Josif al II-lea într-o altă lumină pericolul pe care îl reprezenta Horea și răscoala  condusă de el.

Ceea ce este sigur este faptul că aceste medalii  au jucat un rol important în popularizarea în cadrul  Imperiului Habsurgic, dar și dincolo de granițele sale, a conducătorilor răscoalei din 1784-85. Multe dintre acestea au rămas doar în faza de gravuri, desene sau proiecte, unele dintre ele având o remarcabilă valoare artistică și documentară.

Schița medaliei lui Horea din fondul Familiei Károlyi, Arhivele Naționale ale Ungariei-Budapesta

Note:
1 Nicolae Densușianu, op. cit., p. 470.
2Vitalie Umlauf, Revoluția populară din 1784-1785…, p. 370.
3Bujor Dulgău, Din răsunetul răscoalei lui Horea…, p. 220.
4Ibidem, p. 217.
5Ibidem, p. 218-219.
6Arhivele Naționale Satu Mare (în continuare ANSM), fond Tribunalul Județean Satu Mare, seria Acte Urbariale secolele al XVIII-lea-al XI-lea, dosar nr. 277, f. 52, Procesul de reglementare urbarială dintre contele Anton Károlyi și locuitorii din Beltiug, dezbătut în fața scaunului comitatens de judecată din Carei și alte anexe.
7ANSM, fond Tribunalul Județean Satu Mare, seria Acte Urbariale secolele al XVIII-lea-al XI-lea, dosar nr. 831, f. 74, Opisul actelor prezentate în fața scaunului dominial de judecată ținut la Beltiug în procesul de reglementare urbarială Dobra și actele respective.
9Ibidem, dosarnr. 227, f. 100.

9Bujor Dulgău, Din răsunetul răscoalei lui Horea…, p. 221.
10Ibidem, p. 222.
11Funcțiile militare și politice ale contelui Károlyi Antal:camerar regal (1754), căpitan în regimentul de husari (1743),colonel de infanterie (1755), viteaz al Ordinului Maria Tereza(1759), general (1774), acuzator al judecătoriei (1760),proprietar al regimentului de infanterie fondat de conteleBethleen Farkas în anul 1741, consilier regal (1766),magistertavernicorum (1775), director al districtului școlar cu centru la Oradea și Ujgorod (1777-1782), feldmareșal (1787),
cavaler al Lânii de Aur (1790-1791).
12Bujor Dulgău, Din răsunetul răscoalei lui Horea în părțile  sătmărene, în ”Satu Mare, Studii și comunicări”, VII-VIII,  Satu Mare, 1986-1987, p. 219.
13Szabó Imre, A Nagykárolyi gróf Károlyi család ezeráves története, Palárikovo – Tótmegyer, 2013, p. 90.
14Vezi descrierea din lucrarealui Clément W. de Renesse-Breidbac,Mesloisirs, amusemensnumismatiques…

autor  Paula Virag, Muzeul Judeţean Satu Mare

Revista Mărturii Culturale