Protopopul Aurel Munteanu a fost declarat martir și erou al națiunii
• publicat la: 22 iulie 2026
Născut în data de 2 mai 1882, în Merghindeal, județul Sibiu, părintele Aurel Munteanu a fost hirotonit preot în anul 1907, la Valea Drăganului.
În data de 10 septembrie 1940, a fost martirizat de autoritățile horthyste, mărturisindu-și credința și devotamentul față de neamul românesc până la jertfa supremă. Atrocitățile hortyste la adresa lui dar nu numai au fost de neimaginat pentru o minte normală.
,,…i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă.”
Președintele României a promulgat legea care îl declară pe Protopopul Aurel Munteanu martir și erou al națiunii.
Părintele Aurel Munteanu a fost nu doar un martir al credinței, ci și un adevărat ctitor de comunitate, zidind biserici, școli și instituții și formând conștiințe:
„Slujirea lui sfântă s-a împlinit așa cum i se cere unui preot: să se dăruiască «cu timp și fără timp». El a știut să așeze cuvântul lui Dumnezeu în sufletele oamenilor ca nimeni altul din acea vreme. A știut să fie ctitor, și nu doar de biserici, ci și de instituții, care să întregească o structură reală pentru acest neam, vitregit și oropsit, dar care, cu multă jertfă, și-a găsit propria identitate. De altfel, el spunea, în ultima lui predică rostită în această biserică, că trebuie să rămânem statornici și să rămânem ai locului, chiar cu jertfa vieții, pentru ca neamul nostru să propășească.”
Martiriul său a fost reconstituit potrivit documentelor oficiale ale Ministerului Afacerilor Străine: „A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă.”
În acele momente și-a pierdut viața și jandarmul Gheorghe Nicula, care a încercat să-l apere pe părintele Aurel Munteanu.