Mihai Eminescu la ceas comemorativ
Astăzi, 15 iunie, EMINESCU suntem toți. De fapt, în fiecare zi românii sunt EMINESCU. Pentru că EMINESCU a fost jertfit pe altarul patriei deoarece a luptat cu pana de scris pentru unitate și identitate națională. L-au executat în mod mârșav dar opera sa dăinuie peste veacuri și ne dă puterea de a lupta în continuare pentru păstrarea identității naționale.
Înlăturarea sa a început într-o zi de 28 iunie 1883.
Pe 28 iunie 1883, ziaristul Mihai Eminescu este sacrificat pentru „integrarea europeană”!
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorita” si „Luceafărul” si „Scrisoarea a III-a”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Si cu avarii si cu hunii si cu leșii
Si cu turcii.
Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndrăgostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.
Si niste păsări ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.
Si pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei