Divorţ, condiţii, locuinţă copil

• publicat la: 9 January 2012
Divorţ, condiţii, locuinţă copil

Ai lucrat din greu 20 de ani la căsnicie? Primeşti pensie după divorţ!

Conform Noului Cod Civil, cuplurile doritoare de divorţ se pot adresa – pe lângă clasicele instanţe judecătoreşti – si stării civile sau cabinetelor notariale. Noile prevederi par să protejeze partea “vătămată” din căsnicie sub forma unor plăţi compensatorii efectuate de către autorul moral al divorţului. Astfel, dacă fostul partener dovedeşte că stilul de viaţă “de după” este modificat in sens negativ si nu se mai ridică la nivelul celui avut in timpul căsniciei longevive, acesta poate cere in instanţă o sumă compensatorie sau chiar plata in natură.

Dacă părţile au ajuns la un numitor comun, si-au stabilit partajul si nu au copii minori in dotare, pot apela cu incredere la noile institutii acreditate divortului. Acestea reusesc sa flexibilizeze si să urgenteze procedurile desfacerii unei căsătorii, iar timpul si costurile aferente unui divorţ clasic sunt minimalizate. Legea micii reforme a făcut posibil ca, în cazul cuplurilor care nu au copii sub 18 ani, divorţul consimţit de ambii soţi să poată fi făcut pe cale administrativă, în 30 de zile, cu costuri minime.

Ai 30 de zile ca să te răzgândeşti

Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a celor doi poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ. In ambele cazuri, atât la oficiul de stare civila, cât si la cabinetul notarial, se emite un certificat de divort la 30 de zile de la data depunerii unei cereri tipizate. In aceste 30 de zile, până la data primirii certificatului, partenerii se pot răzgândi cu privire la desfacerea căsătoriei iar in cazul in care nu există semne de răzgândire, ofiterul de stare civilă sau notarul pot “pronunţa” divorţul.

Partajul şi plăţile compensatorii

Noul Cod Civil conturează mai bine drepturile si obligatiile soţilor, iar in acest sens s-a făcut referire la celebrele contracte prenupţiale pe care legislaţia internaţională le acceptă. In România, contractul prenuptial ia numele de conventie matrimonial si stabileste regimul matrimonial liber consimţit de cei doi soţi, stipulat pe actul de casatorie. Sotii pot alege intre comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea convenţională. Acest regim matrimonial este deosebit de important in cazul unui divorţ, fiind un instrument de protejare a bunurilor.

Problematica divorţului atinge puncte sensibile mai ales când se constată culpa exclusivă a unuia dintre soţi când, conform art.380 Cod Civil, procesul de divort in faţa instantei poate fi continuat chiar şi de către moştenitorii sotului care a invocat culpa. Totodată, in cazul in care unul dintre soţi constată un dezechilibru, in special de natura financiara, acesta poate cere, in urma divortului, o plată compensatorie care să ii asigure aceeasi traiectorie socială si financiară rezultată in timpul căsătoriei. Această decizie ţine de competenţa instanţei judecătoreşti si de probele care sunt anexate la dosarul de divorţ.

Cu cine rămân copiii?

Dacă până acum, legislatia prevedea ca minorul să fie incredintat unuia dintre părinţi, Noul Cod spune că autoritatea părintească poate să revină in custodia ambilor părinţi, asta in cazul in care autoritatea judecătorească nu stabileşte alt statut. O premieră o reprezintă posibilitatea cuplurilor divorţate inainte de 1 octombrie 2011 de a solicita custodia comună, chiar dacă in prezent minorul este incredintat unuia dintre soţi. Un factor important il constituie si posibilitatea minorului, cu vârsta minimă de 10 ani, de a-si exprima opinia cu privire la dorinţa de a locui cu unul dintre părinti, instanta judecătorească fiind atentă la nevoile sale, atât afective, cât si financiare şi de securitate.

Pentru detalii si pentru a te informa suplimentar, acceseaza site-ul www.avocat-tv.ro

Lasati un comentariu