Singurul parfumier român vrea să facă un muzeu al parfumului in ţara noastră
Octavian Coifan creează parfumuri unice pentru cei bogaţi, este binecunoscut la Paris şi vrea să deschidă un muzeu al parfumurilor in România.
Se poate mândri cu faptul că este singurul român care se mai ocupă de arta parfumului, insă acest lucru pare că, de fapt, il intristează.
România nu i-a oferit conditiile necesare pentru a crea, asa că a ales să plece spre Paris in urmă cu opt ani. In „paradisul parfumurilor”, Coifan a reusit să-şi facă un nume si să creeze esenţe unice.
De ce ai ales Parisul pentru a-ti practica meseria?
Parisul este un loc in care inspiratia se află la fiecare colţ de stradă.
Motivele alegerii sunt foarte practice. In România, la vremea aceea, nu se puteau importa ingrediente pentru parfumerie, iar parcurile publice erau extrem de sărace in flori parfumate. Cele doua elemente esentiale pentru parfum, ingredientele si inspiratia, lipseau.
De exemplu, la vremea aceea, Timişoara, odinioară cunoscut drept oraşul trandafirilor, abia mai avea câteva soiuri de flori rătăcite.
In plus, exista si partea de istorie. La Paris, respectiv la Versailles, am acces la foarte multe parfumuri vechi, documente si arhive.
Ce faci in acest moment la Paris?
In momentul acesta lucrez la o esenţă specială si reflectez la un proiect aparte: un muzeu de parfumuri in România. Exista odinioara parfumul Carmen Sylva, iar Casa Hohenzollern avea un parfumier inainte de primul război mondial.
Pe ce tip de parfumuri esti specializat?
Specialitatea mea este „parfumerie fină”, adică ceea ce in mod traditional inseamnă parfum, diferit de sectorul industrial si tehnic, sector exemplificat de mirosul puternic al detergentilor atunci când intrati intr-un hipermarket.
Tot ce fac este strâns legat de parfum, „cea de a opta artă”, concept iniţiat de mine si pe care alt parfumier francez l-a lansat in urmă cu doi ani.
Care au fost cele mai importante creaţii ale tale?
Compun foarte mult, dar prefer să uit fiecare creatie ca să mă pot indrepta spre ceva nou si interesant. Iată câteva teme din trecutul recent pe care le ilustrez metaforic, ele nefiind accesibile in România: o gardenie interzisă invăluită intr-un balsam auriu ca mierea, un santal tulburător de animalic, o floare din Peru ameţitoare cu heliotrop greu, oglinda unui lac chinezesc de culoarea jadului cu narcise albe.
Lor li se adaugă cele la care am fost consultant, sugerând sau corectând note olfactive, unele vândute in Paris in magazinul Printemps, altele urmând să fie lansate.
Creez *sur mesure*, ceea ce inseamnă pentru un client anume, si nu pentru marele public.
Au existat celebrităţi pe care „le-ai parfumat”?
Fiecare femeie e o celebritate când poartă un parfum unic. Prefer să nu spun numele celebrităţilor mele pentru că nu mă interesează can-can-urile, atât de prizate azi in ţară. Pot spune, insă, că nu am lucrat incă pentru români.
De ce nu mai există parfumieri in România?
Ca in majoritatea industriilor, in România se importă si nu se creează. Singura fabrica de parfumuri, desi producătoare a unor creatii modeste ca miros si flacon, a dispărut după anii ’90 cu privatizările din epocă. Se numea Miraj. Pentru a produce parfumuri este nevoie de un simţ special, de conditiile materiale pe măsură, dar mai ales de răbdare.
sursa business24
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr