Remember Corneliu Balla

• publicat la: 11 April 2012
Remember Corneliu Balla

La 11 aprilie 1930 se naște, la Olosig în județul Bihor, Corneliu Balla. Mama sa, Gabriela Rațiu, face sacrificiul suprem pentru a da viață unicului copil. În memoria mamei, va semna volumele de versuri cu pseudonimul Gabriel Rațiu.

Vremurile tulburi în care a pornit în viață îi vor marca destinul ce nu va fi ferit de suișuri și coborâșuri. După Dictatul de la Viena va rămâne în refugiu la internatul școlii din Beiuș ale cărei cursuri le urma. Peste șase ani aici va suferi și prima arestare politică, fiind acuzat că a făcut agitație împotriva minciunilor proliferate de la tribună de Petru Groza, aflat în vizită la Beiuș. Vor urma alte arestări și condamnări mai lungi sau mai scurte care îl vor perinda prin închisorile de la Oradea, Cluj, Aiud, închisoarea pentru copii de la Târgșor.

Urmare a acestor condamnări, prestează mai multe munci sub calificarea sa economist-merceolog, muncitor, muncitor necalificat, arhivar. Reușește să obțină certificatul de maturitate (bacalaureatul) în 1965, sesiunea din iunie, apoi se înscrie în toamna aceluiași an la Facultatea de filologie, secția limba și literatura română, forma fără frecvență, a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca.

Activitatea didactică o începe la Ianculești, apoi la Lucăceni, iar după obținerea licenței devine profesor titular la Carei.

Alături de activitatea didactică, se remarcă și în publicistică redactând împreună cu regretatul Nae Antonescu „Școala Sătmăreană”. Este implicat în editarea revistelor Inspectoratului școlar județean, a Sindicatului  salariaților din învățământ, a Casei Corpului Didactic Satu Mare: Pagini sătmărene, Viața școlară, Școala sătmăreană. Între 1998 și 1999 redactează împreună cu părintele vicar foraneu Radu Filip, având colaboratori pe Nae Antonescu, dr. Neța Iercoșan și alți oameni de cultură careieni sau sătmăreni, revista  Credința Noastră a Protopopiatului greco-catolic, român unit,  Carei. Va mai avea o încercare de publicație, redactată cu ajutorul Asociației Culturale „Simion Bărnuțiu”, cu titlul Rond, din care vor apărea doar 3 numere. În perioada postdecembristă a fost colaborator al publicațiilor sătmărene „Solstițiu”, „Ardealul”, „Informația zilei” etc.

Activitatea literară o va începe cu traduceri realizate din scriitori maghiari, fiind un stâlp al apropierii româno-maghiare prin cultură. În 1979 apare la editura Kriterion volumul de poezii Prințul tristeții al lui Áprily Lajos, traducerea căruia o semnează Corneliu Balla.Mai semnează tălmăcirea romanului lui Szilágyi István Cad pietre în fântâna seacă, apărut la aceeași editură în 1984. Împreună cu Nae Antonescu a îngrijit volumul Sânge și Aur de Ady Endre, apărut în 1996 la editura orădeană Cogito. Începe un proiect de traduceri din literatura maghiară la editura Pont Publisher din Budapesta, tălmăcind romanele lui Szávai Géza Promenadă cu femei și țapi (1997) și Vă binecuvântez cu gloanțe (postludiu) în 1998, proiect pe care nu va mai apuca să-l finalizeze.

Așa cum singur mărturisea, într-o tabletă cu titlul Risipa de sine,„am ajuns să debutez aproape postum”. Primul volum de poezii Logosclipuri i-a apărut la editura Dacia în 2001. Acesta va fi urmat de Jugul cel blând, apărut în regie proprie la Satu Mare, al doilea și ultimul volum publicat în timpul vieții. Postum, Editura Citadela va publica volumul Zarca în anul 2008.

La 24 iunie 2006, mult prea devreme, se stinge din viață, lăsând în urma lui o activitate didactică frumoasă și o opera literară incompletă. Acum scrie poezii îngerilor, iar noi am rămas cu amintirea celui care a fost în primul rând OM, iar între timp profesor, poet și ziarist, Corneliu Balla.

Nicoleta Latiş

comentarii

de stefan gnandt la 11 April 2012 - 10:00

A fost un om adevarat !

de Nicoleta Latis la 11 April 2012 - 13:20

De aceea trebuie sa ne aducem aminte, domnule Gnandt, sa nu-i uitam niciodata pe aceea care au cinstit Careiul. Ei sunt temelia pe care s-a zidit popularitatea acestui oras prafuit de provincie.

de Horia Mărieș la 11 April 2012 - 15:33

Careiul nu mai este prăfuit de loc. Asfalt peste tot și se mai toarnă în fiecare an de câteva milioane de lei. Fiindcă se tocește în draci. Și mai și crapă.

de BorisPolevoi la 12 April 2012 - 06:45

……mdaaaa……..

Lasati un comentariu