Pagina principala / Eveniment / Comemorarea deportării șvabilor sătmăreni

Comemorarea deportării șvabilor sătmăreni

Preşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Ştef, a participat sâmbătă, la Carei, alături de ambasadorul Republicii Federale a Germanei la Bucureşti, Excelenţa Sa Werner Hans Lauk, Josef Karl – consulul Germaniei la Timişoara, deputatul Forumului Democrat German, Ovidiu Ganţ, prefectul județului Satu Mare, Eugeniu Avram, deputatul UDMR Erdei D. István, vicepreședintele Consiliului Județean, Riedl Rudolf, primarul municipiului Carei, Eugen Kovács, președintele FDG județean și vicepreședinte al celui regional, Johann Forstenheizler, primarii și președinții de organizații locale din comunele în care trăiesc etnici germani, consilieri județeni, invitați din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, la manifestările de comemorare a deportării şvabilor sătmăreni în URSS.

La ora 10:00 s-a oficiat o slujbă religioasă în Biserica Sf. Duh din Carei, de Prea Sfinția Sa Eugen Schönberger, episcopul Diecezei romano-catolice Satu Mare, alături de alți preoți din comunele șvăbești, după care a urmat depunerea de coroane de flori la Monumentul Deportaților  din Carei. Începând cu ora 12:30 invitaţii şi cei interesaţi au luat parte la programul cultural.

 

În discursul său, preşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare a declarat:   „Veacul al XX-lea, supranumit și cel al marilor extreme, a fost răvășit de obsesiile totalitare ale unor conducători sângeroși, care au provocat multă suferință altor țări, dar și propriilor popoare. Martiriul șvabilor sătmăreni reprezintă una din paginile de mare suferință umană, pe care o comunitate a avut puterea să și-o asume sau să o suporte.

Vânați cu brutalitate și deportați în cumplitele gulaguri din zona Donbasului, șvabii sătmăreni au trăit o uriașă dramă, cea a unei comunități pedepsite pe nedrept, pe niciun alt criteriu decât cel de apartenență la o anumită etnie.

Ceea ce trebuie să remarcăm este exemplul de demnitate care a aureolat martiriul șvabilor. Oameni dârji și de mare caracter, aceștia au suportat cu stoicism inumanele rigori ale unei claustrări absolute, iar cei care au supraviețuit acestui coșmar existențial au ținut să păstreze în memoria vie a comunității toate ororile și samavolniciile la care au fost supuși.

Se împlinesc 69 de ani de la aceste triste evenimente, dar încă mai sunt destule răni deschise, care nici până astăzi nu și-au găsit alinarea. Pentru noi, sătmărenii, martiriul șvabilor rămâne nu doar un episod oarecare, ci amintirea uriașei drame a unor oameni nevinovați, sacrificați pe altarul urii și intoleranței. În fața suferinței și jertfei lor, aprindem în sufletele noastre candela speranței că niciodată astfel de atrocități nu vor mai fi posibile”.

comentarii