“N-au cerut inapoi nimic. De ce?”

• publicat la: 18 June 2014
“N-au cerut inapoi nimic. De ce?”

Citez dintr-un articol datat 15 iunie 2014, semnat de Kinga: “Óriási büszkeség számomra, hogy sikerült vendégül látnom a Károlyi család tagjait. S hogy ilyen nagy számban jöttek el, azt bizonyítja: érdekli őket, mi történik itt. És sem a kastélyt, sem egy talpalattnyi földet nem kértek vissza. El kéne ezen gondolkodni, hogy miért.” – mondja a saját bevallása szerint is két napja folyamatosan eufórikus állapotban lévő polgármester, Kovács Jenő.”

Îl cred pe primar atunci când afirmă că a fost timp de două zile intr-o continuă stare euforică, îl cred atunci când afirmă că este o uriașă mândrie pentru el faptul că a reușit să-i aibă ca oaspeți pe membri familiei Károlyi, dar nu-l cred de nici o culoare atunci când afirmă malițios, cu subînțelesuri (apropouri) numai de el știute, că aceștia: “N-au cerut înapoi (n-au revendicat) nici Castelul, și nici măcar o bucățică din pământul aflat sub picioare. De ce? – ar trebui să medităm la asta.”

Păi hai să medităm atunci puțin împreună la acest subiect, dacă tot ne îndeamnă primarul! Mai ales fiindcă se laudă, de cate ori are el ocazia, ca stie istorie si ca istoria locală este muszaj sa fie cunoscută.

Două au fost domeniile in care conflictul romano-maghiar a avut accente acute in primii ani interbelici: cel educațional și cel privitor la proprietatea asupra pământului. Dacă în primul caz, tensiunile s‐au perpetuat practic de‐a   lungul întregului secol XX, chestiunea rămânând una de prim‐plan în cadrul raporturilor  româno‐maghiare,  în  cel  de‐al  doilea  a  fost  vorba  doar  de urmările ‐ sociale, politice, economice şi naționale ‐ ale revoluționării de către autoritățile de la Bucureşti a sistemului proprietății funciare, urmări resimțite acut mai ales în primul deceniu interbelic. Practic,  de  la  1918  şi  până  la  jumătatea deceniului  al  treilea  al  veacului  XX  în  România  s‐a  produs  o  adevărată revoluție  în  sfera  agrară,  ale  cărei  consecințe  s‐au  manifestat  în  întreaga perioadă  interbelică.  Prezentarea  necesității  înfăptuirii  unei reforme  agrare radicale nu se află printre obiectivele acestui articol. Oricare  ar fi fost  culoarea politică  a  guvernului de  la Bucureşti,  după  încheierea  ostilităților  în  primul  război  mondial  trebuia făcută  o redistribuire  a fondului funciar. O  cereau  considerente de  natură socială  şi politică, dar  exista  şi un fundamental imperativ național în acest sens.

Deşi este evident faptul că, pe lângă sutele de mii de țărani români din Transilvania care au fost împroprietăriți în urma reformei agrare, au primit pământ  şi  țărani maghiari  şi  saşi si șvabi, tot aşa de evident este  şi faptul  că marii “perdanți” ai procesului de redistribuire a fondului funciar din provincie au fost  aristocrația  maghiară (grofii),  bisericile  minorităților  naționale  şi  asociațiile economice, culturale şi sociale ale aceloraşi minorități naționale, cu predilecție cea maghiară. Nu este deloc întâmplător faptul că maghiarii din România şi cei din Ungaria au reacționat cu atâta vehemență împotriva reformei agrare înfăptuite de statul român, iar aceste contestații furibunde au marcat atât de pregnant atât relațiile dintre minoritatea maghiară şi majoritatea românească, cât şi cele dintre România şi Ungaria în primul deceniu interbelic.

La scurt timp după  unirea cu România, minoritățile au început să înțeleagă  ce  se preconiza la Bucureşti în privința reformei agrare, odată  cu publicarea  decretului‐lege  din  14  decembrie  1918,  care  stabilea  principiile   exproprierii,  şi cu începerea procesului de aplicare a reformei. Apoi, în mai 1919,  a  fost  făcut  public  proiectul  de  reformă  agrară  întocmit  de  Victor Bontescu,  şeful  Resortului  de  Agricultură  din  cadrul  Consiliului  Dirigent, ceea  a  stârnit  îngrijorări  printre  minoritari. Iar  în  perioada  6‐11  mai  1919, Marele Sfat Național a dezbătut şi aprobat legea agrară, sancționată de rege la 10 septembrie 1919 şi promulgată cu decretul 3911 din 12 septembrie 1919.

Ulterior, la 5 noiembrie 1920, guvernul român, pentru a pregăti exproprierile, a  adoptat un decret  cu privire la  arendarea  obligatorie  a proprietăților de peste 200 de iugăre cadastrale (sau arpeni cadastrali; 1 hectar = 1,737 iugăre). În sfârşit,  în  primăvara  lui  1921,  a  început  în  Parlamentul  de  la  Bucureşti discutarea  proiectului  legii  de reformă  agrară  pentru  Transilvania,  Banat, Crişana şi Maramureş, operațiune finalizată la 23 iulie 1921, când legea a fost adoptată.

Întreg procesul de legiferare  a reformei  agrare  şi  apoi de  aplicare  a acesteia a stârnit un val de reacții nefavorabile din partea minorității maghiare din  România,  a  formațiunilor  politice  ale  maghiarilor,  a  Bisericilor “maghiare”,  ca  şi  a  guvernului  de  la  Budapesta.  Nu  putem,  în  cadrul acestui articol,  să prezentăm toate aceste reacții negative, din presă, din cadrul  diverselor  manifestări  politice,  din  Parlament  sau  pe  plan internațional.  În  mod  similar  nu  putem  nici  să  analizăm  răspunsurile autorităților  româneşti  la  seria  nesfârşită  de  acuze  maghiare  din  sfera proprietății asupra pământului.

Concluzia  răspunsului  românesc  la  acuzele  maghiare  privitoare  la reforma  agrară  era  aceea  că  “motivele  reale  ale  acestei  campanii  sunt interesele personale ale actualilor conducători din Ungaria”.

Familiile Bánffy, Teleki, Bethlen, Karolyi, etc., din care făceau parte cei mai importanți politicieni maghiari din primul deceniu interbelic, dețineau proprietăți imense în Transilvania  şi Banat, pământuri ce trebuiau să fie  ‐  şi au  şi fost  ‐ expropriate ca urmare a reformei agrare. O analiză a memoriilor guvernamentale maghiare din prima fază de contestare a reformei agrare româneşti, 1920‐1921, demonstrează că, într‐adevăr,  obiectivul  lor  primordial  era  salvgardarea  intereselor  marilor proprietari: accentul cădea pe necesitatea unei reforme agrare în Transilvania şi  Banat  şi  pe  dreptul  marilor  latifundiari  de  a‐şi  păstra,  dacă  nu  moşiile intacte, atunci cel puțin cea mai mare parte a lor.

Diferendul româno‐maghiar care a marcat semnificativ relațiile dintre cele două țări în anii ‘20 a fost aşa‐numita afacere a optanților. Aceşti optanți (cum au fost de altfel si grofii Karolyi) erau foşti cetățeni austro‐ungari care, în virtutea Tratatului de la Trianon, au putut opta pentru cetățenia maghiară. Prin reforma agrară românească din perioada 1918‐1921, ei au fost tratați drept absenteişti (adică au lipsit din țară în intervalul dintre 1 decembrie 1918 şi primăvara lui 1921, când Legea pentru reforma  agrară  din  Transilvania,  Banat,  Crişana  şi  Maramureş  a  intrat  în discuția Parlamentului), fiindu‐le expropriat tot pământul ce depăşea 50 de iugăre (circa 30 ha).

Aceşti absenteişti care optaseră pentru cetățenia maghiară, convinşi de justețea  cauzei  lor  şi  fiind  încurajați  de  autoritățile  de  la  Budapesta,  au adresat, imediat după intrarea în vigoare a legii agrare din 1921, reclamații organelor judiciare româneşti îndreptățite să judece litigiile agrare. Cum nu au putut obține câştig de cauză, guvernul maghiar a intervenit pe lângă cel român,  solicitându‐i  să rezolve favorabil revendicările. Deoarece  şi  această tentativă a eşuat, oficialii de la Budapesta s‐au adresat, în două rânduri, în august 1922 şi februarie 1923, Conferinței Ambasadorilor ‐ organismul abilitat să continue activitatea fostului Consiliu Suprem al Conferinței de pace de la Paris ‐, protestând în privința faptului că România viola anumite stipulații ale tratatului  de  la  Trianon.  În  ambele  ocazii  Conferința  Ambasadorilor  şi‐a declinat competența, indicând Liga Națiunilor ca fiind unul organism capabil să rezolve problema optanților.

Dupa ani intregi de negocieri in detaliile cărora nu putem acum să intrăm, aranjamentele finale in privința problemei optanților au fost  convenite la Haga, în ianuarie  1930,  şi  semnate în  capitala  Franței, în  aprilie  1930,  şi implicau  o conexare a rentei de expropiere acordată de România ‐ ca şi de alte state din Europa  centrală  şi  răsăriteană,  unde  avuseseră  loc  reforme  agrare  ‐  cu   reparațiile datorate de Ungaria. Se creau mai multe fonduri, printre care şi un aşa‐numit  “Fond  Agrar”  (“Fondul  A”)  ‐  menit  a‐i  despăgubi  pe  optanții   absenteişti.  ‐, ce urmau să fie alimentate din diverse surse, dar mai  ales de  către Ungaria, România, Cehoslovacia, Iugoslavia  şi chiar de către unele din marile puteri.

Prin reforma agrară din 1921 au fost împroprietăriți în Ardealul de Nord 228.000 țărani români și 82.630 țărani unguri. Exproprierea moșierilor unguri s-a făcut în virtutea acelorași legi ca și în Regat, și ei au fost despăgubiți de   statul român cu 1.500 lei pentru fiecare iugăr, ceea ce era o sumă mare de bani pentru acea vreme.

Pe lângă terenul expropriat pe parcursul a 20 de ani (1921-1940), proprietarii de moșii au vândut, nesiliți de nimeni, terenuri agricole și păduri unor comunități rurale și unor țărani individuali.

După Dictatul de la Viena, o acută problemă cu care s-a confruntat regimul hortyst a fost cea referitoare la revizuirea Reformei agrare românești din anul 1921.

Moșierii unguri, unii plecați în Ungaria, după Marea Unire, alții rămași în Ardeal, au cerut să intre imediat în posesia fostelor lor terenuri. Potrivit ideii că “al cui este pământul al acestuia este țara”, a fost emisă Ordonanța nr. 9370   din 25.12.1940, pusă în aplicare de Guvernul maghiar în ianuarie și februarie 1941. Potrivit acestei ordonanțe, orice proprietar putea fi declarat “rău gospodar” și proprietatea se confisca. Conform ordonanței, moșierii unguri au   deschis procese împotriva țăranilor români, pentru a dobândi pământurile pe care le vânduseră de bunăvoie. Astfel că toate actele încheiate între vânzător și cumpărător au fost anulate și considerate ca “păgubind pe   vânzător”. Numai în județul Sălaj au fost atacate în justiție 35.000 de contrate de vânzare-cumpărare.  Ordonanța nr. 970/1943 a Președinției Consiliului de Miniștri al Ungariei prevedea retrocedarea către foștii grofi a celor 316.438 hectare de pădure, date țăranilor prin Reforma agrară din 1924, pământ cumpărat de statul român la prețul pieței pe timpul acela. Țăranii români împroprietăriți prin Reforma agrară din 1924, în marea lor majoritate, s-au mulțumit să-și dovedească proprietatea cu acte de împroprietărire, neglijând să facă și transcrierea imobiliară în cărțile funciare. Astăzi, urmașii grofilor, speculând această neglijență, au solicitat și au primit mii de hectare de terenuri agricole și silvice pe nedrept.

În zona Ip, Marca, Supurul de Jos, pădurea cu care fuseseră împroprietăriți țăranii la Reforma Agrară a fost trecută în prima fază în proprietatea statului maghiar, ca în aprilie 1944 să fie dată grofului Karolyi Istvan.

Ne oprim deocamdata aici. Despre perioada comunistă, despre naționalizări, despre imobile preluate in mod abuziv de catre comuniști în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 n-are nici un rost să mai scriem, fiindcă primarul Kovacs Jeno cunoaste bine subiectul, doar a fost și el unul dintre cei mai vajnici comuniști careieni, aflat încă in viață.

Iata, foarte pe scurt, răspunsul la întrebarea malițioasă, tendențioasă, vicleană și de prost gust pusa în ziua de 14 iunie a.c. de primarul Kovacs Jeno: “De ce membri familiei Károlyi n-au cerut înapoi (n-au revendicat) nici Castelul, și nici măcar o bucățică din pământul aflat sub picioare?”.

Fiindcă au fost despăgubiți in mod corespunzător pentru averile expropriate de către Statul Român, în perioada interbelică. Nicăieri în lumea asta nu se fac duble despăgubiri, și până și unii membri ai familiei Karolyi știu și au ințeles treaba asta. Chiar dacă nu toți. Punct.

In context, ar fi bine totusi să mai vorbim puțin și despre unii dintre actorii principali ai evenimentului desfășurat la Carei in zilele de 13-14 iunie a.c.

O să vorbim puțin despre Balc (Balyok), județul Bihor, bazându-ne pe cele scrise de pastorul reformat Jónás Sándor, un om serios și de incredere, in colaborare cu Seres Erzsébet si Jónás Hajnalka Teréz, in lucrarea intitulată “Bályok Monográfiája – 2007 – ” care poate fi consultată pe internet.

In Balc exista un Castel care în sec. VIII era in proprietatea grofului Degenffeld și care apoi, urmare căsătoriei dintre Degenffeld Emma și Karolyi Tibor  a intrat in proprietatea familiei Karolyi. Castelul in stil baroc existent azi la Balc a fost construit in anii 1890 de familia Karolyi. El este inconjurat de un parc dendrologic plin cu specimene rare. La inceputul anilor 1920 groful Karolyi Gyula si-a vandut moșia și castelul bancherului bucureștean Pincas Iosif și generalului Hortopan. Mai târziu Pincas a cumparat partea lui Hortopan si o parte din proprietate a trecut pe numele soției sale precum si pe numele generalului în rezervă, prințul Gheorghe Ghica. După Diktat, în anul 1940, familia Karolyi a promovat un proces de revendicare în instanță (deși văndușe deja o dată proprietatea imediat dupa 1920 lui Pincas – sic!). În perioada 1941-1944 familia Horthy, inrudită cu familia Karolyi, a vizitat de mai multe ori Castelul și moșia din Balc pentru partide de vânătoare si pentru distractii/petreceri. In pădurea vecină castelului, in anii ’30 au mai vânat prințul Ghica și ex-regele Greciei, iar apoi in anii comunismului mareșalul Tito, însoțit de Ceaușescu care avea acolo și o cabană de vânatoare.

Grofii Karolyi au plecat din Ardealul de Nord în 1944 iar Castelul a fost restaurat în 1958, din 1960 devenind cămin pentru bătrâni. In 1970 a fost transformat în sanatoriu de boli nervoase care a functionat acolo până în anul 1978. In 1982 Castelul este preluat de o intreprindere petrolieră cu sediul în Suplacul de Barcău care investeste mult in clădire, contruieste un strand pentru care s-au forat și s-au pus în valoare izvoare termale. După 1990, proprietatea a trecut la PETROM iar în prezent este lăsată in izbeliste de concernul austriac OMV.

In anul 2005 gróf Károlyi Lajos György  a depus o cerere de restituire pentru pământul arabil și pentru pădurea care a aparținut familiei în zona Balc, dar pentru care fuseseră deja despăgubiți de Statul Român în perioada interbelică, dupa  Reforma Agrară, dar nu i s-a dat satisfacție (conform notei scrise de ing. Herczeg József și aflata în arhiva Primăriei Balc, document care-l contrazice din nou pe mincinosul de Kovacs Jeno).

Intr-un ziar satmărean, gróf Károlyi Lajos cita fragmente dintr-o carte de a lui intitulata „Élmények, visszapillantások”: „Itt a közelben a Bihar megyei Bályokon volt egy kastélyunk, de nagykárolyi jogi képviselőm Mărginean doktornő legnagyobb csodálkozásomra arról most azt mondta, hogy telekkönyvileg egy számomra teljesen ismeretlen ember nevén szerepel.”

Am demontat astfel afirmatia lui Kovacs făcută sâmbătă 14 iunie a.c. și am demonstrat si legaturile vechi de afaceri, existente între avocatul consilier județean si familia Karolyi. Nu este de mirare că avocata se gudura atât de servil in preajma invitaților lui Kovacs, chiar dacă o strângeau probabil rău de tot pantofii ăia bej, cei demodati, cei cu vârful foarte ascuțit.

Pentru ca să termin această snoavă intr-o notă optimistă,  ilustrez acest text cu minunile gastronomice servite oaspetilor la Castel. Nimic de zis, arătoase produse gastronomice.

Mă întreb și eu ca primarul Kovacs: DE CE oare aceste mâncăruri fine n-au ajuns și pe mesele nevoiașilor din Carei,  a celor de la căminele de bătrâni, ale orfanilor, a copiilor foarte săraci dintre care unii buni la învăţătură, a bolnavilor cu handicap, a veteranilor de război ce vin anual la sărbătorile naţionale și s-au servit numai favorizatilor soartei prezenti în zilele de 13 și 14 iunie la Castel?

Răspund tot eu: fiindcă este cât se poate de evident faptul că a nagykárolyi önkormányzat polgármestere este total lipsit de obraz și de caracter. Dacă vrea să mă contrazică cineva, îl rog să o facă argumentat la comentarii.

 

Horia Mărieș

Bucuresti, 17 iunie 2014

 

comentarii

de miami la 18 June 2014 - 09:28

pentru pateurile astea a fost inchisa cantina sociala si au dat la oameni doar hrana rece???

de Horia Mărieș la 19 June 2014 - 19:17

În interviul apărut azi 19 iunie 2014 în ziarul local de limbă maghiară N&V, la pagina 4, grof Karolyi Joszef, unul dintre cei prezenti la intâlnirea familiară mijlocită de Kovacs Jeno și Maria Eva Mărginean Horn, confirmă unele lucruri scrise în articolul de mai sus, citez:

“Bunicul meu deținea 60.000 hectare de pământ arabil din care o parte și în jurul Careiului, dar nu aș putea spune precis în ce loc. Acele moșii s-au dus pe apa sâmbetei după primul război mondial. Prin anii 1930, bunicul a inițiat procese pentru redobândirea acestor moșii și a reușit să recupereze ceva, dar puțin. Austriecii învingători au deschis un cont la Berna, dar s-au plătit doar 40% din despăgubirile cuvenite. Este adevărat, bunicul deținea și alte moșii și a rămas un om bogat. În anii 1970 bunicul a cerut în justiție și așa numiții bani cuveniți optanților, dar din acel proces nu a ieșit nimic.”

[Nota H.M.: Sincer vorbind, nu știu la care "austrieci învingători" de prin anii 1930 face referire groful, dar la vârsta dânsului se pot accepta derapaje majore de memorie și se poate admite, pe de altă parte, că istoria nu era în mod necesar punctul forte al grofilor, fiindcă aceștia erau obișnuiți să scrie și să țină minte istoria doar așa cum le convenea lor în anumite împrejurări.]

Combatem și cu dovezi scrise afirmația mincinoasă, tendențioasă, falsă a primarului Kovacs Jeno și anume: “És sem a kastélyt, sem egy talpalattnyi földet nem kértek vissza.” = “N-au cerut înapoi (n-au revendicat) nici Castelul, și nici măcar o bucățică din pământul aflat sub picioare.”

Iată doar unele din procesele care s-au aflat pe rolul instanțelor de judecată de-a lungul anilor. Evident, grofii Karolyi au fost reprezentați în instanțe de renumitul și distinsul avocatul consilier județean din partea UDMR, doamna Maria Eva Mărginean Horn, membră in comitetul director al “Fundației Grof Karolyi Sandor”, dar trecând evodent sub tăcere, în declarațiile de interese această calitate, lucru ce constituie o vină penală. Numele părtilor aflate în proces, și anume Contele de Karolyi Lajos Gyorgy si Durckheim Christian sunt relevante.

Iar primarul Careiului ne minte mereu și mereu, cu aceași nerușinare neobrăzată cu care a făcut-o întotdeauna de când este implicat în viața politică a municipiului, indiferent din ce grupare politică făcea parte sau dacă era independent, fiindcă parte în procese a fost de exemplu și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CAREI, care, după știința noastră, este in parohia primarului Kovacs Jenö.

Cele de mai jos se referă doar la moșii. O să încercăm să găsim și dovezile legate de implicarea total dezinteresată a avocatei consilier judetean Mărginean Horn în tentativa istorică de a pune mâna pe Castelul Karolyi, tentativă de care eu doar am auzit, despre care doar am citit câte ceva și de care foarte mulți cârcotași careieni (adică toți locuitorii orașului) vorbesc, dar despre care nimeni nu prezintă probe. Asta, doar așa ca să nu ne plictisim in cele ce urmează, dar și ca să nu mai avem nici un fel de vorbe și ca să nu mai purtăm discuții sterile.

>>> TRIBUNALUL BUCURESTI<<>JUDECATORIA CAREI<<>>TRIBUNALUL SATU MARE<<<
Nr. unic (nr. format vechi) : 471/83/2010
Data inregistrarii 05.02.2010
Data ultimei modificari: 24.01.2013
Sectie: Secţia I civilă
Materie: Civil
Obiect: fond funciar RECURS IMPOTRIVA INCHEIERII DE SUSPENDARE
Stadiu procesual: Recurs

Părţi
Nume Calitate parte
SOCIETATEA AGRICOLĂ "AGROIND" Recurent
KAROLYI LAJOS Intimat
COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR SATU MARE Intimat
STATUL ROMÂN PRIN M.F.P.BUCUREŞTI Intimat
DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE Intimat
AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI Intimat
COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CAREI Intimat

Şedinţe
23.03.2010
Solutia pe scurt: – admite recursul pârâtei Societatea Agricolă Agroind Satu Mare, casează încheierea atacată.
16.03.2010
Solutia pe scurt: -amânată pronunţarea la 23.03.2010, cam.59, etaj 1, ora 13.
=====================

P.S. Acum câteva minute Mircea Băsescu, fratele președintelui României a fost reținut pentru trafic de influență.
Pe când oare o vizită serioasă a DNA la Primăria Municipiului Carei?. Le garantez eu procurorilor că vor avea ce face acolo.
Din plin.

de Horia Mărieș la 19 June 2014 - 19:29

>>> TRIBUNALUL BUCURESTI<<>JUDECATORIA CAREI<<<

Nr. unic (nr. format vechi) : 2241/218/2007
Data inregistrarii 17.09.2007
Data ultimei modificari: 24.01.2013
Sectie: -
Materie: Civil
Obiect: fond funciar
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
KAROLYI LAJOS Petent
COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CAREI Intimat Pârât
COMISIA JUDEŢEANĂ SATU MARE DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 Intimat Pârât
STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR Intimat Pârât
DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEŢULUI SATU MARE Intimat Pârât
AGENTIA DOMENIILOR STATULUI Intimat Pârât
SOCIETATEA AGRICOLA " AGROIND " SATU MARE Intimat Pârât
SC DUERCKHEIM INVESTMENT SRL PRIN ADMINISTRATOR DURCKHEIM CHRISTIAN Recurent Petent

Şedinţe

04.10.2010
Solutia pe scurt: Respinge plingerea petentei ca neintemeiata .

06.09.2010
Solutia pe scurt: pentru studiul actelor depuse la dosar de catre mostenitorii reclamantului.

23.11.2009
Solutia pe scurt: suspendat datorita mortii petentului .

19.10.2009
Solutia pe scurt: la cererea reprezentantului pentru a se introduce in cauza mostenitorii petentului decedat .

13.10.2008
Solutia pe scurt: Suspendat pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de instanta de catre reclamanti.

15.09.2008
Solutia pe scurt: la cererea reprezentantului petentului

09.06.2008
Solutia pe scurt: petentul va depune acte doveditoare .

12.05.2008
Solutia pe scurt: pentru studiul intimpinarii .

07.04.2008
Solutia pe scurt: la cererea paratei pentru angajare de avocat .

10.03.2008
Solutia pe scurt: pentru lipsa procedura. Se va repeta procedura de citare cu paratii .

04.02.2008
Solutia pe scurt: la cererea reprezentantei reclamantului se vor cita paratii din precizarea de cerere cu copia actiunii .

14.01.2008
Solutia pe scurt: petentul isi va dovedi calitatea procesuala activa . Se va cita parata lipsa.

26.11.2007
Solutia pe scurt: pentru cind reclamantul va face dovada calitatii sale de mostenitor , se va cita parata de ordin 1 cu mentiunea sa depuna contractul de concesionare la care face referire in intimpinare .

05.11.2007
Solutia pe scurt: pentru studiul intimpinarii . Se vor cita intimatele .

08.10.2007
Solutia pe scurt: La cererea rep. paratei comisia locala, pentru a-si pregati apararea si a depune acte . Se va cita parata lipsa .

de Horia Mărieș la 19 June 2014 - 19:32

TRIBUNALUL BUCURESTI

Data inregistrarii 03.03.2005
Sectie: Secţia a-IV-a Civilă
Materie: Civil
Obiect: contestaţie Legea 10/2001
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
CONTE DE KAROLYI LAJOS GYORGY – PRIN MANDATAR MĂRGINEAN MARIA EVA Contestator
S.C. PETROM S.A. Intimat

Şedinţe
28.04.2005

Solutia pe scurt: Respinge contestaţia ca nefondată. Cu apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, 28.04.2005.

de clopu la 19 June 2014 - 21:23

bine scris domnu maries!
dati-le in gura si nu lasati sa imprastie minciunile lor in tot orasu!
scirbele nu stiu sa traiasca numa pe bani din romania si tot ei is cu coada pe sus!

de emil la 19 June 2014 - 22:08

Petentul ”Du(e)rckheim” ăsta are cumva vreo legătură cu oaspeții de sâmbăta trecută ai primarului din Carei? Deci ăștia, petenții, nu au cerut nimic? În text scrie că solicită ceva. O retrocedare? La polgarsagul ăsta de toată Jeno, nu e de mirare.

de Horia Mărieș la 20 June 2014 - 04:15

@emil la 19 June 2014 – 22:08

Sigur că “petenții” Dürckheim Christian, Károlyi Lajos, Karoly Lajos Gyorgy au legătură cu oaspeții de sămbata trecută ai primarului Kovács Jenö din Carei.
Nu le-am văzut personalausweis/cărțile de identitate, dar presupun că petentul őrgróf Dürckheim Christian este soțul contesei Francesca Georgiana Dürckheim, născută Károlyi, fondatoarea “Fundației Grof Karolyi Sandor” (“Gróf Károlyi Sándor Alapítvány”) și fiica petentului gróf Károlyi Lajos, decedat in cursul procesului din dosarul nr. 2241/218/2007 care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Carei și ale cărui rămășițe pământești au fost plasate in cripta familiei, aflată in biserica romano-catolică din Căpleni.

Despre petentul din dosarul nr. 6946/3/2005 care s-a aflat pe rolul Tribunalului București, Conte de Karoly Lajos Gyorgy (prin mandatar Mărginean Maria Eva), am amintit deja în articol. Se dorea restituirea unor terenuri agricole și a pădurii de pe fostele moșii Karolyi de la Balc, județul Bihor și care in anul 2005 se aflau în proprietatea PETROM S.A. dar care au trecut ulterior în proprietatea concernului petrolier austriac OMV. Fără succes însă. Prin rubedenia lor “ifj. Horthy Miklósné Károlyi Consuelo”, familia Károlyi se înrudește și cu familia Horthy ai căror membri petreceau și vânau în perioada 1940-1944 pe domeniile grofului Károlyi din Balc (Balyok), judetul Bihor. Acum acolo masacrează mistreți în fiecare ínceput de an Ion Țiriac împreună cu invitații lui de marcă de pe tot mapamondul. Fiindcă cică doar așa se pot întări relațiile de business și de amiciție în lumea cea bună.

de Horia Mărieș la 30 June 2014 - 04:26

Pe cine să mai crezi?

Este primarul Careiului Kovács Jenö președintele Fundatiei “Grof Károlyi Sándor”, lucru nedeclarat ín declaratia de interese, sau nu?

Contesa Francesca Dürckheim afirmă că DA, primarul Kovács este președintele Fundației în articolul intitulat Contesa Francesca Dürckheim (Károlyi): “Ne bucurăm că ni se păstrează istoria familiei”, datat iunie 15, 2014, apărut în “Actualitatea Sătmăreană”, lucru care ar explica intr-un fel “interesul” primarului față de familia Karolyi și refuzul lui de a fi de acord, dând vina pe dorința familiei Karolyi, cu amplasarea unui bust al Regelui Ferdinand I, Întregitorul de Țară, in Parcul Dendrologic al Castelului Károlyi, solicitare a consilierilor locali liberali, despre care Kovács a spus ieri la Radio Transilvania Carei că “este o faptă șovină”, că “unii ating unele subicte șovine”.

Asta-i culmea tupeului și a nesimțirii: Kovács îi acuză pe alții de șovinism când este clar dovedit faptul că în Carei, Kovács impreună cu ciracul lui Boros sunt principalii propovăduitori ai șovinismului maghiar!

Citez din articol:

“Stând de vorbă cu contesa Francesca Dürckheim, aceasta a relatat că familia nu dorește să ceară înapoi nimic din domeniile familiei deținute în trecut deoarece tatăl său, grof Károlyi Sándor a lăsat totul prin testament orașului Carei. Nu doresc de asemenea nici să se întoarcă să locuiască în Carei.

În cadrul întâlnirii s-a mai discutat despre Fundația ”Grof Károlyi Sándor”. Fundația a fost înființată de contesa Francesca Dürckheim în 2011, ca instituție non-profit și independentă cu sediul în orașul Carei.

Președinte este primarul Careiului, Kovacs Eugen. Scopul fundației este de a stabili relații sociale, culturale și etnice prin familia Károlyi, incluzând și formarea unei viziuni europene. Fundația desfășoară o varietate de proiecte în domeniul cultural, educațional și social în localitățile Carei și Căpleni. Printre proiectele în curs ale fundației se numără sprijinirea renovării mănăstirii din Căpleni, restaurarea portretelor strămoșilor, sprijinirea școlilor confesionale cu materiale de studiu, sprijinirea cursurilor de învățare a limbii germane, precum și oferte de studiu în domeniul turismului în Germania de Sud.”

de Horia Mărieș la 10 July 2014 - 03:42

Din ciclul cel făr’ de sfârșit “Postări mai vechi”.

Doar ca să nu uităm de isprăvile persoanjelor principale, membre de Fund_ații, fiindcă memoria omenească este foarte scurtă. “Verba volant, scripta manent” este un proverb latin. Tradus ad-literam, el înseamnă „vorbele zboară, scrisul rămâne”.

http://www.buletindecarei.ro/2013/08/cititorii-ne-semnaleaza-despre-activitatea-consilierului-primarului.html#comment-30791

de lecitina la 10 July 2014 - 09:46

nu uitam nici de singurul proiect al fotbalistului cu care a pus careiul pe harta comertului cu rongyuri pentru careieni adica marfa second pe trotuarele unei strazi inchise special pentru aceasta activitate fenomenala.
traiasca vicele ocskasor!

de melinda la 21 September 2014 - 20:58

Am copilarit la castelul din Balc, si sincer lasand toate contextele politice deoparte,este dureros ce au reusit sa-i faca, azi l-am revazut.
Din puctul meu de vedere, ma repet lasand politica la o parte in Romania se face o distrugere in masa a tuturor valorilor.
Nici pe vreme maghiarilor sau a austriecilor, nici pe vremea turcilor, nici pe vremea rusilor nu s-a facut acest macel cultural.
Acum este o tara democrata, libera, este unita, visul Romaniei timp de sute de ani… ei bine eu cred esta cel mai mare dezastru din istoria Transilvaniei.
Eu zic lasand politica la o parte, am ajuns mai rau ca indienii dupa ce i-a eliberat Ghandi.
Ce s-a demonstrat in ultimii ani e ca s-a vrut Transilvania doar ca sa fie vanduta, patritism zero, important e ca ungurii sunt de vina SI POVESTI FARA SFARSIT.Ce sa mai retrocedati e tot distrus, ca si irigatiile lui ceausescu…ramane doar mizerie, mizerie peste tot, pe camp, pe ape, pe munte, in case si problema turistilor romani e sa stearga steagul ungariei de pe munte, nu sa adune multimea de flacoane din Suncuius de exemplu.Sunt ferm convinsa, dc era steagul Statelor Unite isi faceau poze cinic, chiar dc nu au nimic in comun,iar singurul bine pe care l-au facut vreodata Romaniei e ca si-au tinut fundul la lins.

de zsuzsa la 21 September 2014 - 21:20

ce sa caute steagul ungariei pe muntii romanesti?
nici in ungaria nu se lasa sa se pune steagul romaniei la tatabanya si nici la nagykanizsa..restul e poveste pentru fraierele care musca.

de zsuzsa la 21 September 2014 - 21:21

si am uitat sa spunem ca la carei primarul nu lasa pe romanii sa puna statuie cu valorile lor si asa face cearta intre romani si magyar din oras!

de Horia Mărieș la 22 September 2014 - 03:33

@melinda (descendentă cumva a Melindei Károlyi grófnö și rudă cu amiralul Horthy, asta fiindcă ați copilărit la Balc? :) )

Sunt multe aspecte in care aveți dreptate. Fără nici o indoială. De exemplu, în referirile la starea de degradare (deplorabilă) în care au ajuns multe din imobilele de valoare din Transilvania în perioada regimului comunist și apoi (sau mai ales) în perioada celor 24 de ani postdecembriști.

Sunt și lucruri în care n-aveti absolut de loc dreptate, cum ar fi de exemplu subiectul legat de vopsirea in culorile steagului maghiar a bornelor de pe niște dealuri, alea de prin secuime. Trebuie să ai orbul găinilor ca să nu constați că acela a fost un evident act josnic și șovin de provocare, făcut de tinere și cretine elemente extremiste aparținând familia bolnave la cap a fanilor Jobbik.

“Eu zic că lăsând politica la o parte”, dar recitind azi, urmare apariției comentariului Dvs., articolul de mai sus și de care am și uitat deja – pe bune – precum și celelalte comentarii ale autorului articolului, “Eu zic că lăsând politica la o parte”, individul ăla numit Horia Mărieș a facut totuși o treabă destul de bună, fiindcă a scris un text destul de bine documentat și conținând informații fidele adevărului iatoric. Iar Dvs., fiind o persoană care a copilărit la Balc, fiind o persoană care a vizitat foarte recent Balc, ați putea scrie la rãndul Dvs. un text cel puțin la fel de documentat privind Balcul, dar mai ales un text care să ne lămurească și pe noi, pe cei care incă n-am apucat să trecem pe la Balc, DE CE azi, concernul (potent financiar) OMV, care după câte știu eu, este actualul proprietar al domeniului de la Balc, îl lasă în continuare în paragină? Pentru astfel de informații, eu unul v-aș rămâne recunoscător.

Toate bune și să ne iubim ca frații.

de Horia Mărieș la 22 September 2014 - 04:09

@melinda:

Ar mai fi ceva de spus, referitor la afirmația Dvs: “Nici pe vreme maghiarilor sau a austriecilor, nici pe vremea turcilor, nici pe vremea rusilor nu s-a facut acest macel cultural.”

Știți cumva să ni-i amintiți pe unii dintre Miniștrii ai Culturii care au contribuit din plin la “acest măcel cultural” de care vă plângeți?

Vă spune cumva ceva, ați auzit cumva, cândva, de numele lui Béla Markó (n. 8 septembrie 1951, orașul Târgu Secuiesc) scriitor, traducător și om politic de etnie maghiară din România, președinte al UDMR din 1993 până în 2011. În perioada 2004-2007 a îndeplinit funcția de ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul culturii, educației și integrării europene în Guvernul Tăriceanu, sau de numele lui Hunor Kelemen (n. 18 octombrie 1967, Cârța, Harghita, România), politician român de etnie maghiară din România, ales începând cu legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR, candidat din partea UDMR la alegerile prezidențiale din 2009, obținând 3,83% din voturi. După intrarea la guvernare a UDMR alături de PD-L în decembrie același an, Kelemen a devenit ministru al Culturii în guvernul Boc, este și în prezent ministru al Culturii și vicepriministru în guvernul Ponta, fiind candidatul UDMR la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014

În plus, în afară de cei doi pomeniți mai sus, dar vorbind despre “măcel cultural” și de Ministerul Culturii în guvernele din România, de noțiunea anatomică orădeană “copii bipezi” ați auzit cumva?

V-ați lămurit acum de ce “Nici pe vreme maghiarilor sau a austriecilor, nici pe vremea turcilor, nici pe vremea rusilor nu s-a facut acest macel cultural.” ?????

Păi tocmai de aia!

de Horia Mărieș la 23 September 2014 - 17:54

@melinda, 20 sept 2014, 20:58 a zis:

“Lăsând politica la o parte……..problema turiștilor români este să ștreargă steagul Ungariei de pe munte…”

Dar de “vice-versa”, adică de unii care sunt “pe invers”, ați auzit? Păi să nu-i belești pe nenorociții ăia?

http://adevarul.ro/news/eveniment/leapsa-drapelul-romaniei-transilvania-extremistii-maghiari-acopera-tricolorul-steagul-ungariei-1_542160920d133766a85d78c0/index.html

Lasati un comentariu