Pagina principala / Istoric, Stirea Zilei / Careiul, aşezare atestată din perioada dacilor

Careiul, aşezare atestată din perioada dacilor

Câţi dintre noi au călcat pragul Muzeului Orăşenesc în ultimii ani? Câţi dintre noi mai ştiu ce expoziţii există, ce exponate au fost scoase la lumină şi valorificate? Răspunsul este relativ simplu: prea puţini!

Nu contest faptul că actuala locaţie provizorie a muzeului nu dispune de spaţii largi de expunere a tuturor exponatelor existente. Dar nici nu multe au fost expozitiile care au avut ca scop prezentarea descoperirilor ce atestă existenţa aşezămintelor dacice pe aceste locuri. Ca să nu spunem că nu au fost.

În ultimul timp abundă  evenimente legate mai mult de  prezentarea perioadei feudale şi  prefeudale. Nimeni nu contestă importanţa acestora dar nu putem să nu observăm că  este omisă antichitatea dacică. Ori, urmele prezenţei dacilor  pe aceste meleaguri sunt peste tot, ele aşteaptă să fie scoase la lumină şi să ne povestească despre trecutul nostru. Din păcate, şi cele care sunt scoase la lumina  sunt arhivate în depozite şi uitate acolo.

Începutul vieţii omeneşti în zona oraşului Carei, ca de altfel şi a altor localităţi limitrofe, se pierde în negura vremurilor îndepărtate. Privind harta descoperirilor arheologice, în oraşul Carei şi în localităţile învecinate sunt prezente mărturii din neolitic, bronz, hallstatt, latene, dacii liberi, epoca romană şi post romană, din secolele V-IX precum şi din feudalismul timpuriu până în secolul al XIV-lea (D. Pipidi, Dicţionar de Istorie Veche a României, Bucureşti, 1976, p. 164).

Potrivit prof.Ioan Corneanu, în lucrarea sa “CAREI – cetate de ţară românească”, prezenţa dacilor în Carei şi în localităţile limitrofe ne-o atestă numeroasele descoperiri monetare şi unele diplome militare romane.

La Bobald, s-a descoperit locuinţa unui conducător de trib, o fibulă şi vase dacice. Tot aici s-au mai găsit 112 monede romane din timpul lui Constantin cel Mare. Tot la Bobald s-a descoperit o monedă de argint aparţinând lui I.  Stracimir, ţar bulgar 1360-1396 (Avers: I. Stracimirpe tron, Revers, bustul lui Isus).

Prima atestare documentară despre Carei o găsim în secolul II d.Hr. consemnată în harta întocmită de Ptolomaeus. El este considerat drept „un fruntaş printre geografii antichităţii.”

La începutul secolului al II-lea, după cucerirea Daciei de către Roma, Claudius Ptolomaeus întocmeşte prima hartă geografică a Daciei şi Moesiei. De reţinut că hărţile lui Ptolomaeus au rămas cele mai bune hărţi ale antichităţii, cu toate limitele lor, pentru anumite regiuni chiar şi în evul mediu şi o bună parte din epoca modernă.

În partea de Nord-Vest a hărţii lui Ptolomaeus privind Dacia, este consemnată o localitate cu numele de Docidava. Sigur că o asemenea localitate, în acea vreme, însemna că şi aici, ca pe întregul cuprins al Daciei, a existat o puternică organizare umană, economică şi o cultură materială şi spirituală tradiţională.

De reţinut că, deşi Careiul şi localităţile limitrofe sunt foarte bogate în descoperiri arheologice, iar lângă oraş, este atestată şi o veche cetate de pământ dacică, autorităţile din domeniu nu au desfăşurat incă suficiente cercetări privind adevărata „Docidavă”.

Academicianul Ştefan Pascu, referindu-se la trecutul îndepărtat al Careiului, a apreciat: „Carei, vechea Docidavă dacică?  Identificarea este certă, având în vedere descoperirile arheologice bogate în oraş şi în împrejurimi. Vestigiile descoperite: ceramică, bronz, fier, monede, morminte, vetre de locuit şi altele, ne dovedesc că aici a existat o puternică viaţă economică, politică, culturală, militară şi spirituală, din vremuri imemoriale. (Scrisoarea academicianului Ştefan Pascu în: Ioan Comeanu, Note şi Documente, Carei, 1975, p. 51-53. Mai vezi: Coriolan Suciu, Dicţionar Istoric al Localităţilor din Transilvania, voi. l,Bucureşti, 1967, p. 121-122).

Contactat telefonic, Robert Ghindele, arheolog-şef în cadrul Muzeului Judeţean, ne-a precizat că situl  arheologic de la  Bobald atestă existenţa unor aşezăminte din perioada Daciei clasice,din aceaşi perioadă datând şi vestigiile descoperite la Lazuri şi Acâş(la Lazuri a fost descoperit cel mai vechi obiect din aur de pe teritoriul judeţului,început de mileniu III î.Hr.  şi unde se remarcă aşezări din secolele VI-IX d.Hr. ce oferă informaţii importante despre prezenţa românească în nord-vestul României).

Acelaşi interlocutor a menţionat că în fiecare sat din jurul Careiului există urme ale existenţei dacilor liberi. Prea puţin exploatate spunem noi sau poate evitate.

De exemplu, situl dacic de la Dindeştiul Mic a fost descoperit, exploatat câteva luni şi abandonat .

La Hotoan, comuna Căuaş, s-au descoperit la nivelul anului 1982 nu mai puţin de 500 de monede dacice de argint! Cu toate acestea nimeni dintre muzeografi, istorici sau arheologi nu au crezut de cuviinţă să lărgească cercetările. Tezaurul dacic a luat drumul Tăşnadului, iar mai apoi drumul către Muzeul Judeţean Satu Mare, unde nu mai puţin 126 de monede de argint, de o valoare inestimabilă, au devenit invizibile, adică nimeni nu le-a mai vazut de ani şi ani de zile. Cum de nu sunt expuse cu nicio ocazie şi în niciun muzeu din judeţ? Sperăm să nu se fi pierdut.

Proiectele Muzeului nostru sunt axate predominant pe preistorie şi Evul Mediu. Mai puţin despre daci şi romani.

Zona de nord a Daciei, din care facem şi noi parte, nu a fost cuprinsă în Imperiul Roman şi a rămas în cadrul regiunilor locuite de dacii liberi. Aşezările lor, de altfel tot ce ţine de cultura lor materială, fac parte din patrimoniul de cultură al regiunii noastre, din sfecificul nostru local şi ar trebui să fie valorificat  ca atare, cu titlul de matrice istorică locală.

Din acest punct de vedere, avem reprezentat doar un traseu general al istoriei în regiunea noastră, nu şi specificul local, descoperirile arheologice care conferă unicitate şi specificitate zonei.

Dacă în zona noastră exploatarea siturilor dacice stagnează, la Medieşu Aurit  au început să fie intensificate investigaţiile pentru scoaterea la lumină a celui  mai mare centru de olărit din Europa Centrală, poate chiar şi de Vest, ce  datează din anii 100 până în anii 350.

Descoperirea a 100 de cuptoare dacice vechi de 2.000 de ani, cuptoare  identificate prin măsurători geomagnetice, pe o suprafaţă de 30 de hectare de teren agricol  atestă faptul că aceasta este cea mai mare concentrare de ateliere ceramice din tot spaţiul dacic şi unul dintre cele mai mari din Europa Centrală.

Potrivit arheologilor, cuptoarele erau folosite la fabricarea vaselor pentru provizii, au diametrul de peste doi metri şi sunt cuptoare unicat. Unul dintre ele a fost reconstituit şi utilizat chiar în cursul zilei de 11 octombrie, pentru o mică demonstraţie la care  au asistat elevii Liceului Ioan Slavici din Satu Mare.

Reconstrucţia cuptorului dacic de ars ceramică este un proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, Industria Dacică  fiind titlul sub care s-a desfăşurat acest eveniment.

O altă descoperire care atestă nu numai existenţa dacilor în această parte a ţării dar  şi gradul de dezvoltare materiala şi spirituală, a fost făcută în 2008, la nici 20 de km de graniţă,în regiunea Transcarpatia din Ucraina, la Malaia Kopania.

Aici, arheologii sătmăreni au descoperit cea mai mare şi reprezentativă cantitate de bijuterii dacice după vestitele brăţări din aur, în cel mai mare cimitir din arealul dacic. 1 kilogram cântărea colanul de aur descoperit de arheologii sătmăreni la Malaia Kopania.

 

Mormintele datează din perioada lui Burebista, iar descoperirea este cu atât mai importantă cu cât ritualul de înmormântare al dacilor este foarte puţin cunoscut. În cursul campaniei de săpături din 2008, la Malaia Kopania au mai fost descoperite piese de podoabă din argint, bronz şi fier, unsprezece spade îndoite ritual, trei săbii curbe dacice (sica), mai multe vârfuri de lance şi pinteni.

In pofida  cercetărilor  arheologice  reduse din zona noastră, atât din cauze obiective cât şi subiective, descoperirile  de până in prezent  confirmă prezenta populaţiei dacice pe aceste meleaguri, dezvoltarea activităţilor specifice acestora, dealtfel nu numai aici  ci şi  în regiunile limitrofe care trec de actualele graniţe ale ţării.

Daniela Ciută

comentarii