Lucrări de toamnă în livezi

După recoltare se recomandă un tratament cu uree 46 în concentraţie de 5% (5 kg/100 l de apă) efectuat înainte de stropirea cu substanţe cuprice (prima stropire albastră).

La soiurile de măr sensibile la rapăn (Golden, Florina, varietăţile de Red delicios) este obligatoriu efectuarea unui astfel de tratament. Se recomandă şi stropirea frunzelor căzute pe sol. Se reduce astfel rezerva de rapăn pentru anul următor. Ureea ajută la descompunerea frunzelor. Tratamentul se poate aplica la toate speciile pomicole.

Urmează prima stropire albastră (după căderea frunzelor). Important pentru această stropire: mugurii să fie în stare dormindă şi temperatura aerului nu mai mică de 5°C.

Produse recomandate pentru acest tratament: Bouillie Bordelaise WDG – 0.5%; Funguran OH 50 WP – 0.3%; Champ 77 WG – 0.2%, Copac – 0.3%, Triumf 40 WG – 0.25%, Champion – 0.3 % etc. Cantitatea de produs comercial se va calcula pentru: 1.500 l apă/ha la speciile de măr, cireş, nuc, vişin şi 1.000 l/ha la gutui, păr, prun, cais, piersic, arbuşti fructiferi şi trandafiri.

Tratamentul trebuie efectuat în prima parte a zilei, pentru ca până la venirea serii soluţia să fie uscată pe trunchi şi ramuri.

În cazul speciilor de sâmburoase sensibile la atacul de monilioză (cais, prun, cireş, vişin, piersic) se impune: tăierea şi distrugerea lăstarilor şi fructelor atacate.

La înfiinţarea plantaţiilor recomandăm folosirea de varietăţi mai puţin sensibile la aceşti patogeni. Recomandăm, de asemenea, efectuarea de tratamente preventive la acoperire cu produse cuprice (T1 – toamna pomii fiind în repaus vegetativ şi T2 primăvara devreme).

Boala rezistă mai mulţi ani în scoarţă şi muguri. Fructele mumifiate rămase în pom asigură transmiterea bolii de la un an la altul.

Alte lucrări specifice lunii noiembrie în livezi:

– Defrişarea pomilor debili, uscaţi, neproductivi, bolnavi, arderea lor.

– Completarea golurilor cu puieţi în plantaţiile tinere de pomi şi arbuşti fructiferi până la venirea zilelor cu temperaturi negative şi a îngheţului la sol.

Atenţie la rădăcinile puieţilor fără balot de pământ în jurul rădăcinii. Sunt mult mai sensibile la frig şi deshidratare decât partea aeriană.

– La înfiinţarea unei noi plantaţii/plantarea câtorva pomi se parcurg câteva etape: alegerea terenului, curăţarea de resturi, o lucrare de desfundat (sau arătura adâncă la 16-18 cm) cu încorporarea îngrăşămintelor, stabilirea distanţelor de plantare (în funcţie de specii, vigoarea portaltoiului, forma coroanei sau tipul de livadă clasic sau intensiv), pichetarea în funcţie de teren (plan sau în pantă), săpatul gropilor, alegerea şi pregătirea puieţilor (doar puieţi din Câmpul II sau III).

Procuraţi material săditor numai din pepiniere autorizate!

Atenţie la soiurile care au nevoie de polen străin pentru a lega şi fructifica (soiuri de prun Tuleu gras şi Tuleu dulce, soiuri de păr autosterile). Cereţi informaţii complete despre puieţii pe care îi achiziţionaţi!

Până la plantare ţineţi puieţii în şanţuri acoperite cu pământ. Săpatul gropilor e bine a se face cu câteva zile înainte de plantare. Dimensiunea gropilor variază în funcţie de sol (60 x 60 pe soluri uşoare şi poate ajunge la 120 x120 în cazul solurilor grele, argiloase). Adâncimea va fi de 60-80 cm, depinzând tot de tipul de sol.

Plantarea propriu-zisă: fasonarea rădăcinilor (scurtarea lor – cele principale la 30 cm, secundare 9 cm, eliminarea celor rănite, uscate, mucegăite), mocirlirea (amestec de pământ, balega proaspătă şi apă în proporţie de 1:1:3). Se pot adăuga în amestec şi produse ce stimulează înrădăcinarea (ex. Radistin). Operaţii obligatorii la puieţii fără balot.

La cei din ghivece este nevoie doar de udarea ghiveciului şi scurtarea rădăcinilor răsucite sau torsionate de la fundul balotului. Aceşti puieţi nu au nevoie de mocirlire.

Puietul cu rădăcinile fasonate şi mocirlite se aşază în groapă (pe fundul ei se face un muşuroi din pământ reavăn pe care se aşază pomul).

În cazul solurilor sărace pământul se amestecă cu îngrăşăminte (mraniţă sau minerale). Acoperirea cu pământ reavăn, fertil, tasarea (obligatorie pentru eliminarea aerului şi un contact bun al rădăcinilor cu solul), udarea.

La o plantare corectă punctul de altoire: mai sus cu 2-5 cm faţă de nivelul solului. Prin tasarea solului va ajunge la acelaşi nivel cu cel din pepinieră.

Pentru puieţii firavi este nevoie de tutore. Urmează muşuroirea în jurul tulpinii (ridicarea unei movile de pământ care să depăşească marginile gropii). O udare de aprovizionare cu 1-2 găleţi de apă mai ales în toamnele secetoase.

• Protejarea tulpinilor împotriva rozătoarelor, a iepurilor prin învelirea cu tulpini de porumb, floarea-soarelui, hârtie gofrată, saci din iută sau din orice material care permite tulpinii să respire. Toate speciile de pomi în primii ani de la plantare suferă de atacul rozătoarelor.

Materialele folosite la protejarea tulpinilor vor fi arse în primăvară.

Combaterea rozătoarelor mici (şoareci – care rod de obicei rădăcinile pomilor, mai rar tulpina) se poate face şi chimic (în special plantaţii pe rod) cu produse avizate, de exemplu: Bromakol momeala (gata de utilizare) = 25-50 gr/galerie activă. Momelile se verifică periodic şi se împrospătează după 7 zile folosind aceleaşi doze. Acestea se completează până rămân neconsumate, semn că populaţia a fost distrusă. Şoarecii mor după 5-7 zile de la prima ingerare. Avertizaţi prin „plăcuţe“ că suprafeţele sunt tratate.

Este interzis păşunatul cât timp momelile sunt prezente pe teren.

• În plantaţiile pe rod se administrează îngrăşăminte organice şi chimice complexe (cu P şi K). Îngrăşămintele organice se administrează o dată la 3 ani şi se mobilizează solul între rânduri şi pe rând.

• În livezile cu intervale inerbate se desţelenesc cele ce au o vechime mai mare de 3 ani.

• Pot începe lucrările de tăiere după căderea frunzelor (toamna – iarna). La pomi tineri cele de formare a coroanei (schelet), la cei intraţi pe rod cele de întreţinere şi fructificare pentru realizarea unui echilibru între formaţiunile vegetative şi cele de rod.

Cu această ocazie se înlătură şi ramurile rupte, uscate, cu urme de boli (lăstarii făinaţi), dăunători (păduchele lânos).

Se distrug toţi drajonii porniţi din rădăcină, tufele de mărăcini, buruienile de pe răzoare (toate sunt gazde preferate pentru boli şi dăunători).

Atenţie! La pomii plantaţi în această toamnă sau iarnă nu se fac tăieri. Doar la primăvară, înainte de dezmugurire, încep tăierile de formare a coroanei, adică scurtarea puietului.

• Important pentru plantaţiile/pomii aflaţi în declin: tăieri de regenerare pentru refacerea coroanei (tăierea scurtă în lemn multianual), aplicarea la fiecare pom a îngrăşămintelor chimice şi organice, arătura de toamnă sau săpatul în jurul pomului, irigarea, tratamente fitosanitare.

Pentru diminuarea rezervei de agenţi patogeni la arbuştii fructiferi coacăz şi agriş (făinarea americană a agrişului, făinarea europeană, antracnoza, rugina) se urmăreşte: tăierea şi arderea lăstarilor; îngroparea cât mai adâncă a frunzelor căzute sau arderea lor; tratamente în perioada de repaus: unul toamna târziu şi altul primăvara devreme, cu substanţe cuprice în concentraţie de 0,2 – 0,3%.

Important! Toate tratamentele se fac la temperaturi pozitive (peste +5°C), când mugurii sunt în stare dormindă.

Până la instalarea temperaturilor negative se poate face completarea golurilor sau plantarea arbuştilor fructiferi. Procedeul este acelaşi (pomi fructiferi), doar distanţele de plantare şi dimensiunea gropilor este mai mică.

Atenţie! Afinul preferă solurile acide. La plantare se poate folosi turba acidă (o găsim la toate magazinele de specialitate). Afinul se plantează cu 3-5 cm mai adânc decât nivelul solului la care a vegetat în pepinieră.

Ing. Angelica Baciu – UF Cluj-lumeasatului.ro