Buna Vestire, prima mare sărbătoare din Postul Mare

• publicat la: 25 March 2021
Buna Vestire, prima mare sărbătoare din Postul Mare

Buna Vestire (sau Blagovestenia, cum se mai numeşte în popor) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni - până la Crăciun - cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus.

Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani si apoi dată în tutela dreptului Iosif (căci părintii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu si a primit înstiintare prin Arhanghelul Gavriil “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Si iată, vei lua în pântece si vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: “Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit în vis si pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunată: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt…” (Matei 1, 20).

Pe 26 martie, imediat după Buna Vestire, e sărbătorit Soborul Sf. Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum le-o spune si denumirea de origine greceasca, sunt “îngeri întâistătători”. Echivalând termenul grecesc, tradiţia românească îi numeşte şi Voievozi.

Obiceiuri de Buna-Vestire

Sărbătoarea Buna Vestire este numită în calendarul popular şi Ziua Cucului.

Legat de ziua de Blagovestenie-Ziua Cucului, omul societăţii tradiţionale româneşti a dezvoltat o serie de credinţe, obiceiuri şi practici aflate sub semnul “prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a timpului probabil etc.

In acest sens, o mărturie a unui ţăran român consemnată de Simion Florea Marian, în lucrarea “Sărbătorile la români”, specifica: “Blagovestenia o aşteaptă oamenii cu mare bucurie ca să audă cucul cântând. Cucul cam pe la Buna Vestire până la San Petru avea multe misiuni de indeplinit; el trebuia să ne spună viitorul sau să ne aducă ştiri despre iubiţii si iubitele noastre”.

Toţi oamenii satului aşteaptau să audă cucul cântând insă era nevoie să indeplineasca trei conditii: să aibă banii la ei, să nu fie flămâzi si să nu fie supăraţi.

Când îl auzeau pentru prima oară cântând, atunci îl intreabau, zicând:
“Cucule,
Puiucule!
Câţi ani îmi vei dărui
Până ce eu voi muri?”

Flăcăii si fetele tinere adăugau:
“Cucule
Voinicule!
Câţi ani îmi vei da
Pân m-oi însura (mărita)?

Apoi, fiecare cântat al cucului se număra ca însemnând un an.

In conceptia celor mai multi români, cucul cânta de la Buna Vestie până la Sanziene sau San Petru, când se îneaca cu orz si nu mai poate cânta, prefacându-se în uliu si petrecând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Se mai credea că aşa cum este timpul de Buna Vestire aşa va fi de Paști. Se spune că de Buna Vestire e bine să mâncăm peşte, pentru a fi sănătoşi tot anul.

Cum era ţinută Buna Vestire?

In Transilvania, fiecare familie pregătea în seara de dinaintea Bunei Vestiri clopoţei, chibrituri si tămâie. In zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oală cu jar, pe care pune tămâie, ieşea afară spre a inconjura de trei ori clădirile si a afuma vitele. In timpul acesta făcea zgomot cu clopoţelii legaţi la picior. După aceasta mergea la pomi, si, făcând sub ei focuri slabe, căuta să vadă care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se părea că nu va rodi il atingea de trei ori cu tăişul toporului, zicând: “Dacă nu rodeşti, te tai!”

Simion Florea Marian aminteşte faptul că potrivit acestei credinţe “focul din oală atrage căldura verii, tămâia alungă si depărtează şerpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorteste si readuce in fire organele nutritive deja pierdute.”

O altă credinţă foarte răspândită spune că dacă in aceasta zi oua vreo găină, gâscă sau raţă, atunci “ouăle nu sunt bune de pus sub cloşcă, pentru că nu ies pui cumsecade dintr-insele. Tot in această zi se scot afară stupii care nu s-au scos in ziua de Alexii, si se scot afară vitele de prin grajduri si se lasă la soare, ca să fie sănătoase peste tot anul.

Incepând cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc in pădure si aduc lemne pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.

Blagovesnicul – Sfântul Arhanghel Gavriil

Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă, a doua zi (26 martie), cu sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a întrupării Domnului. Sfântul Arhanghel Gavriil este numit de către cei mai mulţi români din Bucovina, Blagovesnicul.

Este o sărbătoare ţinută mai ales de către femei pentru că Arhanghelul a adus vestea Maicii Domnului. Femeile nu lucrează în această zi, mai ales prin casă, pe când bărbaţii lucrează afară. Ca şi Blagovestenia, sărbătoarea era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor: nu se puneau cloştile sau se credea că din ouăle ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu se “goneau”; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina).

Un alt obicei, prevedea ca oamenii să continue a mânca peşte si în această zi, “nu numai pentru hrană, ci pentru a fi sănătoşi ca peştele în tot timpul anului.”

Lasati un comentariu