Pagina principala / Istoric / La 12 martie 1848, Simion Bărnuţiu a redactat „Proclamaţia către români”. Discursul de la Blaj

La 12 martie 1848, Simion Bărnuţiu a redactat „Proclamaţia către români”. Discursul de la Blaj

La 12 martie 1848, Simion Bărnuțiu a redactat „Proclamatia către români”, care constituia un adevărat program politic: convocarea congresului national român, libertatea individuală prin suprimarea definitivă a iobăgiei, libertate națională. Românii din Transilvania sunt chemati să se ridice la lupta pentru drepturile lor nationale.

Ca si alti luptători pasoptisti, Bărnutiu considera că nu poate exista libertate politică si dreptate socială fără libertate națională, scrie Glasul.info.

Polemizând cu înfocare împotriva tezei eronate si mincinoase a conducătorilor revolutiei ungare de la 1848 care promiteau românilor si altor nationalități din Transilvania un regim de libertate politică si desfiintarea șerbiei, dar fără recunoasterea libertății lor nationale, ci dimpotrivă, în schimbul dizolvării lor în natiunea unică ungară, el a sustinut permanent că „libertatea cea adevarata a oricarei natiuni nu poate fi decât natională…nu există libertate atunci când nu-ti poti păstra si afirma liber nationalitatea… libertatea fără nationalitate nu se poate întelege la nici un popor de pe pământ” afirma Simion Bărnutiu în celebrul discurs de la Blaj.

Discursul rostit în Catedrala din Blaj  de Simion Bărnuţiu, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj, din 14 mai 1848:

„Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?

… Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.
Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile marii turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte:
“Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii. Căci comptând (socotind) bine desele inundaţiuni ale Sarmaţilor şi ale Goţilor, apoi erupţiunile Hunilor, Vandalilor şi ale Gepizilor, incursiunile Germanilor şi ale Lombarzilor, cine nu se va mira foarte că încă s’au ţinut urmele limbii Romane între Daci şi Geţi?”
Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor!

Noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi…noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până la voi senatul şi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră!
Dixi et salvavi animam meam.”