Paștele la români în anul 1913 în comuna Moftin. Preotul Mureșan întemnițat pentru atitudinea sa demnă

• publicat la: 20 April 2020
Paștele la români în anul 1913 în comuna Moftin. Preotul Mureșan întemnițat pentru atitudinea sa demnă

Neobositul dr.Viorel Câmpean ne aduce aminte că în istoria românilor au mai fost momente insolite la primirea veștii Învierii  Mântuitorului.  Unul dintre acestea a avut loc în anul 1913, aproape de Carei, în comuna Moftin.

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem jertfa sa.

Despre momentul sărbătorilor Pascale din anul 1913 găsim un material semnat de dr.Viorel Câmpean în Revista Eroii Neamului apărută prin efortul col(r) Voicu Șichet. Atunci, când în această parte de țară românească exista  ocupația austro-ungară, preotul Gheorghe Mureşan a fost  întemniţat împreună cu alți slujitori ai bisericii românești din sat pentru că l-au dat afară din biserică pe  revizorul-şef şcolar, Jaczkovics Mihai  împreună cu primpretorul Madarassy care au avut o atitudine nedemnă şi provocatoare în timpul săvârşirii serviciului religios. Moftinenii au fost ţinuţi în arest preventiv, nu o lună cum erau prevederile legale, ci o jumătate de an. De Învierea Domnului din anul 1913, o delegație a moftinenilor, în frunte cu soția părintelui Mureșan, s-a deplasat la temnița din Satu Mare. Își doreau ca bucatele de Paști să fie sfințite de către părintele lor. Imaginea alăturată demonstrează că totul s-a întâmplat cu adevărat, nu este o născocire a istoriografiei române.

,,Despre părintele Mureşan s-a scris în istoriografia sătmăreană (chiar și revista noastră a găzduit un articol evocator al unui moment cu mare încărcătură emoțională, 1913 – Sfintele Paşti la temniţa din Satu Mare, când am și publicat o fotografie inedită, cu moftinenii și coșurile de Paști, descoperită de către redactorul-coordonator Voicu Șichet), dar cu siguranță că personalitatea sa, viața și activitatea, ar merita cuprinse într-un volum, care suntem siguri că într-o bună zi va vedea lumina tiparului.

Părintele Gheorghe Mureşan a văzut lumina zilei la data de 5 iulie 1858 în Tiream, părinţii săi fiind ţărani săraci, dar foarte buni credincioşi greco-catolici, Gheorghe Mureşan şi Floarea Bonea. Atât şcoala primară cât şi liceul le-a urmat în Oradea, ajutat de fratele său mai mare, Ioan, dascăl într-o localitate vecină cu Oradea, Cihei.

De la începutul anului 1905, părintele Mureşan a slujit cu fidelitate în parohia Moftinu Mic, până în 1935, când s-a pensionat. Aici l-au prins evenimentele neplăcute create de alipirea unor parohii româneşti greco-catolice sătmărene la Episcopia de Hajdudorog. Preoţii sătmăreni nu au recunoscut dreptul de existenţă a noii şi artificialei eparhii şi au refuzat împlinirea poruncilor, care erau umilitoare pentru români.  Părintele Gheorghe Mureşan a fost chiar întemniţat, motivul arestării fiind reprezentat de scandalul produs la Moftinu Mic de vizita din data de 11 aprilie 1913 a noului revizor-şef şcolar, Jaczkovics Mihai. Acesta, împreună cu primpretorul Madarassy, au avut o atitudine nedemnă şi provocatoare. Revizorul s-a prezentat părintelui în timpul săvârşirii serviciului religios, apt pentru care credincioşii adunaţi în biserică l-au dat afară „nu tocmai politicos”.

A doua zi însă, a fost deschisă o anchetă scandaloasă, cu presiuni inumane, schingiuri şi interogatorii chinuitoare.  Moftinenii au fost ţinuţi în arest preventiv, nu o lună cum erau prevederile legale, ci o jumătate de an, apărători fiindu-le celebrii avocaţi Iuliu Pordea, Ioan Ciordaş, Petru Poruţiu, Romul Boilă, Coriolan Bohăţiel precum şi sătmăreanul dr. Andrei Doboşi. Pledoaria avocatului-martir dr. Ioan Ciordaş (un adevărat model al genului, înfăţişată într-o maghiară „clasică”, a fost apreciată chiar de către presa maghiară, considerată o capodoperă), a făcut ca cei trei ţărani apăraţi de el să fie achitaţi. De notat că în sală erau prezenţi fruntaşii români Ştefan Cicio-Pop, Vasile Lucaciu, Teodor Mihali şi Iuliu Maniu, dar şi ziarişti din Ungaria, Austria, Italia, Germania precum şi din regatul României.  Dar, cu toate strălucitele pledoarii ale avocaţilor, justiţia maghiară a pronunţat următoarele pedepse: pr. Gheorghe Mureşan, canonic onorar, un an şi şase luni închisoare, trei ani pierderea drepturilor civile; Ioan Cerghi sen., Ioan Cerghi jun., Ioan Variu, A. Botiş, Grigore Bontea, Augustin Cădar, Ştefan Şoncodi, Pavel Şoncodi, Iacob Moldovan, Vasile Pop şi Vasile Tăutu, câte 6 luni închisoare şi un an pierderea drepturilor civile; Grigorie Borota, 3 luni închisoare şi un an pierderea drepturilor civile; Maria Tarţa, 15 zile închisoare şi un an pierderea drepturilor civile; Maria Pintea, achitată pentru o cauţiune de 2000 coroane aur.

Venirea războiului a adus amânarea executării pedepsei părintelui Mureşan. De Învierea Domnului a anului 1913, o delegație a moftinenilor, în frunte cu soția părintelui, s-a deplasat la temnița din Satu Mare; își doreau ca bucatele de Paști să fie sfințite de către părintele lor.  Pentru meritele sale, în 1922, părintele Mureşan a fost numit canonic onorar. De asemenea, a fost decorat cu ordinele „Ferdinand I”, „Răsplata Muncii”, „Coroana României” în grad de comandor şi „Steaua României” în grad de ofiţer.

La 30 septembrie 1938, primăria oraşului Carei i-a oferit titlul de Cetăţean de onoare şi locuinţă pentru tot restul vieţii. Asemenea, şi localitatea Moftinu Mic i-a acordat titlul de cetăţean de onoare. Presa vremii l-a numit simplu, „un om al datoriei”. Sunt demne de amintit cuvintele pe care le-a rostit în 4 ianuarie 1935, la sărbătorirea unei jumătăţi de veac de slujire, în ceea ce priveşte unirea, şi religioasă a  românilor: „Mai am un vis” („Deşi bătrân tot mai visez”). „Unirea noastră religioasă”. „Să trăiesc s-o mai văd şi pe asta, nu canonic, făt m-aş băga”.În anul 1928, moartea i-a răpit-o pe cea cu care a împărţit împreună bucuriile şi greutăţile vieţii, Silvia Pereni. Părintele Mureşan a repausat în Carei, la 25 aprilie 1939. Localitatea unde a slujit cu atâta credincioşie, Moftinu Mic, a avut onoarea să-i găzduiască somnul de veci.

Comunitatea din Moftinu Mic, de al cărei destin tumultuos a fost atât de legat părintele Gheorghe Mureșan, i-a cinstit memoria prin dezvelirea acestui bust, o placă pusă în anii 1990 fiind deja amplasată în memoria luptei sale și a credincioșilor pentru apărarea limbii și credinței strămoșești. Monumentul, realizat de către sculptorul Radu Ciobanu, a fost finanțat de către Guvernul României prin Programul Centenarului Marii Uniri.  Slujba de sfințire a monumentului a fost oficiată de către părintele greco-catolic Ovidiu Marița, asistat de către un sobor de preoți ortodocși.

Primarul Gheorghe David a citit un material despre viața și activitatea părintelui Gheorghe Mureșan, redactat de către autorul acestor rânduri. Și, pentru că părintele Mureșan a fost primul președinte al despărțământului „ASTRA” din Carei, a luat cuvântul și Daniela Ciută, președinta de azi.

Este de menționat că, între timp despărțământul careian a primit numele profesorului Aurel Coza, cel care a fost un apropiat al celui omagiat la Moftinu Mic. Aurel Coza a fost prezent, de altfel, și cu prilejul sărbătoririi celor 50 de ani de preoție ai părintelui, în 4 ianuarie 1934, eveniment petrecut tot la Moftinu Mic.De implementarea proiectului s-a ocupat Consiliul Local Moftin și primarul Gheorghe David. Toți cei care au fost implicați în realizarea acestui deziderat merită felicitări pentru un monument necesar, util și frumos,,.

Materialul semnat de dr.Viorel Câmpean se poate citi integral în Revista Eroii Neamului, la pagina 25.

Dați click pe textul scris cu albastru….Revista Eroii Neamului.

Lasati un comentariu